Pastila de limbă
prezentat de Radu Paraschivescu
Pe când era selecţionerul naţionalei de fotbal a României, Victor Piţurcă a fost poftit să comenteze o declaraţie rostită de patronul unei echipe de club. Selecţionerul a afişat o lehamite deasă şi a murmurat: „Vă luaţi după el? Ştie toată lumea că balivernează."
Telespectatorii s-au amuzat, mai cu seamă că fostul selecţioner nu era la prima invenţie lexicală. Tot el spusese că „situaţia se deteriorizează” în loc de „situaţia se deteriorează". Însă primul exemplu pe care l-am dat, „Ştie toată lumea că balivernează" (apropo, enunţul corect este „Ştie toată lumea că spune baliverne"), duce discuţia spre un fenomen pe care-l întâlnim frecvent în ultima vreme. Este vorba despre apariţia anumitor construcţii verbale forţate, care încep să înlocuiască fie verbe de sine stătătoare, fie locuţiuni verbale sau expresii obişnuite. Sigur, dacă înlocuitorii ar fi corecţi, n-am avea nimic împotrivă. Numai că nu sunt. În plus, unii înlocuitori nu sunt doar greşiţi, ci şi ridicoli.
Există, după cum ştiţi, o serie de verbe care se formează din substantive comune, dar şi din substantive proprii. Din ultima categorie face parte, printre altele, verbul „a hamletiza", cu sensul de „a face din fiecare lucru o dilemă". Fireşte, la originea acestui verb se află Hamlet, eroul shakespearian al dramei cu acelaşi nume, ale cărui cuvinte - „A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea" - se numără printre cele mai cunoscute începuturi de monolog din istoria teatrului.
Acest procedeu de formare a unui verb dintr-un substantiv propriu funcţionează în cazul lui Hamlet, însă dă greş dacă recurgem la alte personaje - shakespeariene sau nu. Altfel spus, există verbul „a hamletiza", dar nu există verbele „a othelliza" (de la Othello), „a macbethiza" (de la Macbeth), „a julietiza" (de la Julieta) sau „a leariza" (de la Regele Lear). Sigur, exemplele de adineauri sunt şarjate, chiar groteşti. Şi tocmai din acest motiv le-am dat: pentru ca vorbitorii care cred că orice se poate transforma în orice altceva în cadrul unei limbi să-şi dea seama că inovaţia şi spiritul creator nu presupun doar ingeniozitate, ci şi simţul ridicolului. Spun asta - şi revin acum la verbele cu defecte de fabricare - fiindcă aud adeseori verbe care sună prost, forţat şi neromâneşte. A nu se crede cumva că sunt un neaoşist fanatic. Nici vorbă. Îmi place pur şi simplu să vorbesc o limbă fără bălării.
Există în principal două filiere de introducere a acestor verbe improprii în limbă. Prima este filiera engleză, dublată de o traducere urechistă, care nu dă naştere unor cuvinte cumsecade, ci unor barbarisme. A doua este transformarea unor locuţiuni verbale nevinovate în verbe pe care nu le poţi rosti fără să te-apuce râsul. Dacă acest ultim fenomen se produce din comoditatea vorbitorului sau din dorinţa lui de-a părea mai interesant decât este are deja prea puţină importanţă.
Filiera engleză aduce în limba română mai multe verbe-parazit, dintre care amintesc acum două: „a instructa" şi „a impacta". Amândouă sunt, din punctul de vedere al oricărui lingvist serios, simple sclifoseli. Iar din punctul meu de vedere, cuvinte incorecte. „A instructa" ar proveni, vezi Doamne, din englezescul „to instruct", care înseamnă „a instrui, a da indicaţii, a informa, a iniţia, a învăţa pe cineva sau a pregăti pe cineva". Bine, dar atunci de ce nu folosim verbul „a instrui"? Prin ce e mai expresiv sau mai modern „a instructa" decât „a instrui"? Prin nimic. De aceea, e bine să evităm enunţurile din categoria „Invitatul special ne-a instructat cu privire la tehnicile de negociere" şi să alegem varianta corectă „Invitatul special ne-a instruit cu privire la tehnicile de negociere".
La fel stau lucrurile şi în cazul lui „a impacta", care este o preluare fandosită, păsărească şi incorectă a verbului englezesc „to impact", cu sensul de „a avea un impact", „a influenţa" sau „a înrâuri". Din moment ce avem echivalente perfect onorabile, la ce bun să croşetăm formule stângace, din lemn de esenţă nouă? Aşadar, propun ca şi aici să renunţăm la enunţurile de tipul „Măsurile de austeritate au impactat puternic economia" şi să optăm pentru varianta corectă „Măsurile de austeritate au avut un impact puternic asupra economiei" sau „Măsurile de austeritate au avut o influenţă puternică asupra economiei".
Îmi rezerv plăcerea de-a vorbi despre a doua filieră a verbelor cu defecte de fabricare în emisiunea următoare.
Pe când era selecţionerul naţionalei de fotbal a României, Victor Piţurcă a fost poftit să comenteze o declaraţie rostită de patronul unei echipe de club. Selecţionerul a afişat o lehamite deasă şi a murmurat: „Vă luaţi după el? Ştie toată lumea că balivernează."
