COROANA DE OȚEL | Un conte rus, primul „domn” comun al Principatelor: Pavel Kiseleff
În noiembrie 1829, după un război ruso-turc, guvernatorul militar Pavel Kiseleff s-a instalat la putere în Principatele Române ocupate.
La precedenta incursiune rusească, în 1812, prinţul Mihail Kutuzov, găzduit la Hanul lui Manuc, semnase cu turcii Pacea de la București. Prin acest act, Moldova a pierdut Basarabia. Tot în 1812, contele Kiseleff a luptat sub comanda lui Kutuzov la Borodino, în celebra încleștare care a decis sorții campaniei lui Napoleon în Rusia.
FOTO: wikipedia.org
Ideile politice ale contelui Kiseleff erau însă mai mult franțuzești decât rusești. Cea mai măruntă dintre dovezi e că şi-a schimbat numele: rusescul Kiseliov a devenit franțuzescul Kiseleff.
Contele moscovit a sosit în Principate la puţină vreme după plecarea fanarioţilor. După ce Grecia îşi obţinuse independenţa, în 1821, Moldova şi Valahia îşi recâştigaseră de la otomani dreptul de a-şi alege domni pămînteni. Înțelegerea arunca însă în aer Protectoratul Rusesc din Principate. Pentru că de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Rusia devenise a doua putere suzerană a Principatelor, în paralel cu Imperiul Otoman.
Dar acum, Imperiul Ţarist îşi vedea blocat drumul spre Balcani. Inevitabil, a izbucnit războiul.
„La începutul secolului, în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, Rusia încercase - şi după războiul care s-a încheiat în 1829 la fel - încercase să anexeze Principatele sau să pregătească anexarea lor”, spune profesorul universitar Dorin Dobrincu.
Războiul ruso-turc era încă în toi atunci când Principatele au fost invadate de funcționărimea țaristă. Rechiziţionau, dădeau ordine, intrau în vistierii, pe scurt călcau în picioare şi interesele boierilor, şi trebuinţele oamenilor simpli.
După Pacea de la Adrianopol din septembrie 1829, care a parafat victoria Rusiei, ţarul l-a numit reprezentant al său în ambele Principate, de fapt domn, pe contele Pavel Kiseleff. Manierele lui aristocratice, combinate cu ideile de progres şi de libertate individuală vor duce la un cocktail mult mai favorabil românilor decât şi-ar fi dorit poate Kiseleff însuşi.
Pavel Kiseleff, portret de Franz Krüger, 1851 FOTO: wikipedia
„Kiseleff nu a făcut altceva decât să pună fără ezitare în aplicare politica Rusiei faţă de această zonă, chiar dacă poate a făcut-o cu o anumită delicateţe, dar el a a impus cu o mână fermă, poate într-o mănuşă de catifea, interesele Rusiei. A patronat, aşa cum o făcuseră şi ceilalţi guvernatori înaintea lui, o oarecare modernizare din punct de vedere al infrastructurii Principatelor. Până la urmă, Rusia are nevoie de nişte spaţii funcţionale, are nevoie aici - în Moldova şi în Muntenia - de nişte spaţii care să asigure, în mod eficient, traseul armatelor ţariste”, explică istoricul Alin Ciupală.
Primele Constituții românești, un cadou aristocratic rusesc
Pavel Kiseleff a ajuns la București în prag de iarnă. În Principate bântuia ciuma dinspre otomani. Zeci de mii de oameni riscau să moară de foame din cauza rechiziţiilor de alimente. Kiseleff a instituit carantina la Dunăre și a adus grâne de la Odessa. Dar ca să existe suficientă hrană, drumuri bune şi un sistem sanitar viabil, era nevoie permanent de organizare politică eficientă. Așa au apărut Regulamentele Organice, primele Constituții ale Moldovei și Țării Românești. Aproape identice.
„Regulamentele Organice sunt redactate într-un spirit modern, fie şi numai dacă ne gândim că, de exemplu, este prevăzut principiul separării puterilor în stat. Adică o putere legislativă reprezentată de domn şi de Adunarea Obştească, o putere executivă reprezentată de domn şi de diversele divanuri care trebuiau să gestioneze treburile curente ale Principatelor, se conturează ceea ce am putea numi o putere judecătorească”, explică istoricul Alin Ciupală.
Consiliat de Mihai Sturza, Barbu Ştirbei, Gheorghe Bibescu, toţi viitori domni, Pavel Kiseleff a înțeles bine situația românilor.
Contele Kiseleff și marea iubire de la Bucureşti
L-a ajutat probabil să îi înţeleagă pe români și imensa dragoste care l-a legat de Alexandra Bagration, soția banului Manolache Băleanu.
Fiică a unui prinț rus și a boieroaicei Zoe Văcărescu, Alexandra Bagration a divorțat și i-a dăruit lui Kiseleff șase copii; numai patru au trecut de prima copilărie.
Guvernatorul Principatelor era deja căsătorit cu nobila Sofia Potocka, dar trăiau separați, din cauza pasiunii ei pentru cărți de joc și a unei boli psihice a contesei. Țarul a invocat această boală atunci când i-a respins lui Kiseleff divorțul. Alexandra Bagration l-a urmat însă la Sankt-Petersburg, când a părăsit Principatele, și apoi la Paris, unde Pavel Kiseleff a fost ambasador în timpul Păcii de după Războiul Crimeei.
În 1834, când mandatul lui Kiseleff s-a încheiat, conjuctura externă l-a făcut pe ţar să refuze propunerea lui Kiseleff ca Rusia să anexeze Principatele. Starea lor se îmbunățățise considerabil. Sistemul de impozitare se extinsese. Hotărârile judecătorești ale Înaltului Divan au devenit acum definitive, deci proprietățile și contractele căpatau stabilitate.
În Regulamentele Organice apărea chiar și ideea de Bancă Națională. Dar moneda proprie are nevoie de independență. Românii au reușit să se apropie de ea în mai puțin de o generație, datorită unui providențial pasaj din Tratatul de la Adrianopol din 1829. Articolul 5 elimina monopolul turcesc și dădea libertate comerțului.
În Principate, se vindeau și pâna atunci bunuri din Occident. De la Adrianopol înainte, vorbim însă de MĂRFURI și de tendința proprietarilor de moșii de a intra pe PIAȚĂ pentru PROFIT. Când banii au fost suficienți, fiii lor au plecat în Occident. Se vor întoarce dornici să integreze România în Europa.
„Regulamentele Organice stau la baza a ceea ce în literatura de specialitate apare sub numele de Partida Naţională, adică şi în Moldova, şi în Muntenia o parte a boierimii româneşti începe să se gândească tot mai mult să scoată Principatele din această lume de tip oriental şi să le aducă alături de Europa Occidentală.
În condiţiile în care Rusia constată foarte clar că se loveşte de aceste efecte secundare pe care nu le dorea, în momentul acela modernizarea va fi blocată, iar Regulamentele Organice vor fi suspendate în aplicarea lor practică chiar de puterea care le introdusese, adică de Rusia.
Era însă prea târziu. Prin lobby-ul făcut de exilaţii paşoptişti la Paris, revendicările Principatelor deveniseră probleme europene. La prima înfrângere a Rusiei în fața Puterilor Occidentale, românii reușesc să obțină Unirea. Iar la următoarea înfrângere a Turciei, Independența.
Un bulevard în loc de statuie
Cât despre Pavel Kiseleff, la plecarea din Principate, mai-marii țării au vrut să îi dedice o statuie. El i-a rugat să construiască mai degrabă ceva util.
Rezultatul a fost tăierea unei artere spre Nord, pentru extinderea orașului. Treptat, Bucureștiul a încetat să se mai întindă spre sud, pe drumul Stambulului, și s-a îndreptat, din contră, spre Brașov, drumul Vienei si al Occidentului.
Şoseaua Kiseleff, loc de promenadă în Bucureştiul regal, este una dintre puținele artere urbane care și-a păstrat numele, indiferent de culoarea armatelor care au ocupat temporar Bucureștiul. Ignoranța tranziției l-a lipsit însă pe contele rus de o statuie. Licitația pentru alegerea ei ar trebui să fie corectă. Pavel Kiseleff ura corupția.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
