Protestele imense din Bucureşti şi din celelalte oraşe nu pot continua la nesfârşit, spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Acesta comentează că este nevoie de strategii pe termen lung şi de păstrarea capacităţii de reacţie. Pentru că într-o lume în care comunicarea este la doar un click distanţă, un singur om contează cât 500.000 de oameni.
Cristian Tudor Popescu:
În decembrie '89 m-a întrebat cineva, cu câteva zile înainte de izbucnire: „Tu ce faci, ieşi în stradă?” Şi am spus: „Bă, singur nu ies.” Eu, singur, nu ies pentru că mă copleşeşte sentimentul ridicolului. Dar dacă mai văd trei oameni, al patrulea sunt eu. Acum îmi dau seama că exact asta nu aveam noi, atunci. Ceea ce au oamenii ieşiţi acum în stradă. Fiecare avea alţi trei oameni. Şi mai mult de trei. Îi avea lângă el, prin Facebook, prin telefonul mobil. Principala modalitate prin care împiedica izbucnirea revoltei dictatura era lipsa de comunicare între oameni.
Acum, asta se întâmplă. Comunicarea asta importantă care poate duce la ieşirea în stradă. Fiecare îşi are cei trei oameni ai săi cu care poate să iasă în stradă. Acel om care vine singur, dimineaţa, în Piaţă, e important. E important. La fel de important ca 500.000 de oameni care sunt în Piaţă. Faptul că e acolo, 1, 2, 3, 7. câţi sunt, faptul că sunt acolo... Sunt importanţi pentru că menţin ideea. Menţin spiritul. Menţin simbolul acestor manifestaţii.
Pe de altă parte, aş acum spuneau nişte manifestanţi de la Cluj, trebuie o strategie pe termen lung acum. Perioada asta cu ieşiri uriaşe în stradă, cu această efervescenţă extraordinară nu poate să ţină continuu. Nu poate să ţină la infinit. Ceea ce este important, după părerea mea, pentru societatea românească, pentru sănătatea ei în clipa de faţă este nu atât câţi oameni mai ies în stradă, cât ce capacitate de reacţie păstrează, în tăcere, mulţimea în lunile şi anii care vor urma.