Trei exemple când votul din Parlamentul European a scos în evidență diferențele între Europa de Est și Europa de Vest
427 de milioane de alegători sunt chemați, timp de patru zile, să-și aleagă reprezentanții în legislativul Uniunii Europene în cadrul alegerilor europarlamentare 2019. Cu un asemenea corp electoral, scrutinul european este al doilea cel mai important din lume, după alegerile legislative din India. Alegătorii trebuie să-i desemneze în perioada 23-26 mai 2019 pe cei 751 de deputați care îi vor reprezenta la nivel european. Este un organism stufos, cu opt familii politice, în curs de reconfigurare.
Trei voturi emblematice ale Parlamentului European (PE) au pus în lumină, însă, în ultimii ani, dincolo de diferențele de ideologii de partid, o fractură între Europa de Vest şi anumite ţări din Europa de Est, în privința unor subiecte sociale şi de societate, relatează AFP, preluată de News.ro. Trebuie spus că în clubul celor 28 de țări care formează în prezent Uniunea Europeană (inclusiv Marea Britanie), 11 sunt țări din fostul spațiu comunist, care au aderat la UE începând cu 2004.
CRIZA IMIGRANŢILOR
La 17 septembrie 2015, pe când Europa se confrunta cu un aflux de imigranţi, eurodeputaţii aprobă o propunere a Comisiei Europene (CE) de repartizare în mod obligatoriu către alte state din Uniunea Europeană (UE) 120.000 de refugiaţi care se aflau în Italia, Grecia şi Ungaria. Propunerea este adoptată cu o largă majoritate (371 de voturi „pentru”, 124 „împotrivă” şi 55 de abţineri) de către eurodeputaţi, al căror aviz este doar consultativ.
În cadrul grupurilor socialist (S&D), popular (PPE) şi liberal (ALDE), care aprobă larg propunerea, apar însă linii de fractură naţionale. Dintre cei 70 de eurodeputaţi care votează împotrivă sau se abţin, 61 provin din şase ţări din Europa de Est - şi anume din ţările membre ale Grupului de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia), România şi Letonia.
La 22 septembrie, în pofida opoziţiei Budapestei, Pragăi, Bratislavei şi Bucureştiului (Varşovia şi Riga nu adoptă aceeaşi poziţie ca eurodeputaţii lor), statele membre adoptă, de voie, de nevoie, o repartizare uşor modificată faţă de propunerea iniţială a Comisiei.
Omogene pe plan etnic şi religios, marcate de tradiţia lor creştină şi trecutul lor de sateliţi ai URSS, izolaţi de restul lumii, ţările din Europa de Est se opun mutării imigranţilor, temându-se că un val de refugiaţi musulmani le-ar expune unei „ameninţări teroriste”, analiza la acea vreme Institutul Polonez de Afaceri Internaţionale (PISM).
PROCEDURĂ CONTRA UNGARIEI
La 12 septembrie 2018, printr-un vot fără precedent, PE activează o procedură împotriva Ungariei lui Viktor Orban, căreia i se reproşează călcarea în picioare a valorilor UE - în presă, în mediul universitar, împotriva minorităţilor şi imigranţilor, în domeniul corupţiei şi independenţei justiţiei.
Această procedură de activare a articolului 7, catalogată adesea drept „arma nucleară” a UE, poate conduce teoretic la o suspendare a dreptului de vot al Ungariei în Consiliul Uniunii Europene.
Textul obţine majoritatea de două treimi necesară adoptării sale (449 de voturi „pentru”, 197 ”împotrivă” şi 47 de abţineri).
Însă încă o dată, eurodeputaţii din ţările membre ale Grupului de la Vişegrad (din care face parte Ungaria), împreună cu Bulgaria, Slovacia şi Regatul Unit, se opun în majoritatea lor procedurii sau se abţin, inclusiv în grupurile care o aprobă masiv.
Disensiuni sunt vizibile mai ales în cadrul PPE, din care făceau parte atunci eurodeputaţi din partidul lui Viktor Orban (Fidesz). O majoritate aprobă procedura, însă numeroşi aleşi est-europeni votează împotrivă sau se abţin. Ei nu sunt, însă ,singurii - deputaţii PPE italieni şi spanioli, dar şi jumătate din francezi fac la fel.
Este improbabil ca procedura să conducă la sancţiuni. Polonia a ameninţat că se va opune acestui lucru, ceea ce ar face imposibilă unanimitatea, indispensabilă statelor membre (fără Ungaria).
MUNCA DETAŞATĂ
PE se pronunţă la 29 mai 2018, după mai bine de doi ani de negocieri laborioase, în favoarea unei reforme a muncii detaşate, pe principiiul „la muncă egală, salariu egal la acelaşi loc de muncă”.
Detaşarea muncitorilor, care a „explodat” în ultimii ani, le permite europenilor să muncească temporar în altă ţară, cotizând la sistemul din ţara lor de origine.
Şi aici, fractura Est-Vst este un determinant important.
Eurodeputaţii din ţările membre ale Grupului de la Vişegrad se opun majoritar textului (42 de aleşi polonezi se numără în rândul celor 46 care au votat „împotrivă”). Aceste ţări, care trimit mai mulţi muncitori detaşaţi decât primesc, se tem că reforma ar dăuna activităţii cetăţenilor lor plecați să muncească în alte ţări.
În ţările din Vest, ca Germania şi Franţa, care găzduiesc numeroşi muncitori detaşaţi, mulţi eurodeputaţi salută o ocazie în lupta împotriva „dumpingului social”.
(text: News.ro)
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News