„1990, anul 0”. 12 ianuarie 1990, primul conflict la vârful puterii
La Bucureşti, adunarea s-a transformat într-o manifestaţie anti-comunistă. Pe fondul presiunii politice, prim-vicepreşedintele CFSN, Dumitru Mazilu, se plasează de partea manifestanţilor. Astfel, el ajunge în conflict cu Ion Iliescu şi apropiaţii lui. La sfârşitul lunii ianuarie, Dumitru Mazilu decide să renunţe la cariera politică. Iar Ion Iliescu şi echipa lui se îndreaptă mai sigur spre victorie în alegerile din mai.
Zecile de mii de manifestanţi care au ajuns în Piaţa Victoriei au cerut judecarea şi pedepsirea celor vinovaţi pentru moartea a 1.104 oameni şi rănirea altor 3.300 în evenimentele din decembrie 1989. Oamenii solicitau eliminarea foştilor lideri comunisţi din conducerea insituţiilor, scoaterea Partidului Comunist în afara legii şi reinstituirea pedepsei cu moartea.
„La un moment dat se ajunsese ca toate coloanele de manifestanţi să ajungă în Piaţa Victoriei. Veniseră pe Calea Victoriei, pe Ana Ipătescu, veniseră chiar şi din Piaţa Aviatorilor”, își amintește Romulus Cristea, participant la manifestaţia din 12 ianuarie 1990.
Petre Roman şi Gelu Voican-Voiculescu le vorbesc manifestanţilor, ca şefi ai Guvernului. Premierul şi vice prim-ministrul nu reuşesc să calmeze furia mulţimii. Ion Iliescu încearcă şi el, fără succes, să discute cu manifestanţii.
Unul dintre actorii importanţi ai zilei de 12 ianuarie 1990 este Dumitru Mazilu, prim-vicepreşedinte al Consiliului FSN.
Fost director al Şcolii de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa, apoi diplomat, Dumitru Mazilu fusese arestat la domiciliu la sfârşitul anilor '80.
În calitate de raportor al ONU, el prezentase situaţia precară a drepturilor omului în România. "Foamea, frigul şi frica au fost puse în slujba denaturării valorilor umane", afima Dumitru Mazilu într-un document care i-a atras furia lui Ceauşescu. Arestat împreună cu soţia şi fiul şi dus la închisoarea din Alexandria pe 21 decembrie '89, este eliberat pe 22 decembrie.
Dumitru Mazilu este cel care citeşte în Piaţa Palatului proclamaţia pe care o scrisese la jumătatea lui decembrie '89 şi care avea să devină, câteva ore mai târziu, comunicatul Frontului Salvării Naţionale.
Documentul, povesteşte Dumitru Mazilu, fusese ascuns de soţie în momentul arestării din 21 decembrie.
„Soţia a avut mai multă prezenţă de spirit decât mine, a luat de pe masă proclamaţia pe care o scrisesem după ce s-a ridicat Timişoara, pentru că am gândit că trebuie un document. Aveam documentul pe masă, ea a luat documentul şi l-a aruncat după frigider. Au intrat peste noi, ne-au ridicat, eu am primit câteva lovituri puternice cu patul puştii, mi-au spart coşul pieptului”, își amintește Dumitru Mazilu.
O încercare de contestare a puterii
În dimineața zilei de 12 ianuarie 1990, Dumitru Mazilu a fost la Timişoara pentru comemorarea eroilor Revoluţiei. S-a întors în Bucureşti seara, când manifestanţii erau deja adunaţi în Piaţa Victoriei.
Dumitru Mazilu preia una dintre cerinţele protestatarilor, se urcă pe un tanc și strigă "Moarte securiștilor!".
„12 ianuarie a fost o încercare, să spunem, o primă încercare de a atrage strada, mulţimile, cu scopul contestării noii puteri. Au fost şi persoane, între care dl. Mazilu, care a jucat un rol, îmi permit să spun, tulbure. În bună măsură atitudinea domnului Mazilu poate fi motivată de ceea ce aş putea numi cu un termen cam încropit, cam provizoriu - gelozie politică. Dorea un loc mai favorizat în echipă şi de aceea a făcut ceea ce a făcut”, susține Virgil Măgureanu, fost director SRI.
Dumitru Mazilu, care ceruse şi înlăturarea comuniştilor din conducerea FSN, neagă vehement că ar fi încercat să preia puterea în 12 ianuarie 1990.
Aproape de miezul nopţii Ion Iliescu semnează trei decrete. Primul se referă la scoaterea în afara legii a Partidului Comunist.
Al doilea decret vorbea despre referendumul pentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Referendum care nu a mai avut loc niciodată.
Cel de-al treilea decret înfiinţa o comisie care să se ocupe de revendicările şi plângerile cetăţenilor, inclusiv cele la adresa Justiţiei. Toate decretele sunt abrogate câteva zile mai târziu. Motivul: adoptarea lor sub presiunea străzii.
Demisia lui Dumitru Mazilu
Dumitru Mazilu, personaj al serii de 12 ianuarie, demisionează din CFSN două săptămâni mai târziu şi se întoarce în diplomaţie.
Virgil Măgureanu, pe atunci consilier pe probleme speciale al lui Ion Iliescu, admite că Dumitru Mazilu a fost forţat să demisioneze.
„În bună măsură, a şi fost presat să se retragă pentru atitudinea avută. În orice caz, a fost o dezbatere destul de aspră. Vă spun un lucru pe care nu l-am mai spus: tentativa lui de puci eşuase. Asta a fost o presiune care s-a pus împotriva lui ca să se şi retragă, de vreme ce nu a avut succesul pe care îl scontase”, spune Virgil Măgureanu.
„A fost într-un moment de foarte mare încleştare, care nu ştiu de unde a apărut. Nici astăzi nu înţeleg”, spune fostul premier Petre Roman.
Cert este că, în urma tensiunilor, lideri politici precum Ion Iliescu, Petre Roman sau Silviu Brucan au eliminat din prim-planul scenei publice pe unul dintre competitorii lor politici care putea deveni redutabil. Românii erau familiarizaţi cu numele de Dumitru Mazilu de la Europa Liberă şi Vocea Americii încă din vremea dictaturii, iar notorietatea era o calitate nepreţuită în aşteptarea primelor alegeri libere.
- Etichete:
- ion iliescu
- conflict
- fsn
- dumitru mazilu
- anul 0
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News