Business Club
prezentat de Ligia Munteanu
Guvernul negociază cu sindicatele legea salarizării unitare şi încep să fie anunţate şi cifre. În discuţie ar fi o creştere de 14 miliarde de lei până în 2021. Ar însemna ca toată masa cheltuielilor de personal să urce cu aproape de 30% în cinci ani.
Dacă la cele 14 miliarde am pune şi impactul creşterilor de anul acesta am ajunge aproape la 15 miliarde de lei, o cifră familiară totuşi. Discuţiile despre reaşezarea lefurilor în sectorul public au început pe vremea guvernului precedent şi atunci cand au fost puse calculele pe hârtie a ieşit acelaşi impact de 15 miliarde.
Însă proiectul a fost abandonat tocmai pentru că era prea costisitor, în condiţiile în care se vorbea inclusiv de o refacere a grilei dintr-o dată. Şi atunci s-a renunţat, iar guvernul a decis să înceapă creşterea pentru unele categorii- medici, profesori.
Suma coincide nu înseamnă neapărat că a fost preluat vechiul proiect şi gata. Însă ceea ce trebuie să observăm este că efortul este împins pe mai mulţi ani pentru a-l face suportabil. Evident, nemulţumeşte sindicatele, dar înainte de a avea majorări trebuie să existe asigurări că ele pot fi duse, altfel ne trezim iarăşi ca în 2010, cu tăieri de 25%.
La această împărţire trebuie să mai remarcăm ceva. O încercare de a reduce ponderea în PIB. Cheltuielile de personal ar urma să crească astfel 60,1 miliarde de lei în 2017, la 62,9 miliarde de lei în 2018, 66,2 miliarde de lei în 2019, apoi 70,2 miliarde de lei în 2020 și 73,6 miliarde de lei în 2021. Ponderea lor în PIB însă ar urma să se reducă.
Sunt calcule făcute prin raportarea la produsul intern brut nominal estimat de comisia natională de prognoză. Anul aceasta vom fi undeva la 7,5-7,6% din PIB şi procentul aceasta ar urma să scadă cu cate 0,1% în următorii patru ani.
Pentru 2021 nu putem prezenta o cifră aici deoarece comisia de prognoză are previziuni doar până în 2020 legate de valoarea PIB-ului nominal. Dar dacă s-ar păstra cadenţa atunci ar trebui să aterizeze la 7%. E foarte impotant ca acest procent să fie adus în zone decente.
Prin vechile acorduri cu FMI, guvernele de la Bucureşti se angajaseră să reducă cheltuielile de personal sub 7% din PIB încă din 2012. În timpul crizei, când a fost decisă tăierea salariilor bugetarilor ajunseseră la 9%. pur şi simplu nu mai putea fi susţinută o astfel de cheltuială.
Într-o economie ok nici procentele astea peste şapte la sută , chiar spre opt nu ar fi o problemă. Aşa sunt în ţări dezvoltate.
Doar că acele ţări strâng la buget aproape jumătate din PIB prin taxare, iar România abia atinge o treime. Şi când cheltuielile tale ca pondere în PIB sunt similare, însă tu ca stat strângi mult mai puţin la buget nu ajungi nicăieri. Pentru că la noi cheltuielile de personal consumă un sfert din veniturile statului. Şi atunci nu se pot aloca bani pentru altceva, pentru că acestea sunt cheltuieli fixe. Ceea ce se încearcă prin această proiecţie pe termen lung este să se mai reducă această presiune, să mai existe bani şi pentru altceva. Putem spera ca încasările să depăşească nivelul actual ca parte din produsului intern brut, dar pe de altă parte sunt decenii de când stăm aici, la 32-33%.
Guvernul negociază cu sindicatele legea salarizării unitare şi încep să fie anunţate şi cifre. În discuţie ar fi o creştere de 14 miliarde de lei până în 2021. Ar însemna ca toată masa cheltuielilor de personal să urce cu aproape de 30% în cinci ani.
