„Trebuie să recunosc că toate evenimentele de după 28 ianuarie m-au făcut să-mi pierd toate iluziile. A venit apoi importantul moment 22 aprilie. Nu ştiam foarte bine de ce a fost blocată zona Inter - Universitate. Dar am trecut să văd care e aerul, atmosfera şi ideile demonstraţiei spontane. Urmărind şedinţa CPUN de pe 24 aprilie, am fost cel puţin şocată de atitudinea agresivă a preşedintelui CPUN care i-a calificat drept golani pe toţi românii prezenţi la Universitate, toţi cei ce încearcă să aducă Puterea în limitele normale, s-o reaşeze pe şinele democraţiei, dar mai ales ale adevărului, se pare că sunt ori huligani, ori golani agresivi ce instigă la violenţă.
Şi aici începe cea mai gravă problemă a României, pe care aţi tratat-o nedemn pentru un istoric de talia dumneavoastră, domnule Răzvan Theodorescu! Am trăit cele mai minunate clipe ale solidarităţii oamenilor de conştiinţă, am ascultat cuvântul unor mari personalităţi ale culturii şi ştiinţei româneşti. Toate aceste momente le puteaţi oferi şi poporului român, ca supremă Lecţie de morală şi patriotism. Dar n-aţi făcut-o!
Era o datorie să explicaţi că Proclamaţia de la Timişoara cere, ca singură pedeapsă pentru cei vinovaţi de paranoia regimului ceauşist, absenţa lor din forul conducător al noii Românii. Nu cerem moarte pentru moarte, ci viaţă şi democraţie adevărată!”
(Fragment din arhiva lui Emil Hurezeanu de la Radio Europa Liberă)