Agricultura României, între „Grânarul Europei” și falimente
România este, după statistica europeană oficială, pe locul patru în UE la volumul producției de cereale, iar acesta ar fi încă un motiv pentru cei care încă mai susțin că am fi sau că am fi fost cândva „Grânarul Europei”.
Suntem departe de acest deziderat, prezentul agriculturii românești e marcat de schimbările climatice, în ultimii patru ani, trei au fost secetoși sau extrem de secetoși, costurile cu înființarea culturilor abia dacă acoperă de prețul de vânzare al cerealelor, multe ferme mici și chiar medii au dat faliment, iar terenurile au fost preluate de fonduri de investiții.
În 2023, datele parțiale ale Comisiei Europene arată că Germania a recoltat 43,5 milioane de tone de cereale (16,1% din totalul UE), Polonia 35,0 milioane de tone (12,9%), Spania 19,3 milioane de tone (7,1 %), iar România - 18,9 milioane de tone (7% din totalul UE).
La suprafața de teren arabil, Franța are 18,2 milioane ha, Spania - 12 milioane ha, Germania - 11,7 milioane ha, Polonia - 11 milioane ha, iar România - 8,96 milioane ha.
În România se cultivă preponderent grâu, porumb, rapiță și floarea soarelui. Costurile de înființare ale acestor culturi sunt între 5.000 lei/ha și 6.000 lei/ha, deci 5.500 lei/ha, în medie. La grâu, statistica oficială națională arată că s-au obținut aproximativ 5.000 kg/ha, iar la porumb boabe, 7.300 kg/ha. Desigur, acolo unde s-au și obținut astfel de producții, deoarece pe arii extinse în sud-est și est, mii și mii de hectare au fost arse de secetă.
Comercianții cumpără în prezent grâul și porumbul de la fermieri cu câte 0,80 lei/kg, iar acest preț abia dacă este acoperitor pentru porumb (5.600 lei pentru producția unui hectar) sau nici nu acoperă costurile la grâu (4.000 lei pentru producția unui hectar).
În aceste condiții, fermierii mari (cu 1.000 – 5.000 ha) poate se mai descurcă, având și culturi de floarea soarelui sau rapiță pe suprafețe mari și cu prețuri mai bune la vânzare, dar cei mici și medii (100 – 300 ha) abia de supraviețuiesc. Umblă o vorbă acum printre producătorii agricoli: „Unii fermieri sunt deja în faliment, dar încă nu știu asta.” Sau nu acceptă.
