1990 – ANUL 0, ERA NOASTRĂ. Pirateria aduce la tarabe muzica libertății
În anul 1990, după cinci decenii de comunism, privaţiuni şi sărăcie, libertatea a venit la pachet cu dorinţa românilor de a se îmbogăţi rapid. Una dintre afacerile de succes a fost pirateria muzicală. Lipsa unui cadru legislativ privind drepturile de autor a făcut ca fenomenul să explodeze. Muzica venită din Occident era, în sfârşit, la liber!
„A fost un moment de descătuşare, puteam să şi murim de emoţie că avem acces la muzică străină”, spune Iulian Tănase, scriitor și realizator de emisiuni radio.
Străzile, staţiile de metrou şi pieţele au fost invadate de celebrele „tarabe cu casete", locul de unde românii puteau să-şi cumpere muzica libertăţii.
„Mai mult de jumătate din produsele care erau comercializate pe piață puteau fi numite produse pirat”, spune Adina Scrioșteanu, director executiv al Uniunii Producătorilor de Fonograme din România.
Cei mai mulţi dintre comercianţi piratau muzică pe celebrele deck-uri din anii 80-90. Copertele albumelor erau, de cele mai multe ori, simple copii la xerox ale originalului, calitatea audio a casetelor lăsa şi ea de dorit, iar de drepturi de autor nici nu auziseră piraţii.
„E vizibil cu ochiul liber, coperta este o copie xerox...oricine vede aşa ceva la tarabă sau la un chioşc sau în piaţă poate să-şi dea seama că nu este un produs legal”, explică Adina Scrioșteanu.
Adrian Cioroianu este istoric şi publicist. Puţini ştiu, însă, că în perioada studenţiei, în anii 90, a fost... DJ!. Îşi aminteşte că, în România, pirateria muzicală funcţiona ca la carte încă din anii 80. Ce a urmat după decembrie 1989 n-a fost altceva decât continuarea pirateriei, dar la vedere!
„Imaginaţi-vă că am avut o piesă a lui George Michael la Craiova de la Cooperaţia meşteşugărească, o piesă care era interzisă în Statele Unite şi nu se difuza la radio în Statele Unite...piesa lui George Michael se numea I want your sex!", povestește Adrian Cioroianu.
„Muzica era pusă de pe bandă pe casete, veneai cu un tracklist pe auzite de pe la prieteni şi-l lăsai la studioul de înregistrări şi era gata, în funcţie de aglomerare, într-o zi-două, puteai să primeşti caseta cu muzica preferată”, explică președintele Roton, Cătălin Muraru.
În topul vânzărilor, Lambada, vârful de lance al fenomenului muzical latino-american care a răpus România.
„Lambada a fost practic bibliografie obligatorie a oricărui nemeloman, neascultător de muzică bună. Dacă nu ştiai Lambada, practic, nu erai om”, spune Iulian Tănase.
Timp de șase ani, din 1990 până în 1996 când a intrat în vigoare Legea drepturilor de autor, vânzarea de casete piratate a fost una dintre afacerile care le-au adus comercianţilor profituri uriaşe. Odată cu apariţia legii, însă, dar şi a fondării unor instituţii specializate care să supravegheze fenomenul, comerţul-pirat a fost pus pe fugă. Oficiul Român pentru Drepturi de Autor este instituţia care, începând din anul 1997, a efectuat controale şi a sancţionat orice formă de comerţ stradal cu casete şi CD-uri.
„La început confiscam ce era expus. După o perioadă şi-au dat seama că nu e bine să stea cu produsele la vedere şi stăteau cu produsele în altă parte faţă de locul unde era taraba. Şi atunci era o activitate continuă de-a şoarecele şi pisica, unii colegi de-ai noştri cumpărându-şi chiar binoclu”, relatează Răzvan Câșmoiu, director la Direcția Expertize O.R.D.A.
Cei care piratau în 1990 rămân strămoşii celor care astăzi au dezvoltat şi au îmbunătăţit fenomenul pirateriei. De la copierea unei simple casete sau duplicarea neautorizată a unui CD original şi până la muzica descărcată ilegal de pe internet, încălcarea legii drepturilor de autor a fost o realitate constantă în România ultimilor 25 de ani. O moştenire din vremea comunismului, când noţiuni ca „proprietate privată” şi „proprietate intelectuală” existau doar în dicţionare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
