Viața la -50 de grade Celsius. Povestea orașului Yakutsk, cea mai geroasă localitate de pe pământ

Credeți că iarna din România a fost una lungă și friguroasă? Încercați să vizitați Yakutsk, orașul din Rusia unde temperaturile pot să atingă și -50 de grade Celsius în timpul sezonului rece. O simplă plimbare la magazinul din colț se poate termina cu degerături.

Articol sustinut de Sensodyne

Yakutsk se află în Siberia. La 5 grade în termometre, frigul poate fi chiar plăcut. O simplă pălărie și o eșarfă nu foarte groasă sunt suficiente pentru a vă proteja. La -20 de grade, nările îngheață și aerul rece este greu de respirat. La -35, orice parte a corpului expusă amorțește instant, iar degerăturile sunt un pericol constant. Când temperatura scade chiar și mai mult, la -45 de grade Celsius, chiar și ochelarii de vedere devin o problemă. Părțile metalice ți se vor lipi de față, iar dacă vrei să-i dai jos, îi vei desprinde cu bucăți de… piele sau chiar mai grav. Localnicii o știu prea bine, așa că turiștii sunt avertizați de cum ajung pe aeroport să renunțe la ei.

Chiar și în aceste condiții vitrege, orașul Yakutsk din estul extrem al Siberiei numără 200.000 de suflete. Luna ianuarie este cea mai geroasă aici, cu maxime care nu depășesc -40 de grade. Iar ceața este un element comun, care îmbracă orașul într-o pătură densă, limitând vizibilitatea la aproximativ 10 metri. În piața centrală tronează statuia lui Lenin, cu un braț întins în față, deloc impresionat de gerul care taie în carne vie.

Pentru localnici, cele -40 de grade nu sunt o mare problemă. „Este frig, dar nu foarte frig” - cel puțin asta i-au spus reporterului publicației britanice The Independent, care a călătorit în zonă.

Dacă vă veți aventura vreodată în acest oraș siberian, primul lucru la care trebuie să vă gândiți este garderoba. Lăsați moda la o parte și burdușiți valiza cu pulovere, fulare, șosete și mănuși din lână. Nu uitați nici hainele pentru protecție termică, ghetele groase, pufoaica și mai multe perechi de pantaloni. Veți arăta ca omulețul din celebrele reclame Michelin, însă nu aveți altă opțiune.

Odată echipat, frigul nu va părea chiar pătrunzător… După câteva minute de mers pe jos, însă, nu vă veți mai simți fața. Apoi frigul va pătrunde prin mănuși și tot așa, până când întreg corpul va fi cuprins de înțepături. Dacă sunteți norocoși și în formă maximă, veți rezista în jur de 15 minute afară, la -40 de grade Celsius.

Ewan McGregor, „Drumul Oaselor” și mașini japoneze cu motor veșnic pornit

Rusia este faimosă pentru zone izolate și foarte geroase. Dintre acestea, însă, Yakutsk iese învingătoare în orice top. Iernile sunt extreme, chiar și după standardele Siberiei. Este capitala Republicii Sakha sau Yakutia, care se întinde pe mai bine de 1 milion de mile pătrate. Chiar și așa, republica este casă pentru mai puțin de 1 milion de oameni. Cu puține orașe mari, este divizată în unități administrative de mărimea Marii Britanii, cu centre regionale de mărimea unor sate.

Localnicii glumesc și spun că sunt suficiente lacuri și râuri în zonă pentru fiecare locuitor în parte. Se laudă și că în republica lor poți găsi toate elementele din tabelul periodic. Legenda spune că zeitatea care a creat lumea a zburat în jurul Pământului și a împărțit bogății. Când a ajuns însă în Yakutia, i s-a făcut atât de frig încât mâinile i-au amorțit și a scăpat totul.

Ajungi aici din Moscova, cu un avion Tupolev, iar biletele costă în jur de 500 de lire sterline. Asta într-o țară în care salariul mediu pe economie este jumătate din această sumă. Nu există însă cale ferată până aici. Mai ai ca opțiuni de transport o călătorie de 1.000 de mile cu barca pe râul Lena, atunci când nu e înghețat, sau… „Drumul Oaselor”. Construit de prizonieri ai Gulagului, dintre care mulți au murit în acest proces, „Drumul Oaselor” se întinde pe 1.200 de mile. Însă poate fi făcut în totalitate doar pe timpul iernii, atunci când râurile sunt înghețate, și este folosit mai ales de șoferii care aprovizionează zona. Aceștia călătoresc numai în grup și nu opresc motoarele deloc în timpul călătoriei de două săptămâni. O defecțiune tehnică pe acest traseu înseamnă moarte sigură. Actorul Ewan McGregor a încercat să-l parcurgă, fără succes, în lunile mai prietenoase, pentru documentarul „Long Way Round”.

În Yakutsk, majoritatea automobilelor sunt modele japoneze cumpărate la mâna a doua. Culmea, acestea se „descurcă” mai bine în condiții de ger extrem, comparativ cu Lada sau alte modele tradiționale. Localnicii lasă motoarele pornite în timpul orelor de muncă. Altfel, riscă să nu mai pornească cu ele de pe loc. Emisiile de carbon astfel rezultate contribuie la pătura de ceață care îmbracă deseori orașul.

Cucerirea rusă, Uniunea Sovietică, aur și diamante

Regiunea a fost cucerită de ruși în anii 1630, iar Yakutsk a fost ales ca mic centru administrativ. Tribul turcic cu trăsături asiatice pe care rușii l-au găsit în zonă se ocupa în principiu cu vânatul căprioarelor. Chiar și acum, 40% dintre localnici sunt parte din populația originară a zonei, mulți dintre ei fluenți în limba vorbită de trib. Chiar și așa, după procesele de colectivizare și industrializare sovietice, puțini au mai păstrat stilul de viață nomad al strămoșilor.

Până la Revoluția Rusă din 1917, Yakutsk a rămas o simplă localitate administrativă de provincie, lipsită de importanță. În secolul al XIX-lea, a fost folosită, ca multe alte orașe din Siberia, ca închisoare deschisă pentru disidenți politici. Tocmai din această cauză, în ciuda alurii misterioase și a resurselor naturale vaste, toată zona siberiană a rămas în mentalul colectiv al lumii, dar și a rușilor, drept un loc sumbru, al suferinței. Chiar și așa, pentru mulți dintre cei trimiși în exil - inclusiv Lenin și Stalin - timpul petrecut în Siberia a fost mai degrabă o vacanță extinsă și friguroasă, de care au profitat pentru a citi.

Regiunea este bogată în aur și diamante, motiv pentru care sovieticii au decis să o transforme într-un centru regional major, cu ajutorul sistemului de muncă din Gulag. Mii de oameni în căutare de aventură și salarii mai mari au acceptat apoi să se stabilească aici. Alrosa, compania gigant care deține monopolul pieței diamantelor în Rusia, dar și 20% din piața mondială, își are sediul aici.

În timp, Yakutsk a fost transformat cu totul. Are acum hoteluri, cinemauri, operă, universități, pizzerii cu livrare la domiciliu și chiar și o grădină zoologică.

Sănătatea, vestimentația și alimentația la temperaturi extreme

La -40 de grade, viața poate fi greu de îndurat pentru cineva care nu este obișnuit cu aceste condiții vitrege. Localnicii, însă, rezistă cu stoicism. Chiar și copiii se joacă fericiți în zăpadă.

„Yakutsk are reputația de a fi cel mai friguros loc de pe fața pământului. Însă nativii sunt atât de obișnuiți cu termometrul care arată nemaiauzit de multe grade sub punctul de îngheț, încât femeile de aici stau în piețe în aer liber cu brațele descoperite, vorbind și glumind ca în miezul unei veritabile primăveri”, scria Henry Lansdell, un britanic pasionat de călătorii, care a făcut turul Siberiei la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În zilele noastre, nu mai vezi brațe dezgolite în mijlocul iernii, însă localnicii știu cum să facă față frigului, a observat reporterul The Independent. Piețele sunt încă pline.

„De ce aș avea probleme de sănătate din cauza frigului? Sunt bine”, o să-ți spună orice localnic dacă îl întrebi cum îl afectează fizic gerul extrem.

Mai mult și în mod remarcabil, un studiu făcut de medici britanici și ruși în zonă, la sfârșitul anilor 1990, a arătat că, în timp ce în Marea Britanie problemele de sănătate se înmulțesc pe timpul iernii, în Yakutsk acest lucru nu se întâmplă. Medicii au găsit și explicația: aici, oamenii nu ies din casă pe timpul iernii dacă nu este absolut necesar și, atunci când își păsăresc locuințele, se îmbracă adecvat.

Muncitorii însă continuă să lucreze pe șantiere chiar și la temperaturi de -50 de grade Celsius. Se opresc numai dacă temperaturile scad sub această valoare, și asta doar pentru că metalul devine fragil la temperaturi mai mici de atât. Grădinițele se închid însă la -50 de grade. Școlile, în schimb, nu.

Femeile, fără nicio excepție, poartă blană din cap până-n picioare, majoritatea hainelor fiind produse local. Într-un climat ca acesta, etica și discursul privind protejarea drepturilor animalelor nu au succes.

„Am văzut la televizor că niște lunatici din Europa spun că nu este frumos să porți blană pentru că ei iubesc animalele. Ar trebui să vină să stea în Siberia timp de vreo două luni și după să vedem dacă mai sunt atât de îngrijorați de soarta animalelor. Trebuie să poți blană aici ca să supraviețuiești. Nimic altceva nu își ține de cald”, spune Natasha, o femeie din zonă.

O haină din blană poate costa de la câteva sute la câteva mii de lire. Localnicii o văd însă ca pe o investiție bună, pentru că este un obiect vestimentar pe care îl vor purta ani la rândul.

În aceste condiții, mâncarea tradițională înseamnă ce ai la dispoziție. Lansdell scria că la o nuntă tradițională din secolul al XIX-lea, mirii au servit cap de cal fiert și cârnați din carne de cal. Mâncarea zilnică era chiar și mai puțin apetisantă: terci din ovăz sau pâinea în coajă de brad consumată cu lapte și pește uscat.

Meniurile moderne, în schimb, sunt un pic mai gustoase, deși carnea de cal rămâne o alegere populară. La fel de căutată este și carnea de ren marinată și un sortiment de sushi local - felii crude de pește de apă curgătoare, chiar gustoase. După câteva shot-uri de votcă, însă, chiar și carnea de cal pare o alegere inspirată.

Anotimpul cald in Yakutsk: caniculă și roiuri de țânțari de proporții biblice

Verile în Yakutsk par chiar și mai puțin amuzante decât iernile. Scurte și umezi, cu două-trei săptămâni în care temperaturile ajung până la 30-35 de grade Celsius. Nicio clădire nu este echipată cu aer condiționat, iar atmosfera este plină de musculițe și țânțari în roiuri de proporții biblice.

Vara este și anotimpul în care localnicii fac eforturi supra-omenești pentru a se pregăti de venirea unui nou anotimp rece. Satele de pe partea cealaltă a râului Lena trebuie aprovizionate pentru lunile în care acesta nu este navigabil, însă nici gheața nu este suficient de groasă pentru ca un drum de acces să fie construit peste el. Țevile care asigură încălzirea clădirilor sunt inspectate minuțios și reparate dacă este cazul - dacă se sparg, cei rămași fără încălzire riscă decesul. Asta și pentru că, la câteva mile depărtare de Yakutsk, se află Oimyakon, cunoscut popular sub numele de „Polul Frigului”. Aici a fost înregistrată și cea mai scăzută temperatură măsurată vreodată într-o zonă locuită: -71,2 grade Celsius. Localnicii aveau chiar și o glumă preferată pe timpul Războiului Rece: dacă vesticii și-ar fi dorit să distrugă Yakutsk nu trebuie să trimită bomba atomică; este suficient să oprească căldura timp de câteva ore.

Absurda ideologie sovietică care a făcut posibilă existența unui oraș precum Yakutsk

Mai mulți academicieni occidentali sunt de părere că existența unor localități precum Yakutsk în Siberia, construite în locuri unde supraviețuirea umană este atât de dificilă, este în sine absurdă.

Unul dintre acești academicieni este Clifford Gaddy, de la Brookings Institution. „Dacă vei compara Siberia cu Alaska sau părți din nordul Canadei, unde există, de asemenea, bogate resurse naturale, vezi că aceasta este vast populată”, observă acesta.
Gaddy a scris în 2003 și o carte pe aceasta temă: „Blestemul siberian”. Acesta susține că teritoriul imens pe care îl deține Rusia este o slăbiciune, și nu un motiv de mândrie: „Sistemul este amețitor de ineficient. Cu tot petrolul de care dispune Rusia, în teorie ar putea transforma orice teritoriu într-un loc care poate fi locuit de oameni. Întrebarea este însă ce ai putea să faci, dacă acești bani ar fi folosiți mai înțelept”.

Academicianul a estimat că numai cazurile de urgență în care Rusia trebuie să livreze combustibil în orașele siberiene costă statul aproximativ 350 de milioane de lire sterline anual. Gaddy este de părere că mult mai eficient ar fi să ai oameni care să lucreze sezonier pe exploatări de petrol, gaz, nichel, aur sau diamante. Iar acest sistem de lucru să înlocuiască orașele total funcționale care au fost ridicate în aceste condiții vitrege.

S-a ajuns aici din cauza ideologiei de tip sovietic, crede academicianul, care a ignorat realitățile economice. Gaddy arată cu degetul și spre Rusia modernă care a început un program de reconstrucție a acestor orașe siberiene, suferind de „o ideologie nebună de secol XIX, potrivit căreia nu ești proprietarul unui teritoriu dacă nu ai oameni care să locuiască acolo”.

Absurd sau nu, localnicii nu plănuiesc să își părăsească casele prea curând. Este pământul lor, moștenit din generație în generație. Așa că ignoră condițiile vitrege, pericolul de moarte care îi pândește la orice colț și ruperea totală de civilizație.

Articol sustinut de Sensodyne