Povestea Domului Catolic din Piaţa Unirii din Timişoara începe în urmă cu mai bine de 280 de ani. Din ordin imperial, lucrările au început în 1736.
Drd. Claudiu Călin, arhivist diecezan: „Este o biserică ridicată în urma unei promisiuni, în urma unei juruinţe făcute de Împăratul Carol al VI-lea de Habsburg, cel care a eliberat prin trupele conduse de Eugeniu de Savoya atât Timişoara şi Banatul şi zona aceasta a Europei. Se pare că împăratul ar fi promis lui Dumnezeu că dacă va elibera această parte din Europa atunci va ridica o catedrală”.
Lucrările s-au desfăşurat greu. Întârzierile nu au apărut însă din cauza lipsei banilor.
Drd. Claudiu Călin, arhivist diecezan: „În 1738 - 1739 a avut loc în Timişoara o epidemie foarte mare de ciumă, un război cu turcii, un cutremur, o răscoală, deci nenorociri care au stopat lucrările domului. Abia în 1740 lucrările au putut fi reluate.”
În 8 septembrie 1754 a avut loc prima liturghie în Dom. Clădirea nu era încă gata. Doar altarul în care episcopul conte Franz Anton Engl de Wagrain a ţinut slujba era sută la sută finalizat. Enoriaşii au ascultat liturghia sub o boltă neterminată, acoperită doar cu nişte scânduri.
Pictura care străjuieşte altarul datează tot de atunci şi este o operă de artă de dimensiuni impresionante.
Drd. Claudiu Călin, arhivist diecezan: „Ea este opera pictorului Michael Angelo Unterberger, pe vremea aceea directorul Academiei de Arte frumoase din Viena. Ea este o operă de artă realizată de un pictor foarte cunoscut în epoca sa. Mai există în lume încă două imagini de acest tip dar de dimensiuni mult mai mici”.
Clopotele Domului au şi ele o poveste interesantă.
Încă din 1754 slujbele care se ţin la domul din Piaţa Unirii erau anunţate de şapte clopote. Şase dintre ele au fost confiscate de armată în Primul Război Mondial şi topite pentru armament. Unul singur a supravieţuit şi există şi astăzi.
Exteriorul Domului este şi el impresionant. Arhitectura barocă şi vârsta clădirii, cea mai veche din Piaţa Unirii, au pus catedrala pe lista monumentelor istorice de valoare naţională.
Victor Popovici, arhitect: „Exteriorul este foarte important. Ne dăm seama cât de bine participă la definirea spaţială a pieţei şi cum intră în dialog cu cealalată biserică şi alte clădiri din piaţă şi cum reuşesc să definească împreună un spaţiu urban de marcă al Timişoarei”.
Iniţial, clădirea Domului ar fi trebuit să acopere întreg frontul de est al pieţei. Trebuia să facă parte din palatul Episcopal, dar planurile s-au schimbat rapid.
Victor Popovici, arhitect: „Pe parcurs, în timpul proiectării şi-au dat seama că un astfel de ansamblu ar fi intrat în concurenţă cumva neloială cu Palatul Guvernatorului care se afla în cealaltă parte şi ar fi ieşit un fel de concurenţă”.
Domul catolic şi Piaţa Unirii prind viaţă an de an de Paşte. În noaptea de Înviere, procesiunea focului adună sute de credincioşi.