„Credeţi că mie mi-a fost uşor sau îmi este uşor? Sunt ani de muncă în spate, nivelul a crescut, gimnastica nu mai e ce era înainte. Acum ori câştigi cu acrobatică foarte dificilă, ori cu artistică făcută perfect. Eu am încercat să le combin şi am greşit pentru că presiunea a fost extrem de mare. Fiind singura gimnastă care a reprezentat România, trebuia să mulţumesc într-un fel sau altul pe toată lumea, chiar dacă nu mai aveam nimic de dovedit, poate doar mie să îmi mai dovedesc încă o dată că pot”, a scris Cătălina Ponor pe Facebook.
„Şi aş fi putut dacă nu simţeam că o mână care voia să mă dea jos de pe aparat toate comentariile şi undele negative că nu merităm să fiu la Olimpiadă. Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea şi la un moment dat voiam să mă opresc şi nu puteam, nu mi-a fost uşor să nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam în jurul meu şi în reţelele de socializare sau presă şi nu îmi este uşor nici în continuare”, a scris ea.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
„Se pare că mulţi au uitat de câţi ani sunt eu în gimnastică, se pare că mulţi au pierdut respectul faţă de un sportiv care şi-a dedicat toată viaţa unui sport, sacrificând tot ce înseamnă viaţa unui om numai să simtă rodul muncii lui de 25 de ani şi să facă mii de români să se simtă mândri! Dar care români? Uneori mă simt mult mai apreciată de străini, de oameni care nu au o picătură de sânge românesc în vene, dar care plâng pentru mine, odată cu mine, şi care şi-au dorit mai mult decât mulţi români că eu să pot să fac un rezultat şi la această olimpiadă”, a mai spus ea.