Coroana de Oțel. Guvern liberalo-conservator pentru Unire
Elena Vijulie, jurnalist Digi24: „O treime din primul Parlament al domniei lui Carol erau cuzişti sau separatişti, o treime liberali şi o treime conservatori. Prin urmare, primul guvern al lui Carol s-a dovedit greu de făcut. Din străinătate, veneau veşti că fostul domn este încurajat să se întoarcă în România, din exilul de lângă Viena. Instigatorii erau Rusia, Austria, ba chiar şi „unele personaje sus-puse” (jurnal 18 sept 67) de la Paris, care anticipau reducerea influenţei franceze în favoarea Prusiei. Carol însuşi vorbeşte în Memoriile sale de „mişcarea separatistă din Moldova” pusă la cale de Rusia. Dimitrie Ghica îi spune domnitorului într-o audienţă din septembrie 1867 că „în Moldova, mişcarea antidinastică face progrese repezi” şi propune un guvern comun liberali-conservatori. Soluţia a salvat Unirea. ”
Chiar de la instalare, Carol a tratat cu mare atenţie tabăra cuzistă. În primele zile ale domniei, un grup de înalţi ofiţeri i-a cerut prinţului german să ordone arestarea celor care îl reţinuseră pe Cuza în noaptea abdicării. Într-un mesaj echilibrat, Carol a răspuns că înţelege loialitatea, dar avertizează că datoria soldaţilor este să se supună ordinelor sale de comandant suprem.
Elena Vijulie, jurnalist Digi24: „Când, în mai 1867, Alexandru Ioan Cuza cere să revină în ţară, cu asigurări de neimplicare politică şi loialitate, Carol, om cu sânge albastru, acceptă provocarea. Din fericire pentru stabilitatea ţării, guvernul Ştefan Golescu şi majoritatea conservator-liberală din Parlament resping cererea lui Cuza. El întreţine însă relaţii în ţară şi păstrează moşia de la Ruginoasa. În anii 1868-69, are o corespondenţă plină de amabilităţi cu mitropolitul Calinic Miclescu.”
Asaltat de urgenţe, domnitorul Carol face tot ce îi stă în putinţă să devină popular în rândul moldovenilor. Cumpără o moşie lângă Iaşi, ca să arate că iubeşte oraşul. Se apropie de moldoveanul Mihail Kogălniceanu, fostul om numărul unu al lui Alexandru Ioan Cuza. Iar în aprilie 1868 se împacă şi cu separatistul Nicolae Roznovanu.
Elena Vijulie, jurnalist Digi24: „Nunta lui Nunuţă Roznoveanu cu Adela Cantacuzino Paşcanu a fost una de poveste. Cele mai distinse doamne şi-au etalat bijuteriile şi rochiile aduse de la Paris, Viena sau Berlin. Domnii eleganţi până în vârful mânuşilor şi bastoanelor argintate s-au împodobit cu decoraţiile primite de la Puterile Străine. România, lipsită de independenţă, nu avea dreptul de a oferi decoraţii. În aprilie 1871, Carol revine în casa Roznovanu, alături de soţia sa, Elisabeta de Wied.”
Treptat, Iaşul îşi regăseşte echilibrul pierdut odată cu Unirea Principatelor. Carol s-a străduit ca în guvernele succesive numărul de moldoveni şi munteni să fie similar, iar uneori şedinţele de guvern s-au ţinut în fosta capitală a Moldovei.
Elena Vijulie, jurnalist Digi24: „În cei 48 de ani de domnie, Carol a venit la Iaşi de 18 ori. Nu e clar dacă e mult sau e puţin pentru o domnie de jumătate de veac. Ieşenii sunt supăraţi şi astăzi pe neglijenţa Bucureştiului. Mulţi intelectuali cu care am stat de vorbă sunt ofensaţi de faptul că demnitarii actuali aşează Iaşul în centrul atenţiei numai pe 24 ianuarie, Ziua Micii Uniri. Cert este că regele Carol s-a îngrijit de România în integralitatea ei. Prima linie ferată din Moldova, Suceava-Iaşi, a fost inaugurată în acelaşi an, 1869, cu linia Bulcureşti-Filaret spre Giurgiu. Finalizarea bisericii Mitropoliei, refacerea Teatrului Naţional, construirea Bibliotecii Universităţii, Esplanada Elisabeta, unde mă aflu, terminată în 1902, sunt doar câteva din lucrările de la Iaşi, din vremea Coroanei de Oţel.”
După Independenţă, Regele Carol ia în calcul şi alipirea teritoriilor româneşti din Imperiul Habsburgic, dar cu grijă să nu provoace inutil Austro-Ungaria. La un banchet la Iaşi s-a ţinut primul toast public în care Regelui i s-a urat cu îndrăzneală să-şi completeze minunata sa Coroană de Oţel cu nestematele lipsă.
Anume Transilvania, Banat, Crişana şi Bucovina.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
