„24 de minute”| Dan Bordeianu: Am simţit filmul „Spotlight” ca pe un joc Tetris, în care bucăţile...

24 Minute

Aţi avut favoriţi anul acesta la Oscar?

Dorotheea Petre: Am avut favoriţi. Actriţa Charlotte Rampling, în filmul 45 years. Filmul mi-a schimbat viața. Nu a câștigat, dar am stat cu inima la el.

Despre Rampling, anumite voci critice spun că nu a dovedit până acum de ce este în stare.

Dan Bordeianu: nu cred că au dreptate şi greşesc. Ar fi o exagerare să spunem că nu a dovedit Dacă ea nu a dovedit, cine a dovedit?

Dorotheea Petre: Eu am fost dezamăgita că nu a câştigat Charlotte Rampling. Într-adevar, Şi Alicia Vikander a meritat Oscarul, dar m-aș fi așteptat să se întâmple mai multe cu filmul 45 years. 

Dan Bordeianu: ca poveste, filmul 45 years aduce cu Amour, care a luat premii, a luat tot ce se putea lua. E o poveste relativ similară, poate de aceea nu a mai căpătat atâta interes pe cât merita.

Dorotheea Petre: Cred s-a intamplat asta pentru că filmul este făcut la modul foarte subtil, jocul actoricesc este subtil, iar povestea poate nu e chiar pe gustul lor (Academiei Americane de Film), dar mi se pare de o profunzime uimitoare. Marea mea dezamagire este acest film, care, din punctul meu de vedere, merita mult mai mult. Mie mi-a schimbat viaţa pentru că am vazut cum un regizor poate spune o poveste cu un minimum de mijloace, aşa cum face un artist adevarat. Subiectul m-a impresionat: viata unor oameni, o căsnicie de 45 de ani, si cum arăţi cu acest minim de mijloace, o realitate interioară a cuiva. În momentul în care trăieşti cu un om şi nu ai acces la realitatea lui interioară, şi afli după 45 de ani că lucrurile au stat de fapt altfel…

Un cineast a făcut afirmaţia potrivit căreia filmele de Oscar sunt pentru oameni în vârstă, pe care le poţi vedea cu bunica. Sunteţi de acord?

Dorotheea Petre: Mi se pare absurd.

Dan Bordeianu: Mi se pare fals. Cand vorbeşti despre un film bun, vorbeşti despre o poveste bine spusă, bine jucată, bine pusă în pagină, pe care o poate vedea şi unul de 30 de ani şi unul de 60. Nu cred că e o discuţie.

Dan, care a fost favoritul tău la Oscar?

Dan Bordeianu: sunt actor şi ştiu că meseria asta se judecă subiectiv. Totul este relativ. Nu poţi spune că ceva e “Cel mai bun” sau “Cel mai prost”. Sunt momente, sunt clipe în care ei (actorii) pot atinge o anumită formă pentru care merită să fie recompensaţi.

Mi-a plăcut un singur film: Spotlight. Când l-am vazut, nu am mizat pe cel mai bun film, am mizat pe tot ce a însemnat filmul. M-au impresionat cadre, mişcări de cameră, actori, replici, stare, ritm, tot. Actorii sunt fabuloşi. L-am simţit ca pe un joc Tetris, în care bucăţile cad perfect una peste cealaltă.

Dorotheea Petre: şi mie mi-a plăcut foarte mult Spotlight. Este un film serios şi foarte bine făcut. Mi-a plăcut mult şi The Danish Girl, pentru că am o slăbiciune pentru Eddie Redmayne. Dar mi-a plăcut şi The Revenant.

Dan Bordeianu: Şi mie mi-a plăcut The Revenant. A fost un film la care nu m-am plictisit şi la care m-am simţit bine. A mers bine şi cu floricele. În schimb, la Spotlight, îmi dădeam cu floricelele pe lângă gură, nu mai ştiam să le mănânc.

Dorotheea Petre: din punctul meu de vedere filmul este despre cum te ţine dorinţa de răzbunare în viaţă. Este un subiect dur, greu de tratat, greu de digerat. Mi-a plăcut cum a fost personajul aşezat în acest cadru al naturii potrivnice, am văzut cât de greu i-a fost să supravieţuiască, dar pentru a se putea răzbuna.

Dan Bordeianu: Trebuie să înţelegem marketingul, uzina din spatele acestor filme, e o afacere. În acest caz, cei de la marketing şi PR şi-au făcut treaba exemplar.

Dorotheea Petre: Efortul depus a impresionat la acest film, The Revenant.

Dan Bordeianu: Eu cred că din The Revenant, premiul pentru cel mai bun film – trebuia să-l ia Tom Hardy, cel mai bun actor – trebuia să-l ia Tom Hardy, cel mai bun scenaru – trebuia să-l ia Tom Hardy, cea mai buna imagine – Tom Hardy, cel mai bun regizor – Tom Hardy. Este absolut fabulos ce face acest actor. Şi este a nu ştiu câta oară când apare cu nişte filme şi nişte personaje incredibile.

Brie Larson – cea mai bună actriţă în rol principal

Dorotheea Petre: Room este un film dur, făcut cu un minimum de mijloace, cu foarte multe scene emoţionante, m-a impresionat acest film.

Mulţi spun că Brie Larson a câştigat datorită filmului, care este un fel de momeală de Oscar.

Dan Bordeianu: sunt totuşi nişte premii ale Hoolywood-ului. Nu ai cum să nu vezi cât de politically correct încearcă să fie. E normal ca genul acesta de subiect să iasă un pic în faţă. Există acest tip de psihologie, a celor care aleg filmele, care îi îndeamnă să includă şi astfel de subiecte.

Dorotheea Petre: Eu nu cred asta. La câte filme se fac, se nimereşte să fie şi astfel de subiecte. Sunt subiecte care apar foarte des şi care impresionează. E un film foarte bun, din punctul meu de vedere.

Despre Mad Max

Dan Bordeianu: Cand adolescenţa ta e marcată de nişte filme şi când apare continuarea şi reuşeşte să te ducă mai departe şi cumva, să te readucă la vârsta respectivă, e incredibil. E vorba de scenografie, montaj, actiune, maşinile alea modificate într-un anumit fel, cu toate regizorul s-a dus mai departe…Nu ai cum să rămâi indiferent.  

Dorotheea Petre: din punctul meu de vedere Mad Max este un film de efecte speciale. 

Dan Bordeianu: Nu este un film cu efecte speciale. Este un film in care actorii dau dovadă de o credibilitate extraordinară. Chiar crezi ca eşti în deşert, în anul 3000, într-o societate post-apocaliptică. Mi se pare mai complicat decât realismul filmelor de genul “45 years”.

Mad Max este câştigătorul din punct de vedere cantitativ al Oscar-ului de anul acesta.

Dan Bordeianu: Trebuie să înţelegem că tot eşafodajul de sub poveste şi actori contează foarte mult: constume, efecte speciale, muzică, editare de sunet, mixaj de sunet, montaj etc.

Kate Winslet în Steve Jobs

Dorotheea Petre: Kate Winslet a intrat perfect în rolul ăla fără să facă ceva spectaculos.

Dan Bordeianu: este exact ce avea nevoie Fassbender. Nu putea personajul Steve Jobs să aibă altceva decît personajul interpretat de ea.

Dorotheea Petre: da, îl potenţează.

Dan Bordeianu: e un dialog permanent acolo. De fapt, filmul e despre ei. Acolo e povestea. Umanitatea lui şi tot ce avea el nevoie, vine de la ea. Mi se pare fabuloasă Kate Winslet.

Despre Leonardo DiCaprio

Dorotheea Petre: Ce l-a adus aici pe Leonardo DiCaprio? Ce are special acest copil al cinematografiei americane?

Dan Bordeianu: Îţi spun eu: e foarte bun actor, dar nu atât de bun!

Dorotheea Petre: e genial!

Dan Bordeianu: am văzut roluri absolut fabuloase făcute de el. Rolul lui Arthur Rimbaud, pe care l-a făcut când avea vreo 20 şi ceva de ani, este extraordinar. Am rămas mut când am văzut filmul ăla, şi habar nu aveam cine e Leonardo DiCaprio. Abia apoi a jucat în Titanic. Problema este că rolurile pentru care el a tot fost “obligat” să ia Oscar-ul, nu erau roluri într-adevar de Oscar. Nici partitura asta din The Revenant, nu mi se pare o partitură de Oscar.

Dorotheea Petre: în Lupul de pe Wall Street a făcut un rol incredibil. Eu îl văd ca pe o sumă de contradicţii absolut fascinante: încă îşi păstrează inocenţa de puşti, poate să fie şi arogant, şi dur, şi sensibil. Este uimitor cum s-a maturizat artistic de la film la film.

Dan Bordeianu: când vine vorba de meserie, e clar că e un actor foarte serios. Este implicat, serios, se vede si se simte asta.

Cate Blanchett in Carol

Drotheea Petre: Carol nu mi-a placut. Dar în ceea ce o priveşte pe Cate Blanchett, am mai vazut o singură actriţă care a mai reuşit ce a reuşit Blanchett în Blue Jasmin (pentru care actriţa a luat Oscarul acum 2 ani). Este vorba de Julia Roberts în Secret in their eyes. Adică jocul acela actoricesc în care personajul se descompune psihic în timp real. Am văzut de curand Secret in their eyes, si am văzut-o pe Julia Roberts cum îmbătrâneşte 1 milion de ani şi m-am întrebat când am mai văzut în ultimul timp o asemenea performanţă de actorie.

The Big Short

Dan Bordeianu: Aici vorbim despre un subiect care atinge foarte mult societatea de acum, tuturor le pasă de starea financiară a familiei. Cred că este foarte bine ales subiectul. La un moment dat trebuie să treci peste termeni de specialitate de diverse tipuri şi să vezi povestea umană de dincolo. 

Ce proiecte aveți în această perioadă?

Dorotheea Petre: Mă pregătesc de premiera ultimului meu film, "Miracolul de la Tekir", joi seara la CinemaPro. Filmul este unul mai special, este în stilul realismului magic, este al doilea film al Ruxandrei Zenide și vă invit din 4 martie la cinematografe. În paralel, pregătesc un spectacol care se numește “24 de carate sau Noua sinceritate”, este un one-woman show, şi, în momentul în care o să fie gata, vă invit să îl vedeţi.

Dan Bordeianu: Pe 9 martie voi avea premieră la Bulandra cu un spectacol regizat de Vlad Zamfirescu, în care și joacă Vlad. Este un text al unui autor contemporan român, tânăr, Alex Popa. Nu am citit in viaţa mea un text în romană mai bun decât ce a scris Alex. Mai joc într-un spectacol, tot alături de Vlad, se numeşte “Secretul Fericirii” la Café Godot, textul este scris tot de Alex Popa. Alex scrie replici de spus. Eu, ca actor, nu am schimbat vreo virgulă, nu am vrut. Alex este fabulos!