„1990, anul 0”. Nouăzeci de partide au apărut în doar câteva luni
După ce am explicat cum s-a instalat, cum a evoluat şi cum s-a prăbuşit comunismul în România, în acest an explicăm ce s-a întâmplat în 1990, momentul 0 al României libere. Reuşitele şi eşecurile celui mai complicat an postdecembrist sunt rădăcinile a ceea ce trăim în prezent. Digi24 adună experienţa a 25 de ani de libertate și explică 1990 - anul 0, era noastră.
Nouăzeci de partide politice au apărut în primele luni ale anului 1990. Aproape o treime au intrat în primul parlament de după revoluţie. FSN, spuneau partidele istorice reapărute în viaţa politică încă din primele zile ale anului, încuraja o opoziţie slabă, nepregătită, incapabilă să îi facă faţă. Scena politică fărâmiţată a lansat o nouă generaţie de politicieni. Era anul în care FSN îşi întărea poziţia, iar PNŢCD şi PNL încercau să recucerească locul avut înainte de preluarea puterii de către comunişti.
Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernare, organizarea de alegeri libere în cel mai scurt timp posibil și separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat erau principalele idei ale proclamației concepute de Dumitru Mazilu.
Proclamaţia a fost preluată de Ion Iliescu şi citită, în seara zilei de 22 decembrie, la TVR. A devenit comunicatul oficial al Frontului Salvării Naţionale şi primul document al Revoluţiei publicat în Monitorul Oficial.
„Primul obiectiv din documentul de bază al Revoluţiei a fost constituirea unui sistem democratic pluralist. Păi, nu putea fi un sistem democratic pluralist fără partide”, explică Dumitru Mazilu.
Aşa au reapărut partidele istorice, PNL, PNŢCD şi Partidul Social Democrat Român, dar s-au înfiinţat şi zeci de formaţiuni noi: UDMR, Partidul Agrar, Partidul Tineretului Liber Democrat, Partidul Republican. Ecologiştii şi romii aveau deja câte patru formaţiuni fiecare. Alte partide s-au înfiinţat în glumă şi au ajuns în Parlament. În lipsa pragului electoral, cine lua un vot ajungea să vorbească de la tribună. Partidul Liber Schimbist a fost unul dintre ele, inspirat parcă de chiar nenea Iancu Caragiale.
Fărâmiţarea excesivă a fost accentuată de faptul că era nevoie de numai 251 de membri pentru înregistrarea unui partid.
„Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman aveau nevoie de aceste partide ciupercuţe ca să dea impresia ţării, să dea impresia opiniei publice că există democraţie în România”, susține Ionuț Gherasim, secretarul lui Corneliu Coposu, în anii '90.
„Pe de altă parte, cum să împiedici oamenii care doreau să formeze partide. Ar fi fost un gest profund antidemocratic. Aşa că nu se justifică această observaţie”, susține fostul premier Petre Roman.
„Ar fi însemnat o intervenţie brutală asupra constituirii de partide, era împotriva spiritului pe care l-am proclamat la Revoluţie”, afirmă fostul președinte Ion Iliescu.
PNȚCD, primul partid istoric reînfiinţat
Primul partid istoric reînfiinţat a fost PNŢCD. S-a întâmplat în casa lui Corneliu Coposu, din centrul vechi al Bucureştiului, chiar pe 22 decembrie 89.
„Fără să fie chemaţi, fără mobilizare, foşti PNŢ-işti, prieteni de-ai fratelui meu, colegi de puşcărie s-au prezentat aici la noi în casă şi s-au adunat destul de mulţi. A venit Diaconescu în prima linie, a venit Bărbuş. Şi pe loc au hotărât să facă un apel către ţară”, își amintește Flavia Coposu.
„Între timp, se făcuse seară şi au hotărât să meargă la televiziune ca să citească Proclamaţia”, adaugă Rodica Coposu.
La TVR, Corneliu Coposu nu a fost lăsat să intre. Prea puțini erau cei care știau cine era bătrânul care stătuse 17 ani în închisorile comuniste.
„Eram în discuţia din CFSN, eram acolo un număr de oameni, adunaţi spontan, şi cineva a intrat şi a spus că este un domn jos pe care îl cheamă Corneliu Coposu care ar dori să participe. Eu nu-mi aminteam cine este. Ştiu atunci că domnul Bârlădeanu a fost împotrivă, Iliescu nu s-a pronunţat, cert e că nu a ajuns acolo”, povestește Petre Roman.
„A doua zi, când au încercat din nou să intre la televiziune, nu au fost lăsaţi să se apropie nici măcar de curtea televiziunii”, spune Rodica Coposu.
Proclamaţia lui Corneliu Coposu a ajuns să fie citită nu la TVR, ci la Radio Europa Liberă. Partidul s-a înfiinţat oficial pe 8 ianuarie 1990.
Reorganizarea liberalilor
Între timp, liberalii se reorganizau şi ei. Dinu Zamfirescu s-a întors din Franţa în România, pe 29 decembrie 89.
„Merg la Dan Lăzărescu, în dimineaţa zilei de 30 decembrie, şi îmi spune: domnule, trebuie să reînfiinţăm partidul. Dar de ce să-l reînfiinţăm că nu a fost desfiinţat? Da, dar conform noilor legi trebuie reînfiinţat şi un minim de 12 persoane care să constituie un nucleu de iniţiativă”, își amintește Dinu Zamfirescu
„Bazele PNL au fost puse în casa părinţilor mei. Soţul mamei mele, Dan Lăzărescu, a fost cel care a avut curajul să ia iniţiativa şi să adune în jurul lui câţiva dintre foştii lui colegi politici din perioada din război şi după război”, își amintește Călin Popescu Tăriceanu, membru fondator al PNL.
La scurt timp, Radu Câmpeanu a revenit în ţară şi a preluat conducerea partidului reînfiinţat pe 15 ianuarie.
Primul mare conflict dintre Opoziţia abia apărută şi FSN a fost cauzat de hotărârea ca acesta din urmă să se transforme în partid politic, luată pe 23 ianuarie.
„Cornel, personal, l-a anunţat pe Iliescu: Domnule, nu puteţi fi candidat în alegeri când dumneavoastră aţi promis că giraţi ţara până la alegeri. Nu există să fiţi şi ordonatori şi executori de ordine, credite şi disciplină”, spune Flavia Coposu.
Ion Iliescu susţine că era normal ca FSN să devină partid politic.
„Cei mai mulţi au insistat să se păstreze denumirea de Front al Salvării Naţionale. De aici s-a născut o mică confuzie, într-adevăr. Discuţia noastră nu a lămurit lucrurile, eu eram adeptul altei denumiri - Partidul Revoluţiei”, afirmă Ion Iliescu.
Anunţul că FSN se va transforma în partid a generat prima manifestaţie de proporţii a Opoziţiei. Imediat, a venit şi replica Frontului: o contramanifestaţie.
„S-a cerut moartea liderilor care au venit din străinătate să-şi ia moşiile”, spune Rodica Coposu.
„Am fost pur şi simplu sechestraţi ore întregi în Palatul Victoria, fără să putem comunica cu exteriorul. Sergiu Nicolaescu a apărut în ţinută leopard şi ne-a spus pe un ton ironic: Dacă prima repriză aţi câştigat-o voi, urmează a doua repriză pe care o câştigăm noi. În a doua parte, au venit muncitorii de la IMGB, cu toate uneltele democratice, adică răngi şi lanţuri”, spune Călin Popescu Tăriceanu.
Piața Universităţii și polarizarea societății
Transformarea FSN în partid politic a polarizat scena politică şi societatea în egală măsură. Manifestaţiile anticomunism s-au ţinut lanţ şi aşa s-a ajuns la protestele maraton din Piaţa Universităţii. Campania electorală din aprilie-mai a sporit nevoia de dezbatere.
Primele alegeri libere au loc pe 20 mai. Lupta pentru preşedinţie se dă între Ion Ilescu, Radu Câmpeanu şi Ion Raţiu - FSN, PNL şi PNŢCD. Domnul cu papion venit de la Londra a stârnit cele mai multe controverse.
„Nenorocirea a fost că el, netrăind aici, nu a avut priză la public. Nu a avut. El se prezenta ca un fel de om liber, dar nimeni nu înţelegea ce înseamnă libertatea”, spune Flavia Coposu.
Ion Iliescu însă electriza masele.
Rezultatul alegerilor a semănat cu cele din timpurile partidului unic: Ion Iliescu a obţinut peste 85% din voturi. Radu Câmpeanu - 10,6% şi Ion Raţiu - doar 4,2%.
Alegerile parlamentare, desfăşurate în acelaşi timp cu prezidenţialele, au dus la cel mai pestriţ for legislativ din istoria României. 27 de partide au ajuns în Camera Deputaţilor, iar în Senat - 7.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
