În România, peste 80 de mii de copii au un părinte plecat la muncă în străinătate. Mulţi înţeleg sacrificiul celor mari şi îşi doresc să îi recompenseze cu rezultate bune la şcoală. George este unul dintre ei. Are doar note mari şi este şi campion la şah.
George este elev al Liceului Emil Racoviţă din Iaşi. Locuieşte cu tatăl său într-un apartament mic, cu două încăperi, iar în perioada sărbătorilor se mută la bunici. Mama a plecat în Italia pe când băiatul era mic. Îi place să înveţe şi, cu toate că are doar 11 ani, George a înţeles că doar educaţia îl face om mare.
George-Cosmin Meriuţă: Îmi place matematica deoarece, când învăţ mă simt în largul meu. Şi la matematică, de obicei, este mai mult de învăţat. Şi asta îmi place. Mă gândesc, în primul rând, la ce viitor voi avea şi asta mă face mai interesat de lucru suplimentar.
Pe lângă şcoală, George este foarte bun la șah. Practică sportul minţii de şase ani şi jumătate şi de atunci a participat la zeci de concursuri.
George-Cosmin Meriuţă: În şase ani am câştigat peste 30 de cupe şi peste 30 de medalii.
De meserie sudor, tatăl lui George a lucrat, până de curând, cu ziua. Acum este paznic la o firmă și cei aproape 900 de lei pe lună abia îi ajung să acopere cheltuielile. Cu toate acestea, face eforturi pentru ca fiul său să participe la concursurile de şah.
Gheorghe Meriuţă, tatăl: M-am mai împrumutat. El ar fi putut să aibă mai multe rezultate, dar dacă nu am avut posibilitate financiară, nu am putut. L-am oprit, cum ar veni, fără voia mea. I-am pus frână, cumva în dezvoltarea lui şahistă şi se cunoaşte.
George şi tatăl său se au unul pe celălalt. Băiatul știe cât îi datorează și îl ajută cum poate pe singurul părinte care îi este aproape.
George-Cosmin Meriuţă: Îmi fac temele, îl ajut să spele vase, să arunce gunoiul şi să facă curat.
Gheorghe Meriuţă: Din moment ce am de la George satisfacţii şi bucurii, îmi face mai uşoară activitatea de părinte.
Deși este în clasa a cincea, George știe deja că vrea să devină profesor. Este o meserie care necesită răbdare, ca în șah, sportul care-l pregătește să devină adult.
În Iași sunt cei mai mulți şahiști din România, cel puţin la nivel de juniori, spun specialiştii. Peste şapte mii de copii studiază Sportul mintii, iar mulţi încep de la vârste mici.
Ştefan Axinte, antrenor coordonator la Clubul „Micul şahist”: Rareş, când joci cu un jucător mai bun decât tine trebuie să închizi jocul, pentru început. În cerci să blochezi.
La șah, Rareş este adversarul lui George. Sunt colegi la Clubul „Micul şahist” şi amândoi vor să câștige așa că încearcă cele mai bune mutări. Uneori jocul ţine şi câteva ore, dar rezultatul este mereu în favoarea lui George.
Ştefan Axinte: El calculează mai bine, are minte mai antrenată şi o să pierzi mai repede.
Rareş, coleg: Destul de greu să îl bat. Şi ar fi o bucurie să îl bat pentru mine pentru că nu l-am mai bătut niciodată.
George a început să practice sportul minţii pe când avea doar cinci ani. Încă de la prima lecție, profesorul a văzut că este talentat şi de atunci şahul a devenit pasiune pentru băiat. De un an s-a mutat la Clubul „Micul şahist” unde antrenorul îl sprijină gratuit.
Ştefan Axinte, antrenor coordonator la Clubul „Micul şahist”: Are o minte antrenată. Merge la orice concurs cu fruntea în sus.
Ca să ajungă cel mai bun, George se antrenează acasă cel puţin două ore pe zi. Colegii săi încearcă de fiecare dată să anticipeze mutările lui George, însă, spun ei, este greu de învins.
Alexandru, coleg: Este un jucător foarte bun. El m-a bătut o dată şi două remize au fost.
George este ocupat acum să-și completeze colecția de medalii și cupe. În apartamentul modest, premiile îi aduc multă bucurie micului șahist cu visuri mari.