Doar 7% din locuitorii din Republica Moldova se declară români
Datele privind etniile din Republica Moldova sunt uşor de manipulat politic. Declaraţiile de Unire din ultima perioadă vin pe fondul unei identităţi etnice încă în dispută. În acest moment, în Republica Moldova, numai 7% din locuitori se declară români. Aproape 9% se declară ucrainieni şi 6% sunt ruşi. Cei mai mulţi cetăţeni din Republica de peste Prut - 75% - îşi spun moldoveni. Între aceştia, unii spun că vorbesc limba română, alţii că vorbesc limba moldovenească. În acelaşi timp, mulţi vorbitori de limba rusă se declară moldoveni, nu ruşi. Se pare că perioada sovietică şi tranziţia au creat contextul unei noi identităţi. Basarabenii nu îşi mai spun basarabeni, adică locuitori ai unei provincii istorice româneşti, ci moldoveni.
Într-un birou de tip occidental din Chişinău, directorul Institutului pentru Iniţiative Strategice, Vlad Kulminski, spune, bazat pe studii şi statistici, că diviziunea pro şi contra Unire datează de la începutul anilor '90.
Vlad Kulminsky, Institutul pentru Iniţiative Strategice: Există un segment impunator care vrea unirea cu România, din convingere aș spune eu, pentu că acești oameni, unirea cu România înseamnă identitatea, apartenența la o civilizație, cultura vestică. Sunt unioniști din convingere. Este vorba de 10% din populație.
Declaraţiile de Unire, menite să revitalizeze politica
La Bardar, raionul Ialoveni, localnicii sunt aproape fără excepţie unionişti. Declaraţia de Unire de aici a fost semnată de toţi consilieri locali, de primar şi de viceprimar.
Mihail Tonu, viceprimar din Bardar: Ştim că Unirea nu se poate întâmpla decât dacă va veni prin hotărârea Parlamentelor, dar este o nevoie de o revitalizare care de data asta va veni de jos, de la cetăţeni.
Alina Plugaru, profesoară de engleză: Suntem acelaşi neam, avem aceeaşi istorie, aceleaşi tradiţii. Vrem să facem o reîntregire a ceea ce cândva s-a destrămat.
Circa 20% apreciază avantajele UE ale Unirii
Vlad Kulminsky, Institutul pentru Iniţiative Strategice: Pentru multă altă lume, Republica Moldova a falimentat ca stat, nu mai functionează. Republica Moldova nu mai e în stare să livreze serviciile de bază: siguranţă, pensii, salarii. Aceşti oameni cred că din cauza aceasta, România e o alternativă.
Acest mesaj - că statul moldovean nu este viabil - are o intensă circulaţie politică şi generează reacţii contra Unirii. Un om de afaceri din raionul Călăraşi spune că unionismul este exclusiv efectul dezamăgirii.
Dezamăgirea faţă de Chişinău duce la ideea Unirii
Petre Aghenie, om de afaceri: Au existat guverne 1, 2, 3 şi se unesc aşa partide care sunt diametral opuse. Unul e socialist şi altul e liberal. Care e scopul? Material. Cum poţi să uneşti decât dacă e un scop comun. Să faci bine la popor. Nu se vede. Înseamnă că şi acesta o luat bani şi acela o luat bani şi s-a făcut o ... cooperativă. Se cheama integrare europeană.
Corupţia, efecte politice negative în ambele state
Pentru mulţi, corupţia din România pare similară celei din Republica Moldova şi devine motivaţie pentru respingerea Unirii.
Localnică din Bălţi, fost responsabil alimentaţie: Pe o uşă intră şi pe alta ies. Că sunt toţi o gaşcă!! Miliardul unde e, cine l-a întors înapoi?! Miliardul nu-i! Nu e miliardul şi nimeni nu vrea să îl dea înapoi. Nimeni nu ştie! Ce e acolo, unde-o miliardul, unde-i? Că noi suntem săraci, nu avem ce mânca! Noi primim pensia şi nu avem ce mânca.
75% din locuitorii din Republica Moldova se declară moldoveni
Reversul medaliei în controversa - e sau nu este Republica Moldova un stat viabil - este disputa identitară. Diferenţierea iniţial arbitrară între român şi moldovean a devenit în ultimii ani un fapt, fără legătură directă cu rusificarea sau lipsa de informare. Vlad Kulminski îşi asumă identitatea de moldovean. Spune însă că, deseori, eticheta de moldovean echivalează cu cea de comunist, de gândire îngustă şi învechită.
Rusofonii | Teama de stigmatizare vs. românofobie
La rândul lor, etnicii ruşi, mulţi veniţi în Basarabia din cauza imenselor mutaţii de populaţie din vremea lui Stalin, se tem la rândul lor de stigmatizare. În anii 1944-1953, noii veniţi ocupau posturi cheie, inclusiv în aparatul de represiune.
În perioada interbelică, oraşul Bălţi a devenit loc de refugiu pentru mulţi ruşi albi, adică cei care luptaseră împotriva bolşevismului în războiul civil dintre 1918 şi 1921, ucrainieni care fugiseră de Hodomor, colectivizarea forţată devenită marea foamete din 1932-1933. Toţi aceştia plus creştini practicanţi de diverse confesiuni şi prizonieri germani şi români din cel de-al doilea război mondial au fost deportaţi în Siberia sau Kazahstan. În acest sens, printre primele măsuri luate de regimul sovietic la Bălţi a fost înfiinţarea unui lagăr de concentrare, lângă râul Răut, unde au adunat 50 de mii de prizonieri.
Oameni cu istorii de familie complicate sau cumplite - fie victime, fie călăi sau privilegiaţi - ar fi mai liniştiţi dacă faptele istorice ar fi prezentate nealterat. Dar în Republica Moldova vechile traume şi frica sunt reactivate periodic din motive electorale.
Într-o atmosferă normală, nimeni nu îşi poate imagina că fetiţa de 7 ani, care era în 1948 Maria Nicolaevna, are vreo vină că unchiul ei, ofiţer din Armata Roşie, avea de-a face probabil cu lagărul de la marginea oraşului. Familia a venit în Basarabia din regiunea Saratov, din Rusia.
Ura şi frica de România, indusă în epoca sovietică, alimentată politic şi astăzi, face în continuare victime. În Republica Moldova există oameni care îşi imaginează că o eventuală guvernare românească i-ar supune pe minoritari la aceleaşi abuzuri care i-au învrăjbit pe oameni în timpul dictaturii comuniste:
Maria, localnică din Bălţi: Eu nu cred că dacă ne unim cu o altă ţara va fi mai bine. Nu va fi mai bine. Noi acum măcar suntem stăpâni, dar dacă vor veni alții vom lucra pentru ei.
-Mă scuzaţi, dar îmi puteţi preciza ce stăpâniți dvs. personal? Concret, ce anume aveţi acum şi vă temeţi că veţi pierde?
-Cel puţin nu primesc ordine de la nimeni. Dar daca vor veni alții vor zice "gata, noi suntem aici stăpâni şi voi vă veţi supune nouă de aici înainte”. Nu vrem să fim sclavi.
Basarabia îşi caută identitatea între Est şi Vest
Provincie la capătul lumii privind dinspre Rusia şi provincie la capătul lumii privind dinspre Paris sau Bruxelles, Basarabia este locul în care se intersectează mesajele contradictorii ale Moscovei şi ale Occidentului.
Elena Pahomova, şef Comisie Mass-Media Preşedinţie: Noi suntem parte a Europei în aceeaşi măsură în care suntem parte a Asiei. Tătari şi molgoli au fost şi aici. Eu nu înţeleg de ce trebuie să avem documente care să spună că suntem din Europa. Eu mă simt absolut confortabil şi în Est şi în Vest. Eu mai degrabă sunt un om al lumii. Noi avem o problemă foarte mare, noi vrem întotdeauna mai bine decât suntem fără să facem ceva. Noi vrem alt paşaport, noi vrem altă naţionalitate, să fim de partea altor state, în loc să nu aruncăm gunoiul în stradă, să nu ne certăm în văzul lumii. În loc să fim civilizaţi.
Comunicarea şi proiectele comune sunt salvatoare
Cât despre atitutinea de urmat în probleme ce par de nedepăşit, cuvintele oamenilor obişnuiţi sunt, probabil, cea mai eficientă busolă şi pentru stânga şi pentru dreapta Prutului.
Declaraţiile de Unire | Acţiunile la vârf lipsesc
Ruxandra Braga, elevă la liceul "Aurel David": Nu există nimic concret. Nu s-au făcut acţiuni care să dovedească că noi vrem concret Unirea. Toţi stau la îndoială.
-Adică toţi aşteaptă să vadă ce se întâmplă?
-Dar o acţiune concretă care să dovedească că noi vrem Unirea. Aşa numai prin vorbe nu se face Unirea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
