1990 – ANUL 0 ERA NOASTRĂ. Cum a fost înfiinţat SRI
La 26 martie 1990, se înfiinţează, prin decret, Serviciul Român de Informaţii.
„A construi o asemenea instituţie, care trebuia să înfrunte şi foarte multe suspiciuni, sechele ale unor amintiri, în ciuda acestor amintiri, zic eu nefavorabile, şi a unei anumite ostilităţi alimentate sistematic de anumite cercuri ale opiniei publice şi ale mass-media, este meritul acestor oameni că s-au străduit să demonstreze şi buna credinţă, şi legitimitatea, şi necesitatea unei asemenea instituţii pentru securitatea ţării”, spunea Ion Iliescu în martie 1995.
„Sper că actualul SRI nu va merge pe urmele vechii Securităţi. Deocamdată, comportarea este onorabilă şi, dacă se va menţine pe linia obligaţiilor pe care şi le-a asumat şi a datoriei faţă de statul român, sigur că e o instituţie remarcabilă, care va contribui la consolidarea ţării noastre. Toate statele civilizate au servicii de informaţii foarte bine organizate”, declara, tot în martie 1995, Corneliu Coposu, preşedintele PNŢCD de la acea vreme.
În momentul înfiinţării SRI, România post-comunistă avea deja două servicii de informaţii.
În ianuarie '90, fosta Direcţie de Informaţii Externe a Securităţii devenise, fără epurări, Serviciul de Informaţii Externe. Iar în februarie, majoritatea ofiţerilor de la Securitatea Bucureşti fuseseră cooptaţi în unitatea militară 0215, „Doi ş-un sfert”, serviciul secret al Ministerului de Interne.
Virgil Măgureanu, primul director al SRI
Primul director al SRI, Virgil Măgureanu, spune că serviciul a apărut abia în martie din motive organizatorice şi de credibilitate.
„Atunci a fost gata documentarea pentru a putea demara acest proiect. O serie de condiţii mai degrabă de natură organizatorică nu au fost îndeplinite până atunci. Şi-apoi, una dintre cauzele majore a fost această neîncredere adâncă şi fondată în opinia publică cu referire la fostele cadre ale Securităţii”, spune Virgil Măgureanu.
Întârzierea constituirii SRI a avut şi motive politice.
Preşedintele de la acea vreme, Ion Iliescu, îi încredinţase lui Virgil Măgureanu misiunea de a crea un nou serviciu secret. În acelaşi timp, Gelu Voican Voiculescu primise o însărcinare de la Guvern: să restructureze activitatea informativă.
Virgil Măgureanu coordona dintr-un birou de la Ministerul Turismului re-ierarhizarea reţelelor de ofiţeri din judeţe. Gelu Voican Voiculescu urmărea, spune el, "spargerea monopolului" unui singur serviciu.
„A avea un singur om care ajunge cu informațiile la urechea președintelui mi se pare riscant”, spune Gelu Voican Voiculescu, vicepremier în perioada decembrie 1989 - iunie 1990.
Cert este că, la trei luni de la Revoluţie, SRI trebuia să fie un serviciu intern de informaţii complet şi să nu semene cu fosta Securitate.
„Selecţia în SRI a avut loc în mai multe etape, se cunoaşte de pildă că, la sfârşitul anului '89, mulţi dintre cei care făcuseră parte din fosta Securitate s-au retras din această poziţie şi nu au mai rămas disponibili pentru a fi selectaţi. Când, însă, a fost semnat decretul de înfiinţare, selecţia a fost una destul de severă, aşa că, procentual vorbind, proporţia a fost una relativ redusă. Deci, la înfiinţarea SRI a existat din nou o epurare. Şi apoi s-au deschis larg porţile pentru tineri cu studii superioare. Tot cu acel prilej au fost fondate toate componentele noului sistem de învăţământ al SRI”, explică Virgil Măgureanu.
În ciuda acestei selecţii, în fruntea noului Serviciu sunt cooptaţi chiar ofiţeri de Securitate acuzaţi de represiunea din decembrie 1989.
Virgil Măgureanu îi propune lui Filip Teodorescu, acuzat de complicitate la genocid în lotul Timişoara, să facă parte din conducere.
"Atunci el mi-a propus să îmi reiau activitatea. Dar nu vedeţi că sunt în zeghe, în costum reiat şi (tuns, n.r.) zero în cap? Zice: “Nu-i problemă”. Păi, este, eu cum să ies de aici, nu am cum să ies dacă ăştia nu îmi dau drumul. „Nu, că vă scot eu, dacă acceptaţi să veniţi să vă reluaţi activitatea, într-o săptămână vă aduc la Bucureşti”", spune Filip Teodorescu, fost locţiitor al şefului Direcţei de Contraspionaj.
Mesajul de tip perestroika și de restaurare a Securității era oricum foarte puternic. În fruntea SIE se afla deja un adversar bine cunoscut al Occidentului.
„Se pregătea o repliere care s-a produs foarte rapid. Semnalele erau foarte clare. Guvernul Român a numit în fruntea SIE pe Mihai Caraman, care era recunoscut în toată străinătate ca cel care spiona cu mare succes tot Occidentul, dând informaţiile mai departe la Moscova”, spune Tia Şerbănescu, jurnalistă care, în 1990, lucra la cotidianul de opoziţie "România liberă".
Din tabăra Opoziției, transformarea Securității în noile servicii de informații, fie că era vorba de SRI, de SIE sau de „Doi ş-un sfert”, nu oferea motive de optimism.
„Ştiţi că în perioada aceea exista şi-o vorbă. "La vremuri noi, tot noi!". Aşa s-a întâmplat. E adevărat că SRI a reuşit ulterior o reformă internă, încet- încet au venit oameni noi. Dar, o bună perioadă, în SRI au continuat să funcţioneze oameni care erau tributari vechilor tipare de gândire, vechilor mentalităţi”, afirmă Călin Popescu Tăriceanu, care, în 1990, era membru al organizaţiei de tineret a PNL.
În acest timp, România a trecut prin frământări despre care mulți responsabili ai momentului spun că ar fi putut fi evitate. Violențele de la Târgu Mureș au fost o diversiune, spune Virgil Măgureanu. Dar respinge categoric acuzația că ar fi fost provocată chiar de autorități pentru a grăbi reînființarea Securității sub numele de SRI.
„Aceasta este o gogoriţă şi una dintre numeroasele gogoriţe care s-au tot vehiculat. O naţiune fără serviciu de informaţii este o naţiune care se predă de bună voie tuturor dușmanilor interni sau din afară. Nu era nevoie de o asemenea diversiune. Însuşi faptul de a gândi așa ceva este diversionist prin el însuși”, spune Virgil Măgureanu.
Diversiunile din primii ani postdecembrişti s-au numit fie mineriade, fie distrugerea dosarelor, fie jocuri piramidale în care foşti ofiţeri de Securitate jucau rolurile cheie. La cinci ani de la crearea SRI, liderul ţărănist Corneliu Coposu atrăgea atenţia asupra numărului exagerat de servicii.
„Pot să adresez multe reproşuri zecilor de servicii de securitate clandestine sau oficiale care există. Nu mai ştii unde să te întorci, că tot de servicii de securitate dai. Are şi domnul Tărăcilă unul, are şi domnul procuror una, are şi Statul Major, are Armata... În fine, fiecare pune vina unul pe celălalt. Domnul Măgureanu - toate reproşurile le respinge cum respingi mingea de ping-pong, punându-le în sarcina altor servicii de securitate, nu ştiu care din ele”, spunea Corneliu Coposu în martie 1995.
Acuzaţii de politizare reapar în toate campaniile electorale...
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
