De ce Polonia este înaintea României în UE. Explicaţia ambasadorului român la Varşovia

Pașaport Diplomatic

Auzim des formula „flancul estic al NATO” iar actorii principali din regiune sunt România şi Polonia. Cum lucrăm cu polonezii, ce reuşim şi ce învăţăm unii de la alţii, dar mai ales de ce ni se pare mereu că ei sunt cu un pas înainte? La aceste întrebări a răspuns ambasadorul român la Varşovia, Ovidiu Dranga.

România și Polonia sunt puse alături de câte ori se discută despre flancul estic al NATO. De curând, cele două țări au fost vizate în mod direct de președintele rus, Vladimir Putin, pentru că au permis instalarea pe teritoriul lor a scuturilor anti-rachetă ale SUA. Rusia consideră prezența sistemelor de apărare o amenințare la securitatea ei națională. Summitul Alianței Nord Atlantice de la Varșovia a adus Poloniei 1000 de miliari străini în plus. În timp ce, ideea României de a se organiza o flotă NATO la Marea Neagră a rămas în afara agendei de discuții.

Balazs Barabas: Există o zonă destul de afectată în acest moment de exerciţiile ruse, este vorba de Marea Neagră. Care este poziţia României în interiorul NATO faţă de această nouă situaţie şi cum poate fi tratată?

Ovidiu Dranga: Poziţia României este foarte clar exprimată şi a fost exprimată la Varşovia de şeful statului. Cred că România şi-a atins un obiectiv major reuşind să atragă atenţia aliaţilor asupra importanţei strategice a Mării Negre. Dacă vreţi, este un proces care a început mai demult. Să nu uităm că demersurile României în sensul punerii pe harta strategică a NATO şi a UE, a Mării Negre au început cu ceva timp în urmă, cu aproape 10 ani, dacă nu mai bine. E bine să ne aducem aminte că România a fost la originea procesului care s-a finalizat cu sinergia Mării Negre, un document important adoptat la vremea respectivă de UE. Dar constant România a promovat importanţa strategică a Mării Negre în cadrul alianţei nord-atlantice. La Varşovia acest proces intens de consultări, de demersuri făcute de România în cadrul NATO a produs rezultatul concret. In primul rând, NATO a decis pentru prima dată efectuarea unei analize strategice asupra situaţiei de securitate din Marea Neagră. Iată deci că România îşi înţelege extrem de bine rolul în NATO şi nu numai atât, face lucruri concrete, benefice pentru alianţă în ansamblul său. Aş vrea să fiu foarte clar, România, promovând importanţa Mării Negre încearcă să contribuie la securitatea alianţei în ansamblul său. Marea Neagră nu este importantă doar pentru România şi ţările NATO riverane, ci pentru NATO în ansamblul său pentru că aici se întretaie rute, axe strategice foarte importante şi este firesc ca România să atragă atenţia şi să impună, între ghilimele, acest subiect pe agenda aliată, ceea ce a reuşit, zic eu, acum la Varşovia şi nu ne rămâne decât să vedem ca aceste decizii să fie implementate cât mai rapid cu putinţă.

Balazs Barabas: Legat de Marea Neagră, România a avut o iniţiativă recentă privind propunerea unei flote recente în această zonă. Turcia a reacţionat destul de repede şi pozitiv. Totuşi nu s-a realizat această iniţiativă. Ştim ce anume nu a mers bine în acest proces?

Ovidiu Dranga: Aici lucrurile sunt foarte clare şi au fost lămurite la momentul respectiv. Eu aş dori să insist asupra faptului că repet: Marea Neagră un subiect de discuţie, un subiect de dezbatere şi un subiect de acţiune strategică pentru NATO începând cu summitul NATO de la Varşovia. Chiar dacă înainte de acest summit au existat încercări similare care s-au soldat cu succese notabile în anii trecuţi. E important să ne uităm în viitor. Viitorul arată, în ce priveşte acest subiect, destul de bine, atâta vreme cât, repet, există decizii aliate care vizează, pentru prima dată de o asemenea anvergură, Marea Neagră. Şi efortul României trebuie văzut într-o perspectivă ceva mai largă. România a pledat atât pentru importanţa Mării Negre cât şi pentru importanţa flancului estic. E foarte important să remarcăm faptul că şi datorită demersurilor României împreună cu Polonia, ajungem la un subiect care cred că prezintă interes, s-a impus iarăşi ca temă de discuţie şi acţiune concretă a NATO, flancul estic.

În era tehnologiei s-au schimbat şi metodele de război. Informaţia poate face în zilele noastre mai mult rău decât armele. Teorii ale conspiraţiei, ştiri false, insinuări, manipulări şi alte metode de alterare a adevărului sunt folosite pentru a abate atenţia de la problemele reale şi pentru a instala suspiciunea la nivelul oamenilor obişnuiţi şi neîncrederea în guverne.

Balazs Barabas: NATO se confruntă cu schimbări destul de rapide şi pe plan regional şi pe plan mondial, cum ar fi atacurile hibride, de exemplu din partea Rusiei, atacurile cibernetice, deci provocări mai puţin militare sau mai puţin clasic militare. În ce măsură credeţi că NATO este pregătită şi flexibilă, suficient de flexibilă ca să răspundă acestor provocări imediate?

Ovidiu Dranga: Nu ştiu dacă e vorba de flexibilitate. NATO a dat un semnal foarte clar imediat după anexarea ilegală a Crimeei, dar chiar şi înainte, în momentul în care şi-a decis consilidarea poziţiilor sale de apărare luând câteva măsuri extraordinar de importante pentru această dimensiune de descurajare pe care NATO a consolidat-o de-a lungul timpului. Această etapă nouă pe care aţi prezentat-o, aţi indicat-o, războiul hibrid, este doar o parte din suita de ameninţări cu care NATO se confruntă şi cu care s-a confruntat de la terminarea războiului rece. Reamintesc faptul că NATO s-a adaptat, apropo de flexibilitate, foarte bine situaţie pe care a creat-o atacul de la 11 septembrie din SUA şi operaţiunea din Afganistan, chiar dacă nu s-a încheiat, a dovedit că NATO şi-a găsit un rol important în noua configuraţie de securitate la nivel global. Acest lucru se întâmplă şi acum. Chiar dacă există o tranziţie de la prioritatea care s-a acordat războiului expediţionar, până nu demult, la o nouă formă de apărare teritorială care presupune revenirea la mecanisme şi politici mai robuste în ceea ce priveşte protecţia frontierelor şi a flancurilor NATO, în special a flancului estic. La Varşovia s-a adoptat o suită de măsuri care privesc exact acest lucru şi anume întărirea flancului estic cu câteva măsuri de ordin militar şi politic foarte importante. Şi sigur, asta nu înseamnă că procesul s-a oprit la Varşovia, dimpotrivă, el continuă şi aştaptăm ca în următorii ani deciziile să fie implementate astfel încât să arătăm că NATO este nu numai flexibil ci şi extrem de solid din punct de vedere politic şi militar. ...Nu ne rămâne decât să fim suficient de creativi, de inventivi, de constructivi astfel încât opiniile noastre, ideile noastre, proiectele noastre să îşi găsească drum în zona decizională de la Bruxelles şi de la marile capitale europene. Asta e o provocare de care e bine să fim conştienţi. Am intrat, şi datorită unor circumstanţe pe care nu le-am putut prevedea, în acest joc strategic la nivel european şi global căruia trebuie să-i facem faţă. Asta înseamnă resurse, înseamnă oameni bine pregătiţi, înseamnă constanţă, continuitate în demersuri. De aceea de exemplu e foarte important să vedem cum se vor implementa deciziile de la Varşovia. Nu ne oprim aici. Varşovia marchează un început, nu e finalul unui proces. Şi asta va pune multă presiune pe instituţiile noastre, în primul rând pe ministerul de externe şi pe ministerul apărării dar şi pe alte structuri care contribuie în final la elaborarea şi validarea politicii noastre externe şi de securitate în primul rând, preşedinţia apoi parlamentul şi celelalte structuri abilitate.

Dinamica evenimentelor impune crearea aproape continuă de noi alianţe. În ciuda reproşurilor pe care Turcia le-a făcut membrilor Uniunii Europene că nu au reacţionat suficient de rapid după tentativa de lovitură de stat din iulie, legăturile continuă. Liderii politicii externe de la Bucureşti, Varşovia şi Ankara au discutat de curând despre parteneriatul strategic din perspectiva apropierii Turciei de Rusia.

Balazs Barabas: Există ceea ce numim trilaterala România- Polonia-Turcia. Ministrul de externe Lazăr Comănescu a participat de curând, la Ankara, la ședința acestui grup. Ce se discută la aceste întâlniri și ce efecte concrete au asupra celor trei țări?

Ovidiu Dranga: Aceste întâlniri periodice, cea de la Ankara a fost a doua la nivel de ministru, prima desfăşurându-se anul acesta în primăvară, de fapt în vară la Varşovia. Aceste întâlniri, vă spuneam, pe de altă parte aduc în atenţie subiecte strategice, care ţin foarte mult de relaţiile pe care NATO le are cu parteneri din regiune dar şi cu, să zicem, competitori strategici din această parte a lumii. Pe de altă parte, aceste întâlniri fixează cele 3 ţări pe un aliniament strategic foarte important, e vorba de frontiera estică a NATO. Cele 3 ţări sunt cele mai mari ţări de pe această linie care este din ce în ce mai importantă, este vorba de acest coridor strategic nord-sud. De-a lungul timpului cele 3 ţări au avut percepţii comune, dar şi acţiuni similare în ceea ce priveşte tratarea riscurilor de securitate, începând cu cele care ţin de combaterea ameninţărilor neconvenţionale dar şi prezenţa în teatrele de operaţiuni, cum ar fi Afganistan, Irak şi aşa mai departe. Cele 3 ţări au fost aproape întotdeauna printre promotorii strângerii relaţiilor nord-atlantice şi nu e niciun secret faptul că acest subiect se discută inclusiv în cadrul acetor întâlniri la nivel de ministru.

Balazs Barabas: Există numeroase probleme, sau să spunem dificultăţi în Turcia în acest moment: situaţia refugiaţilor, relaţiile cu Rusia care par să se amelioreze încet-încet, încercarea de puci intern, deci tot felul de procese în derulare. În ce măsură este Turcia dispusă sau are resurse pentru o colaborare de tip separat, regional?

Ovidiu Dranga: Eu nu cred că, indiferent de evoluţiile de ultimă oră din Turcia, politica externă şi de securitate a Turciei se va schimba. Probabil că liniile de forţă vor rămâne aceleaşi, în primul rând ataşamentul ferm al Turciei la valorile alianţei nord-atlantice şi la sistemul de instituţii pe care NATO îl presupune. Pe de altă parte sigur, în acest context complicat din regiune orice formă de colaborare, de apropiere, de dialog între ţări importante cum sunt România, Polonia şi Turcia aduce un beneficiu pentru toată lumea. Pe de o parte pentru actorii implicaţi, pe de altă parte pentru întreaga zonă. Acest lucru s-a văzut cu claritate şi în deciziile pe care NATO le-a adoptat la Varşovia, decizii care au adus beneficii pentru întreaga alianţă şi pentru climatul de securitate din regiune.

Sunt polonezii mai speciali decât românii la nivel european? S-a discutat mult despre modelul polonez. Pur şi simplu au fost mai buni la combaterea corupţiei, în absorbţia de fonduri europene şi s-au impus fără probleme ca o voce clară la nivelul Uniunii Europene. Schimbările politice interne de la Varşovia au mai estompat strălucirea Poloniei printre ceilalţi membri comunitari, dar nu au limitat importanţa ţării.

Balazs Barabas: Polonia pare foarte activă pe plan regional, tocmai a relansat o cooperare care a început mai demult între Franţa, Germania şi Polonia, triunghiul Weimar. Poate indica acest lucru faptul că Polonia va deveni un factor mai important în reformularea Uniunii Europene după ieşirea Marii Britanii din Uniune?

Ovidiu Dranga: Polonia este un factor important în orice proces care vizează reconfigurarea structurii sau a ansamblului de politici comunitare. A fost dintotdeauna, evident după ce a aderat, o ţară care a ştiut să-şi urmăreaască foarte bine interesul, şi a făcut-o cu succes. Las la o parte că polonezii sunt printre cei mai buni în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor comunitare. Dar au o poziţie foarte robustă, uneori chiar mai mult decât robustă în negocierile la nivel comunitar. Chestiune care după părerea mea este de admirat pentru că arată forţa unei naţiuni care ştie să-şi urmărească obiectivele într-un context multilateral. Deci cu atât mai mult acum Polonia va avea o voce importantă în procesul de reconfigurare al relaţiilor sau al distribuţiei puterii în cadrul UE. Aşa cum, sunt convins, şi România va avea o voce importantă, împreună cu Polonia şi împreună cu alte state care până la urmă urmăresc acelaşi obiectiv: consolidarea proiectului european, găsirea de soluţii care să permită trecerea la o altă etapă în dezvoltarea proiectului european, consolidarea instituţiilor care urmăresc tocmai acest lucru, crearea condiţiilor pentru ca proiectul european să continue, într-o formă sau alta.

Balazs Barabas: Această poziţie robustă o arată şi faptul că preşedintele american Barack Obama s-a deplasat tocmai în Polonia pentru a sărbători 25 de ani de la prăbuşirea comunismului. Eveniment care ar fi putut avea loc şi în România. Cu ce sunt mai buni polonezii decât România în promovarea poziţiilor lor şi a poziţiei lor regionale?

Ovidiu Dranga: Nu ştiu dacă este importantă o ierarhizare în regiune şi în general în Europa în ceea ce priveşte forma de activism diplomatic pe care o ţară sau alta o alege în promovarea intereselor proprii. Polonia are un specific aparte. Aţi menţionat faptul că preşedintele Obama a fost la Varşovia, într-adevăr în 2014 pentru a participa la ceremoniile prilejuite de 25 de ani de la primele alegeri libere. Aceste alegeri libere au apărut cumva după o perioadă de frământări intense la nivelul societăţii poloneze.

Balazs Barabas: În anii 80.

Ovidiu Dranga: În anii 80, şi îmi spunea cineva la un moment dat şi cred că este un lucru important în a explica de ce Polonia este unde este acum. În cei 10 ani de dictatură militară toţi liderii Solidarităţii au fost cumva lăsaţi să pregătească momentul trecerii de la comunism la democraţie. Chiar dacă acest lucru s-a făcut explicit, de o manieră explicită. Faptul că aceşti lideri, aproape toţi, au avut un anumit grad de libertate în acea perioadă a permis, repet, pregătirea tranziţiei de o altă manieră decât în alte ţări foste comuniste. De exemplu faptul că s-a ajuns la o înţelegere cu puterea comunistă de atunci, sub forma celebrei mese rotunde care a dus la o înţelegere care a permis organizarea de alegeri libere în iunie '89 arată de fapt un parcurs foarte sofisticat şi complex al societăţii, care repet, se diferenţiază net de toate evoluţiile din regiune şi asta a reprezentat o premiză favorabilă pentru dezvoltarea ulteriorară a economiei de piaţă, a unor instituţii importante, fundamentale pentru democraţie. De aceea Polonia a ajuns la un nivel de dezvoltare remarcabilă, a ajuns la o consolidare a democraţiei şi a instituţiilor specifice democraţiei. Pe de altă parte societatea însăşi s-a maturizat într-un alt fel, mai rapid poate decât alte ţări foste comuniste. Şi asta se vede în tot ce înseamnă comportamentul autorităţilor, comportamentul clasei politice, comportamentul cetăţenilor polonezi, care au altă abordare faţă de tot ce înseamnă relaţiile faţă de instituţii, muncă, proprietate, respectul pentru valori şi aşa mai departe.

Balazs Barabas: Totodată există şi probleme în ultima vreme în Polonia, guvernul polonez este criticat pentru deraierea, dacă putem spune aşa de la principiile democratice, imaginea Poloniei este degradată în ultimul timp. Ce efect credeţi că va avea acest lucru pe termen scurt asupra viitorului Poloniei?

Ovidiu Dranga: În primul rând, sunt chestiuni care ţin de dinamica politicii interne şi n-aş vrea să intru în detalii pentru că în general ele sunt cunoscute publicului. Ce cred că este relevant în acest moment cred că este faptul că există resurse politice şi voinţă politică pentru depăşirea acestor dificultăţi. Împreună şi cu sprijinul structurilor comunitare, care sigur, au fost de la bun început parte a acestui proces de depăşire a impasului politic care se discută despre diferite soluţii în ce priveşte structuri şi instituţii cheie ale statului polonez. Dar e o treabă internă. O chestiune internă pe care e bine să o tratăm într-o cheie pozitivă, în sensul că soluţiile există şi vor fi găsite de către polonezi printr-un efort intens, printr-un efort complicat dar care e singura soluţie în depăşirea unei astfel de situaţii. Cred că maturitatea societăţii poloneze va fi demonstrată şi cu acest prilej. Probabil că soluţia e undeva foarte aproape în timp, pînă la sfârşitul anului există premise solide pentru ca impasul să fie depăşit, e vorba de situaţia tribunalului constituţional. Sunt convins că imaginea Poloniei nu a avut de suferit atât cât se crede. Polonia are o viaţă politică extrem de dinamică, aşa cum şi noi avem în România o viaţă politică extrem de intensă. Şi această situaţie este trecătoare. Ea va fi depăşită, sunt convins, cu maturitate, cu înţelepciune respectând toate normele şi standardele democratice pe care şi noi şi polonezii şi toate ţările UE le respectăm şi le aplicăm.