Peste 20 de candidați și-au anunțat dorința de a ajunge la Palatul Cotroceni, după alegerile din noiembrie. Dincolo de fruntașii sondajelor de opinie, se desprinde plutonul celor care se zbat în aceste zile să adune cele 200 de mii de semnături necesare depunerii dosarului de candidat la BEC, personaje mai mult sau mai puțin exotice, frenetice în ambiția de a se bucura de luminile rampei în campania electorală. Cine sunt, ce vor, ce îi mână în luptă, ce ar face cu România dacă ar ajunge președinți? Aflăm dintr-o serie de materiale despre ei înșiși.
În 7 august, acum o lună, Avram Iancu, bibliotecar din Petroșani, devenit celebru pentru că a traversat înot Canalul Mânecii, anunța că va candida la alegerile prezidențiale, clamând o „profundă chemare lăuntrică” care l-a împins spre ceea ce numeşte „o nouă revoluţie a poporului român, paşnică şi democratică”.
„Nu sunt naiv! Știu cu ce forțe demonice vom lupta. Apele în care mă aventurez sunt tulburi. Valuri imense se vor ridica și mă vor lovi. Rechinii îmi vor da târcoale pentru a mă mușca letal. Meduzele mă vor otrăvi și ele. Curenții îmi vor fi cu toții potrivnici. Furtunile vor fi năprasnice. În acest context am o singură șansă; ca mâna dreptă să mi-o ancorez în brațul puternic al lui Hristos iar mâna stângă să o ancorez în brațul iubit al poporului. Doar așa vom putea umbla împreună peste ape! Doar așa vom putea face din Administrația Prezidențială un bastion emblematic de încredere și de recâștigare a demnității tuturor românilor”, spunea atunci bibliotecarul din Petroșani.
O lună mai târziu, el renunță la rezonanța revoluționară a ilustrului său nume și se declară învins. De sistem. Nu mai intră în cursă și nu mai vrea nici măcar să vorbească despre ce planuri avea pentru România, ca Președinte.
Digi24.ro: În ce stadiu vă aflaţi cu strângerea celor 200 000 de semnături?
Avram Iancu: Foarte rău stau din punctul ăsta de vedere şi asta e cea mai mare problemă pe care o întâmpin atât eu cât şi foarte mulţi alţi candidaţi. Acest, cum să spun eu, număr de semnături e un număr imens faţă de ce poate să strângă un independent. Deci procesul acesta de strângere de semnături are două faţete pentru minte: 1. o faţetă foarte fericită care constă în faptul că foarte mulţi oameni s-au implicat, din suflet s-au implicat şi au strâns foarte multe semnături cu voioşie, îndemnaţi doar de un îndemn sufletesc şi de o solidaritate faţă de iniţiativa unui independent sincer din popor care ar vrea să acceadă în fruntea statului pentru a schimba ceva. Şi mai mult de atât, de a da un exemplu de conducere actualei clase politice. Pe de altă parte, faţeta urâtă a problemei este că oricât de mulţi sunt aceşti oameni care se implică reprezintă un număr prea mic faţă de ştacheta pe care sistemul a ridicat-o, adică 200 000 de semnături. Deci, din punctul meu de vedere, la experienţa pe care o am acum, din stradă şi cum se strâng aceste semnături eu cred că e imposibil ca un independent fără o structură de partid în spate şi fără sume uriaşe de bani, nu poate să strângă aceste semnături.
Digi24.ro: O vedeţi ca pe o barieră de excludere a unor anumiţi candidaţi?
Avram Iancu: Absolut. Deci, aşa a fost gândită treaba, ca un om din popor să nu poată niciodată să ajungă nici măcar să candideze. Pentru mine este clar, e o părere personală, nu ştiu dacă o fi adevărat, dar este ceea ce cred eu, la ora de faţă.
Digi24.ro: Spuneţi-ne mai multe despre proiectul dumneavoastră de ţară.
Avram Iancu: Dar oare mai contează să vorbim? Este ca şi cum m-aţi întreba ce aţi face în finala Campionatului Mondial de Fotbal şi eu sunt în postura în care nici măcar nu trec de grupele de calificare. Deci, este inoportun să mai vorbim despre aşa ceva.
Digi24.ro: Vă întreb, totuşi, pentru că şi în aceste condiţii, v-aţi lansat o campanie.
Avram Iancu: Eu nu voi trece de grupe. Nu are rost să mai povestim de ce fente aş face în finală. Ar fi fost nişte lucruri frumoase, dar n-are rost să le mai discut pentru că societatea, poporul român este atât de învrăjbit încât n-are rost să mai emit niciun fel de opinii în sensul acesta.
