Taxa pe lux, ce este și cine trebuie să o plătească

Printre modificările fiscale introduse la finalul anului 2023 și aplicabile din ianuarie 2024 se numără și impozitul special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare, așa-numita „taxă pe lux”.

Potrivit analiștilor Ernst&Young România, noul impozit introdus prin Legea 296/2023 vizează proprietarii de locuințe și mașini scumpe, mai exact:

• persoanele fizice care au în proprietate, exclusivă sau comună, clădiri rezidențiale situate în România, cu o valoare estimată mai mare de 2.500.000 lei – deci aproximativ 500.000 de euro –

• persoanele fizice şi juridice care au în proprietate autoturisme înmatriculate/ înregistrate în România, a căror valoare de achiziție individuală depășește 375.000 lei – aproximativ 75.000 de euro).

În cazul locuințelor, impozitul special se calculează prin aplicarea cotei de 0,3% asupra diferenței dintre valoarea proprietății/ clădirii rezidențiale și plafonul neimpozabil indicat mai sus, de 500.000 euro

La autoturisme se aplică aceeași cotă asupra diferenței dintre valoarea de achiziție a autoturismului și plafonul neimpozabil prevăzut de lege, de 75.000 euro.

De exemplu, dacă persoana deține o mașină ce valorează 100.000 euro, atunci va plăti impozit doar 75 euro, adică 0,3% din 25.000 euro, sumă ce reprezintă diferența dintre valoarea autovehiculului și plafonul neimpozabil.

În cazul impozitului pentru locuințele de lux, pentru o proprietate care valorează 1.000.000 euro, se va datora statului un impozit anual de 1.500 euro, adică tot 0,3% aplicat la suma determinată, prin diferența dintre valoarea de piață a bunului și plafonul neimpozabil de 500.000 euro.

Trebuie avut în vedere faptul că impozitul special se datorează pentru întregul an fiscal, contribuabilii fiind obligați să îl calculeze, să îl declare și să îl plătească la ANAF până la data de 30 aprilie, inclusiv, a anului fiscal respectiv, în cazul imobilelor şi până la data de 31 decembrie, inclusiv, pentru autoturisme.

Un detaliu foarte important în privința autovehiculelor este că impozitul se datorează doar pe o perioadă de cinci ani, calculată din momentul în care are loc predarea-primirea autoturismului. De asemenea, dacă predarea-primirea mașinii a avut loc anterior datei de 1 ianuarie 2024, se va datora impozitul special doar pentru fracțiunea de ani rămasă până la împlinirea perioadei de cinci ani.

Neclarități la taxarea imobilelor de lux

În ceea ce privește bunurile imobile, lucrurile nu sunt tocmai clare, mai ales declararea impozitului special în situațiile în care clădirile sunt deținute în cotă-parte.

Nu se știe dacă este suficientă depunerea declarației privind impozitul special de către un singur coproprietar sau dacă fiecare coproprietar va declara impozitul special pentru cota sa de proprietate, în acest ultim caz obligativitatea raportării putând fi influențată de procentul de cotă-parte a fiecăruia din coproprietari.

De exemplu, dacă o familie deține în coproprietate o locuință de 3.000.000 lei, nu este clar dacă va putea depune declarația privind impozitul special doar unul dintre membri sau fiecare va declara impozitul special pentru cota sa de proprietate.

În opinia analiștilor EY apar întrebări la care în Legea 296/2023 nu se regăsesc răspunsuri:

Vor apărea situații în care, deși valoarea clădirii depășește plafonul prevăzut de lege, niciunul din coproprietari nu are obligația raportării, întrucât prin împărțirea în cote părți nu se va depăși plafonul?

Cum se va efectua raportarea impozitului datorat în aceste cazuri și cum se poate calcula plafonul neimpozabil în mod proporțional cu cota parte deținută?

Valoarea impozabilă de referință a locuințelor va fi cea din grila notarială, cea rezultată dintr-o evaluare de piață obiectivă, bazată pe studii de piață specializate ori valoarea înregistrată de ANAF în bazele sale de date?

În prezent nu există un model de declarație fiscală și nici instrucțiunile de completare. Aceasta deoarece nu s-a publicat încă în Monitorul Oficial ordinul președintelui ANAF cu modelul și conținutul declarației prin care se va raporta impozitul special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare.

Explicații cerute autorității fiscale

Ar fi necesar ca autoritatea fiscală să explice ce se întâmplă în situația în care deținătorii acestor proprietăți aleg să vândă bunurile în cursul anului fiscal, sau, din contră, ce vor declara persoanele care vor achiziționa locuințe/ clădiri scumpe în cursul anului.

Se vor aplica principiile deja folosite la taxele locale și impozitarea va fi proporțională cu perioada deținerii/ înregistrării bunului respectiv pe vectorul fiscal individual?

Cum și ce anume se declară în astfel de situații?

Care va fi baza de calcul pentru impozitul datorat în anul efectuării tranzacției de vânzare-cumpărare?

Conform legii în vigoare, în privința clădirilor și locuințelor, există o obligație de raportare și plată doar pentru persoanele fizice care la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior au în proprietate bunul respectiv.

Astfel, dacă un proprietar vinde bunul înainte de 31 decembrie, atunci nu are nimic de plată pentru anul respectiv.

Această interpretare poate naște, totuși, anumite controverse și discriminări. Spre exemplu, ce se întâmplă în cazul unei persoane care cumpără la 1 ianuarie 2024 și vinde la 30 decembrie 2024 locuința de lux? Conform prevederilor existente, nu are obligație de raportare în 2025.

Taxarea luxului în Europa

România nu este primul stat care adoptă această taxă pe lux, ba chiar sunt deja multe țări care o aplică cu succes. Spre exemplu, o astfel de taxă pe avere există deja de ani buni în țări precum

• Franța, unde proprietățile care depășesc 1.300.000 de euro sunt supuse unei taxe între 0,5% și 1,5%, în funcție de valoarea proprietății, s

• Danemarca, unde proprietățile care depășesc aproximativ 400.000 de euro sunt supuse unei taxe de 3%, aplicată asupra diferenței care depășește acest plafon.

• Moldova are în vigoare o taxă similară (proprietarii clădirilor a căror valoare depășește aprox. 80.000 de euro sunt supuși unei taxe de 0,8%).

Rămân însă, în continuare, suficiente state (ex. Austria, Belgia, Finlanda) care nu au implementat până în prezent o astfel de taxă. Pe de altă parte, sunt și țări care au ales să elimine acest impozit, cum e cazul Luxemburgului (în 2006) ori a Suediei (în 2007).

• Etichete:
• taxa pe lux