2014 | Schimbarea la faţă a NATO
„Summitul NATO de aici, din Ţara Galilor, o să fie unul dintre cele mai importante din istoria alianţei noastre. Un summit crucial, într-un moment crucial. Avem de a face cu o schimbare dramatică a mediului de securitate. În est, Rusia atacă Ucraina. În sud-est vedem apariţia unei organizaţii teroriste aşa-zisul Stat Islamic care a comis oribile atrocităţi”, spunea Anders Fogh Rasmussen.
A fost declaraţia de deschidere a summitului NATO din septembrie 2014. Era unul dintre cele mai delicate contexte de securitate de la încheierea Războiului Rece: Rusia anexase Crimeea de numai şase luni.
Chiar dacă în discursurile oficiale nu a apărut acest lucru, agenda întânirii a fost făcută de Rusia.
„Înaintez Parlamentului şi îi cer să ia în considerare legea constituţională care prevede acceptarea în Rusia a două noi teritorii ale Federaţiei - Republica Crimeea şi oraşul Sevastopol”, afirma Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, pe 18 martie 2014.
În aprilie 2014, în estul Ucrainei, autorităţile de la Kiev şi separatiştii pro-ruşi din estul ţării îşi disputau regiunile ţării. În septembrie, ţările baltice şi Polonia au cerut insistent ca NATO să se implice şi să trimită forţe suplimentare pe toată frontiera estică a Alianţei.
Armatele naţionale nu ar fi putut face faţă singure unei situaţii similare celei din Ucraina. La summitul NATO din Ţara Galilor au fost aprobate primele măsuri concrete faţă de noua politică a Rusiei. Un prim exemplu: Forţa de reacţie rapidă. Este formată din cel puţin 5.000 de militari - cifrele exacte nu au fost date publicităţii.
Spania, Marea Britanie, Italia, Statele Unite şi Polonia au decis să contribuie la acest proiect cu unităţi de elită, gata să intervină în cel mult trei zile.
Concret, este vorba despre o brigadă multinaţională formată din forţe terestre care vin din Spania. Marea Britanie pune pună la dispoziţie nave de război şi alte echipamente necesare luptei pe mare. Italia este responsabilă cu lupta aeriană şi contribuie cu avioane de luptă şi de transport. Militari de elită din Forţele pentru Operaţii Speciale ale Statelor Unite sunt gata să intervină în orice situaţie. De toată componenta logistică se ocupă Comandamentul NATO de la Brunssum, Olanda. Polonia a decis să participe cu specialişti şi echipamente pentru intervenţii chimice, biologice, radiologice şi nucleare. În 2016, naţiunea lider este Spania. Eficienta acestor trupe a fost testată cadrul celor mai mari exerciţii din istoria Alianţei, desfăşurate în ultimii doi ani.
„La summitul NATO din Ţara Galilor, toate cele 28 de state membre au fost de acord că este nevoie de o îmbunătăţire a reacţiei, a interoperabilităţii, aşa că fost creat planul de acţiune rapidă”, a spus gen. Ben Hodges, comandantul US Army din Europa.
„Eu cred că cel mai importat mesaj pe care îl transmitem prin intermediul acestui exerciţiu este că ţările membre NATO şi partenerii sunt gata să acorde sprijin oricări ţări aflate în nevoie”, a adăugat gen. Marek Tomaszycki, comandanul operaţiilor din forţele armate poloneze.
Pe lângă aceste forţe de elită, NATO a pregătit încă 40.000 de militari care pot fi trimişi în eventuale zone de conflict, după intervenţia echipelor de reacţie rapidă.
Acum doi ani, Alianţa a decis înfiinţarea a şase mici comandamente în România, Bulgaria, Polonia, Estonia, Letonia şi Lituania. Rolul lor este să sprijine transferul rapid de trupe în situaţia unui conflict.
Totuşi, doi generali din cadrul NATO au declarat în mai 2016, pentru Financial Times, că forţa de reacţie rapidă a NATO ar putea fi depăşită dacă ar fi nevoie de o intervenţie în est. Oficialii militari au luat în calcul un scenariu în care Rusia şi-ar spori spectaculos trupele în enclava Kaliningrad.
Generalul Ben Hodges, şeful forţelor terestre americane din Europe, este de părere că NATO mai are multe de făcut.
„Ruşii pot transfera foarte rapid efective militare semnificative şi cantităţi mari de echipamente, pe distanţe lungi. 20.000 de soldaţi bine echipaţi pot apărea foarte rapid la graniţa unui stat membru NATO, la graniţa Georgiei sau Ucrainei. Acest lucru este îngrijorător. Ruşii au ceea ce noi numim libertate de mişcare în interiorul graniţelor. Trebuie să fim capabili să atingem aceeaşi viteză în interiorul NATO, astfel încât să le transmitem (ruşilor, n.red.) că ştim la ce se gândesc şi că suntem pregătiţi. Avem nevoie de un aşa-numit Spaţiu Schengen militar, ca să le permită soldaţilor să se deplaseze cu uşurinţă (în interiorul NATO, n.red.)”, afirmă generalul Ben Hodges.
NATO mai are multe de făcut şi în ceea ce priveşte bugetul alocat cheltuielilor pentru apărare. Pentru prima dată în ultimii 25 de ani, ţările europene au înregistrat o creştere a fondurilor pentru apărare de 0,5%, în 2015.
La summitul din Ţara Galilor, România s-a angajat să aloce, începând din 2017, 2% din Produsul Intern Brut pentru armată şi să cheltuiască 20% din aceşti bani pentru noi echipamente. În 2016, bugetul a fost de 1,7 procente, adică două miliarde de euro.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
