Cum era să fii diplomat occidental în România lui Ceaușescu? Amintirile ambasadorului Marii Britanii, Andrew Noble - INTERVIU
Ambasadorul britanic la București, Andrew Noble, a cunoscut România în ultimul deceniu al epocii Ceaușescu. Deși era protejat de imunitatea diplomatică și folosea servicii de aprovizionare speciale, a experimentat cel puțin câteva dintre restricțiile impuse românilor. Cea mai gravă dintre ele a fost îngrădirea libertății de exprimare. Andrew Noble mărturisește că, în 1986, când a părăsit Bucureștiul comunist, a trebuit să reînvețe să se comporte ca un om liber. România de astăzi, adaugă el, este prietenoasă și plină de energie.
Urmăriţi un interviu realizat de Elena Tănase:
Ambasadorul Andrew Noble a venit în 1983 în România ca secretar III al Ambasadei Regatului Unit și avea ca sarcină monitorizarea presei scrise. „Eram atașat de presă, am vorbit foarte mult cu corespondenții altor țări și cu ceilalți atașați de presă din alte ambasade. Am locuit într-un bloc pe strada Eminescu, care încă mai există. Atunci era o mizerie, a fost un apartament plin de gândaci și a fost foarte urât. Era un bloc pentru străini. Ca străin, trebuia să locuiesc izolat de populația românească, nu puteam avea contacte cu românii”, a povestit ambasadorul Andrew Noble, care vorbește foarte bine românește.
„Cozile erau atât de lungi, că noi nu aveam timp să stăm la ele”, își amintește diplomatul. Mâncarea o primea direct din Marea Britanie, în fiecare lună, cu avionul, pentru că la piață în România nu se găsea aproape nimic. Cu toate astea, avea mereu o pungă asupra lui, pentru că așa auzise, că e bine să ai o pungă și dacă găsești ceva pe undeva, să cumperi.
Magazinul pentru diplomați era aproape la fel de prost ca Piața Amzei, spune ambasadorul. La „shop”, magazinele unde se plătea numai în dolari, găseai numai whiskey și țigări.
„În 1985, am văzut suc de portocale într-un supermarket din Ungaria. N-am înțeles cum se poate!”
Situația era mai bună în Bulgaria și uneori diplomații străini mergeau până la Ruse, pentru că acolo era un magazin unde se vindeau lucruri pe care nu le găseai în România. „Când m-am dus la Budapesta, în 1985, am văzut suc de portocale într-un supermarket. N-am înțeles cum se poate!”, a povestit ambasadorul, recunoscând că devenise între timp „puțin românizat”.
Ambasadorul spune că pe timpul șederii sale în România anilor 80 cu foarte puțini cetățeni români a putut sta de vorbă, cu excepția lumii artistice și academice. Dar și contactele sale cu această lume, prin British Council, au fost posibile numai până în noiembrie 1985.
„Noi știam că dacă cineva vine la noi trebuie să fie suspect, pentru că știam că Securitatea voia control, dar și o legătură clandestină cu un diplomat, asta fiind și ținta lor de spionaj”, explică Andrew Noble.
Diplomatul spune că trebuia să monitorizeze în special respectarea drepturilor omului în România și încerca, împreună cu alți diplomați, să meargă în teren, să se întâlnească cu primarii, de exemplu, dar oficialitățile erau reticente și „nu aveau niciun pic de îndrăzneală”. Erau convorbiri sterile, din care nu afla aproape nimic.
„Dar am văzut. Am văzut în ce stare era țara și dacă existau investiții în infrastructură”, menționează ambasadorul.
O țară care a trebuit să învețe ce este libertatea
În 1989, când au început evenimentele de la Timișoara, nu credea că ele vor duce la ceva. „Dar asta e o dovadă că noi în ambasadă am înțeles foarte puțin, pentru că a fost o flacără care a dus la ceva foarte important și spirit de libertate a existat”, adaugă Andrew Noble.
Știe că există acum discuții în România dacă a fost sau nu o revoluție în 1989 și spune că nu se poate pronunța în această privință, dar crede că mai importantă este libertatea câștigată. „Aici era într-adevăr o țară care a trebuit să învețe ce este libertatea”, spune ambasadorul comparând România cu alte țări din Tratatul de la Varșovia.
Acum, după ce s-a întors în România după aproape 35 de ani, ambasadorul Andrew Noble mărturisește că a fost șocat, pentru că între timp reformele i-au depășit așteptările, mai ales că știa cât de săracă era populația în 1989. Cei care sunt critici înseamnă că „nu știu sau au uitat ce era România socialistă și cum era viața în această țară comunistă, unde situația a fost mult mai grea decât în celelalte” state, spune diplomatul.
A trebuit să reînvețe să vorbească liber cu familia
Își amintește că după trei ani petrecuți în România, când s-a întors acasă, a trebuit să reînvețe să facă alegeri și să vorbească liber cu familia. „Mi-au trebuit câteva luni să redevin omul care fusesem înainte”, mărturisește Andrew Noble.
„Represiune, sărăcie și o lipsă inumană de legături între oameni, o lipsă de încredere între oameni, aspectul cel mai negativ” - așa ar descrie în câteva cuvinte regimul anilor 80 din România.
Anul trecut, când a reînceput lecțiile de română, a stat de vorbă mai mult cu profesoara sa, inclusiv despre aspecte ale vieții individuale ale acesteia, și și-a dat seama că, deși venise la București în 1983, abia acum avea prima convorbire normală cu o româncă.
Libertatea se păstrează dacă suntem umani, dacă vorbim cu ceilalți, dacă avem încredere în prieteni și vecini, chiar dacă nu-i cunoaștem, spune ambasadorul căruia i s-a cerut să dea o „rețetă” de păstrare a libertății. Tolerarea diferenței aduce încredere și astfel avem posibilitatea de a conviețui bine, a conchis ambasadorul Andrew Noble.
Urmăriți interviul integral în materialul video de mai sus.
Editor web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
