1990 – ANUL 0. CPUN, compromis între FSN și partidele istorice
Ianuarie 1990. Liberalii şi tărăniştii consideră că FSN nu mai poate guverna de unul singur. Frontul, creat la 22 decembrie 1989, promisese să funcţioneze ca organism neutru până la alegeri. Dar transformarea sa în partid politic dezechilibrează profund scena politică. Negocierile cele mai importante se poartă pe 28 ianuarie, sub presiunea unei mari manifestaţii anti-comuniste. Preşedintele de atunci, Ion Iliescu, afirmă că Frontul Salvării Naţionale ar fi împărţit oricum puterea cu primele 30 de partide nou create şi că nu era nevoie de proteste de stradă.
Membrii partidelor istorice au o versiune diferită asupra evenimentelor
„Revoluţia a fost profund anticomunistă, iar faptul că puterea a fost luată de comunişti, comunişti legaţi prin toată fiinţa lor de Partidul Comunist, chestia asta nu era de acceptat. Istoria a fost rezultatul unei interacţiuni între cele două. Nici Iliescu nu a putut să-şi ducă până la capăt planurile şi din păcate nici noi nu am fost suficient de determinaţi şi de puternici ca să le aplicăm pe ale noastre. Dar dacă ar fi fost după Iliescu, ar fi fost şi mai rău. Dacă nu avea Opoziţie, Iliescu făcea probabil un fel de Belarus actual...un fel de Lukaşenko”, spune Anca Cernea, membru al PNȚ-CD.
Călin Popescu-Tăriceanu spune că intenţiile nedemocratice ale liderilor Frontului au fost vizibile chiar prin modul de organizare al CPUN.
„Cu toate că în discuţia iniţială noi am vorbit despre o reprezentare egală a tuturor partidelor existente şi participante la masa rotundă de atunci în viitorul CPUN, la şedinţa următoare decizia care a prevalat şi care a fost impusă a fost următoarea: FSN să deţină 50% şi toate celalalte partide să aibă un număr egal de reprezentanţi care asigurau cei 50%”, a explicat Călin Popescu-Tăriceanu.
Explicațiile lui Ion Iliescu
Ion Iliescu neagă însă că la baza deciziei de a-şi rezerva 50% din CPUN ar fi stat dorinţa sa de putere.
„Partea leului revenea FSN pentru că el a fost creaţia Revoluţiei din decembrie, a fost structura care a apărut ca urmare a acestei ridicări de mase populare care a propulsat această structură. Deci venea FSN ca partid cu această autoritate că venea din Revoluţie, nu altceva, i-a dat această predominanţă”, spune Ion Iliescu.
Dezbaterile din Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, deşi au durat numai trei luni, au marcat începuturile democraţiei româneşti. Discuţiile acestui Legislativ de tranziţie, transmise în direct de TVR, se prelungeau deseori până după miezul nopţii.
Erau mai urmărite decât emisiunile de divertisment. „Exista și o glumă: Iar nu am putut să dorm din cauza ăstora. Luările de cuvânt erau libere, nimeni nu le limita în nici un fel. Păi, dacă lua Mircea Dinescu cuvântul, credeți că o jumătate de oră putea să îl mai oprească cineva? Şi dacă prin ceea ce spunea trebuia să primească un răspuns de la Sergiu Cunescu îl putea opri cineva? Era un dialog atât de deschis, atât de liber, atât de spontan, cum nu vă puteţi imagina!”, își amintește Cazimir Ionescu, vicepreședinte al CPUN în 1990.
Ştefan Cazimir, preşedinte al Partidului Liber Schimbist, a avut în CPUN rolul de observator. Partidul său, alături de alte 60, fusese înfiinţat după stabilirea componenţei acestui Parlament provizoriu. Mersul dezbaterilor din CPUN i-a confirmat decizia de a-şi plasa partidul sub patronajul lui Caragiale.
„O frază de pildă, mi-am notat-o în carnet: "Acţiunea de înfiinţare a sindicatelor libere a scăpat de sub control". Eeee...vă daţi seama. După ce am intrat în Parlament, după 20 mai, am fost întrebat dacă Partidul Liber Schimbist militează pentru menţinerea în actualitate a lui Caragiale. Răspunsul a fost următorul: Partidul Liber Schimbist militează, dimpotrivă, pentru reducerea actualităţii lui Caragiale. Pentru menţinerea lui în actualitate militează alte forţe politice”, spune Ștefan Cazimir.
Un adevărat organism legislativ
În ciuda stângăciilor şi a entuziasmului naiv al începuturilor, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională a funcţionat ca un adevărat organism legislativ.
CPUN a abrogat şi a modificat o serie întreagă de legi comuniste şi a adoptat legi noi. De atunci, săptămâna de lucru are cinci zile. Au dispărut denumirile comuniste ale localităţilor. S-au modificat termenele serviciului militar. CPUN-ul a adoptat o lege pentru atragerea investiţiilor străine. Victimele comunismului - cei închişi, deportaţi sau aflaţi în prizonierat - au primit unele drepturi băneşti. Biserica Greco-Catolică a început să negocieze cu Biserica Ortodoxă retrocedarea proprietăţilor pierdute prin desfiinţarea din 1946.
Principala misiune a CPUN a fost însă adoptarea legii electorale pentru primele alegeri libere. Sistemul de vot pe listă - care face ca nici un sufragiu să nu fie pierdut în acordarea mandatelor - a fost probabil una dintre cele mai bune decizii luate de-a lungul tranziţiei româneşti. Acest sistem a permis practic existenţa şi cristalizarea unei Opoziţii reale şi la alternanţa la putere. Unii susţin că Ion Iliescu a avut şi aici un rol important, în calitatea sa de preşedinte al CPUN.
Este meritul lui Ion Iliescu, care a condus cu o răbdare absolut deosebită aceste ședințe ale Consiliului, că a avut capacitatea să asculte și că în final a scos lucrurile la capăt și a adoptat legea electorală și am intrat în normalitate. Intrarea în normalitate a fost când am avut legea electorală și am avut alegerile de la 20 mai. Apoi Constituţia.
Alţii consideră că expertiza juridică a vechilor democraţii din partidele istorice a fost esenţială.
„Norocul nostru a fost că am avut o reprezentare în CPUN, cu oameni de greutate, cu oameni de valoare, cu oameni care aveau şi cultura politcă, şi cultura democratică necesară de a face faţă la dezbaterile politice care au urmat şi în care s-au remarcat. Radu Câmpeanu, Dan Lăzărescu, Sorin Botez, au fost oameni care până la formarea Parlamentului până în mai 90 au asigurat o reprezentare deosebită, foarte onorabilă, cu cinste şi au încercat să arate românilor ce înseamnă democraţia autentică. Dar trebuie să subliniez s-a realizat cu mari dificultăţi şi în ciuda încercărilor FSN de a pune căluş partidelor istorice. Şi nu numai partidelor istorice, ci practic dezvoltării acestor elemente indispensabile ale unei vieţi publice democratice”, spune Călin Popescu-Tăriceanu.
„Tot timpul au existat dispute”
Cert este că, pentru prima lege electorală, membrii CPUN au apelat la legi electorale din 14-15 state europene şi la toţi atâţia experţi străini.
„Tot timpul au exista dispute. Multe lucruri ne luau prin surprindere și foarte adesea nu reușeam să ne documentăm în timp util. Lucrurile se întâmplau foarte repede și nici nu se puteau întâmpla altfel. Dacă încercai să le întârzii, erai imediat acuzat că vrei să stai la putere mai mult. Așa a fost și cu termenul de 20 mai. Ştiţi că la Revoluţie, iniţial, în decembrie s-a promis că în aprilie vor fi alegerile libere, Domnule, nu avem timp să ne pregătim. Aaaa, nu vor alegeri, vor să mai stea o lună...”, spune Cazimir Ionescu.
Din păcate, echilibrul chiar şi precar din CPUN, nu exista la nivelul guvernului, care a rămas în totalitate FSN. Mediatizarea părtinitoare a campaniei electorale crea permanent tensiuni.
Deseori, dezbaterile din CPUN priveau ciocnirile din stradă, conflictele din întreprinderi, grevele.
CPUN a întocmit un raport desptre devastarea sediului Guvernului de la 18 februarie şi despre mineriada din 19.
Un alt raport se referea la conflictele interetnice de la Târgu Mureş din martie. Parlamentul provizoriu a adoptat chiar şi „un decret lege privind ocrotirea instituţiilor de stat, a sediilor de partid şi a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept”, act normativ des invocat în discuţiile despre manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi încălcat flagrant pe 13-15 iunie 1990.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
