Codruța Cernea: Ordine, liniște, culoare
Ordine, linişte, culoare - acestea sunt cuvintele care o definesc pe Codruţa Cernea. Pline de lumină, lucrările ei par un refugiu din cotidian, dar sunt de fapt priviri atente, concentrate la gesturile noastre de zi cu zi. Codruţa Cernea e preocupată de cum arată spaţiile în care ne mişcăm cu toţii: edificii publice, piaţete şi clădiri de locuit, parcuri, grădini. Un oraş e frumos, explică ea, pentru că reflectă o bogăţie interioară şi lucrul în armonie a oamenilor. La fel ca în tablourile ei :-)
Născută în 1979, Codruţa Cernea a absolvit Universitatea de Arte din Bucureşti. Lucrările sale, artă figurativă şi abstractă deopotrivă, îmbrăţişează o paletă de culori mai degrabă delicată, dar sunt puternice prin structura lor, dar şi prin ideile cărora le dau chip. Numele expoziţiilor sale sunt relevante: "Aura brută a existenţei" şi "Singuri împreună" la Bucureşti, "Totul este adevărat pentru că aşa am pictat" la Târgu Mureş, "În nici un alt timp, în niciun alt loc" la Dusseldorf, sau "Mergând spre Răsărit" la Londra.
Lucrarea donată către Crucea Roşie se numeşte "Peisaj de Seară" şi a fost pictată în 2016 în timpul unei rezidenţe artistice la Dusseldorf, în seria - "No other place, no other time". Au fost zile pline de energie pozitivă, iar artista speră că ea va ajunge şi la cei care vor licita pentru tablou pe 2 iulie. Dusseldorf are o rezonanţă cu totul specială în amintirea ei.
Codruța Cernea: Se numește „Peisaj de Seară”. Am pictat-o în 2016, în timul unei rezidențe artistice în Dusseldorf. Acolo mi-am amintit de o vacanță în zona Deltei și izolarea trăită. E o senzație că ești la capătul lumii. Părea să nu se întâmple nimic. Totul părea încremenit. M-am jucat cu aparatul foto și mi-a plăcut foarte mult să asociez fragmente de corp cu fragmente din peisaj, dar să inversez. Proporțiile, corpul a apărut în prim-plan, supradimensionat și ce era în fundal era mai mic.
Nu e sigur că frumuseţea poate salva lumea, singură, dar Codruţa Cernea e convinsă că frumuseţea e foarte importantă pentru vieţile noastre, în sensul cel mai practic al termenului. Contrar prejudecăţii cinice că "frumosul e inutil", investiţia în frumuseţe e eficientă şi durabilă în timp.
Codruța Cernea: Este o reflectare a unei bogății interioare, a unui nivel la care am ajuns, poate e şi reflectarea unui tip de colaborare între oameni, în sensul în care mai mulți oameni încep să lucreze împreună și fiecare vin cu aptitudinile lor şi împreună creează ceva mult mai valoros decât ar crea individual. Chiar e un exemplu într-un documentar despre clădiri, cum o clădire care e și frumoasă, nu doar utilă, are șanse mult mai mari să reziste în timp, să fie salvată, conservată datorită calităţilor ei estetice. În schimb, o clădire care e spațiu strict utilitar are șanse ca odată ce utilitatea dispare, să dispară și clădirea.
Elena Tănase: De ce pictați?
Codruța Cernea: Mi-am pus această întrebare, în primii ani, aproape în fiecare zi. Mă întrebam de ce merg la atelier, mă întrebam de ce? Nici nu pot să-mi dau seama dacă pentru că am perseverat atât de mult a devenit activitatea preferată sau perseverând am descoperit lucrul la care trebuia să ajung și care era cumva destinul meu. Probabil e activitatea cu care mă identific cel mai mult. Dacă iau celelalte straturi cu care mă pot defini, ajung la pictor, e ultimul strat. sub el mai există și altceva, dar e esența ființei mele și e rezolvarea pe care o am la orice întrebare, la orice dilemă.
Dilemele apar în faţa Codruţei Cernea la tot pasul. Când am vizitat-o în atelierul ei din Bucureşti, tocmai terminase o nouă lucrare din seria "Peisaje pentru dorinţe pierdute". O serie în care experimentează renunţarea la control:
Codruța Cernea: Ca pictor poţi să ai o viziune exactă despre cum ai vrea să arate. Or, mai nou, eu îmi stabilesc o compoziţie, adică pun formele mari pe pânză, dar după aceea felul în care le voi picta pe fiecare, las tot mai mult să se întâmple lucruri. În felul aceasta ajung să fiu eu însămi foarte surprinsă. Portretul de sus, după ce l-am schimbat de nenumărate ori, soluția la care am ajuns e la final. Luni am încercat ceva care m-a adus la această formulă. Dar nu așa m-am gândit că va fi. Lucrarea e o surpriză reală și pentru mine. Asta mi se pare cel mai interesant acum, să las mediul picturii care e foarte bogat şi are un geniu al ei să se manifeste. Deocamdată, încă lucrurile sunt controlate, dar să vedem unde ajungem.
Editor web: Liviu Cojan
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
