Ana Bănică: Iubire, cuplu, umor
Iubire, cuplu, umor - mult umor, acestea sunt cuvintele care o caracterizează pe Ana Bănică. O artistă plină de energie, care explorează, uimeşte şi face lumea să zâmbească.
Născută la Craiova în 1978, Ana Bănică trăieşte aproape de mare, la Techirghiol. Cu studii aprofundate de Grafică şi Design la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, artista e pasionată de o mare poveste: cuplul. Iubirea în cuplu, relaţiile de cuplu. Lucrările sale, inclusiv cele desenate cu ruj sau fard de pleoape, fascinează. Sunt sau au fost expuse la Bucureşti - "Săru'mâna pentru masă", "Într-o vară cu mult soare am cusut la paretare", "Tribut Fridei Kahlo", Novisad şi la Paris, în expoziţia solo "Dualitatea, simetrie, oglindire".
Ana Bănică face fotografii, brodează, desenează, meştereşte colaje, pictează în ulei pe pânză. Totul subsumat unei feminităţi strălucitoare, care se impune prin ea însăşi, dar nu pentru că ar ţine de feminism. Probabil că cea mai bună dovadă în acest sens sunt paretarele. Pânzele cusute din bucătăria bunicii - cele care vorbeau despre înţelegerea în familie, iubirea între soţi şi speranţa de sănătate şi belşug în casă, echivalentul românesc al lui home sweet home - s-au întors în arta contemporană românească prin broderiile Anei Bănică.
Femeia e mult prea puternică. Nu îşi face griji că snobii ori bogaţii de carton ar tranziţiei ar putea ridica din umeri în faţa unor artefacte atât de umile. Dimpotrivă. Tocmai apelând la o panoplie atât de veche, ea dă peste nas marxiştilor şi aroganţilor din toate timpurile, spunând: omul nu se schimbă, iubirea nu se schimbă, cuplul e acelaşi, tot despre albine vorbim până la urmă (Paradis), oricâte ocoluri filozofico-ideologice am face.
"Te aştept jos în parcare să îţi dau dulce sărutare!", echivalentul urban al întâlnirii îndrăgostiţilor la poartă în romanele lui Rebreanu sau în poveştile bunicilor sau legenda de sec. 21 a lui "Mi-am pus busuioc sub pernă", adică "Din această poluare, pe care care îl aleg eu oare?" te lasă fără replică. Nu poţi decât să râzi! Dacă ai şi puţin timp, poţi să te gândeşti câte din episoadele din propria sau propriile poveşti de dragoste sunt scrise deja pe perete.
Dar tot Ana Bănică ne spune că dragostea este cu totul şi cu totul nouă. Că nici o poveste de dragoste nu seamănă cu alta. E o ţară a minunilor în care iei totul de la început şi trăiţi fericiţi la infinit. Este dimensiunea iubirii în care Ana Bănică experimentează. Seria icoanelor - imagini ale maternităţii - desenate cu ruj sau inimi de sticlă colorată sfidează tipicul, fără să atace însă dogmele. E mai degrabă un soi de update fără temeri, frustrări şi complexe. Femeia iubeşte. Are ceva de spus pe pâmânt şi spune. Şi - recunoşti aici forţa de uragan a Fridei Kahlo,
Spune nu cu buzele, ci cu rujul. Echivalentul plastic al unei sărutări.
Nu întâmplător, lucrarea donată pentru Crucea Roşie este reprezentarea unui sărut. Lucrarea poate fi cumpărată la licitaţia umanitară Artmark de pe 2 iulie. Un el şi o ea care se sărută. Dacă te uiţi mai bine, vezi limpede că cei doi împart unul şi acelaşi trup. Şi mai vezi limpede, un sărut franţuzesc! La ce te-ai aştepta de la Frida Kahlo?
Editor web: Liviu Cojan
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
