„Semnele erau banale: un nas înfundat, o ureche înfundată, strănut, părea o răceală, dar nu dispăreau cu niciun fel de medicamente pentru aşa ceva”, își amintește femeia.
Nimic nu părea să prevestească ce urma să îndure. Timp de un an, Maria a trecut pragul multor cabinete medicale. Diagnosticul primit a fost tot timpul acelaşi: otită seroasă. Nimic grav. Când starea de sănătate s-a înrăutăţit, nişte analize amănunţite au dat verdictul.
„Ştiu ce înseamnă un şoc electric, profesând în acest domeniu. A fost mai brut decât un şoc electric când am primit vestea despre diagnostic”, spune Sorin Holtzhauser, soţul Mariei.
„Un cancer de rinofaringe, un cancer în nas. Scria, negru pe alb, că sunt condamnată la moarte efectiv...”, spune Maria Holtzhauser.
Au urmat luni grele de radioterapie şi chimioterapie.
„Pot să vă spun fără să greşesc că moartea ar fi fost cea mai simplă dintre variantele posibile, deci pur şi simplu a fost iadul!”, își amintește femeia.
Maria a slăbit 50 de kilograme. Din cauza arsurilor din gât, nu mai putea să mănânce, să bea şi nici să vorbească.
„Ea era incapabilă să articuleze un cuvânt normal şi atunci am cumpărat un clopoţel şi suna din clopoţel şi mă duceam”, povestește soțul.
Au fost doi ani grei, cu tratamente chinuitoare, foarte mulţi bani cheltuiţi, dar şi cu încredere, speranţă şi iubire.
„Pe mine iubirea soţului meu m-a salvat! În fiecare zi el îmi repeta: astăzi eşti mult mai bine, vei învinge, eşti puternică. Pur şi simplu a fost un miracol!”, afirmă Maria Holtzhauser.
Ca să-şi arate recunoştinţa pentru a doua viaţă primită, Maria a ştiut că menirea ei este să îşi ajute semenii: „M-am gândit ce-ar fi să aduc bucurie celorlalţi? Cu ce? Că n-am bani! Nu ştiu, cu ceva. Pentru că ştiam foarte bine că un zâmbet poate face minuni, o îmbrăţişare, o vorbă caldă, o mână pe creştet, o mână întinsă...”
Florin a rămas orfan de mamă în urmă cu şase luni. Este premiant, deşi învaţă în condiții greu de imaginat.
Florin este doar unul dintre zecile sau chiar sutele de copii şi adulţi pe care Maria îi ajută. Nu singură, ci împreună cu soţul ei, cu ajutorul unor firme care fac sponsorizări şi cu o mulţime de oameni simpli care donează diferite lucruri.
Boala i-a luat totul într-o clipă, dar i-a dăruit apoi mult mai mult: fericirea de pe chipurile oamenilor pe care îi ajută şi o a doua viaţă.