Incendiu la Notre-Dame. Primele ipoteze ale anchetatorilor privind cauzele dezastrului

Care sunt primele ipoteze?

Ancheta a fost încredințată brigăzii criminale a poliției judiciare, din cauza complexității investigațiilor și amplorii pagubelor, scrie Le Parisien. Este privilegiată pista unui accident. Pe lateralele catedralei erau înălțate schele pentru lucrările de renovare. Anchetatorii studiază ipoteza unui focar provocat de o lucrare de sudură efectuată pe șarpanta din lemn. Șarpanta este foarte veche, o parte din lemn este în descompunere, spongios, o sudură sau un scurtcircuit poate provoca o scânteie nedepistabilă timp de mai multe ore, chiar zile, care se poate transforma într-un incendiu mocnit. Experții judiciari vor trebui să găsească locul de unde a pornit focul pentru a determina dacă este vorba, eventual, de o neglijență și cine poartă responsabilitatea.

Iată ce înseamnă un șantier la o asemenea înălțime:

Puteau ajunge pompierii la vârful catedralei?

Secole la rând, Notre Dame a fost cel mai înalt monument din Paris, cu fleșa sa care se ridica până la 96 de metri înălțime. Un astfel de edificiu monumental a complicat intervenția pompierilor.

Acoperișul catedralei e situat la 45 de metri înălțime. Or, brațele macaralelor aeriene din dotarea pompierilor pot ajunge cam până la 30 de metri.

De ce nu s-a intervenit din exterior?

Imaginile focului care se propaga cu viteză pe șarpantă a contrastat, momente bune, cu absența oricărui dispozitiv al pompierilor vizibil în exterior: nici lansatoare de apă, nici macaralele nu au fost desfășurate rapid.

Aici e o diferență de abordare. Spre deosebire de pompierii americani, care atacă focul din exterior, școala franceză spune să ataci focul din interior. E o tactică mai periculoasă, dar mai eficientă pentru a salva obiectele de patrimoniu din interior. Dacă ataci focul din exterior, există riscul să împingi flăcările și gazele fierbinți - care pot atinge 800 de grade - spre interior și să sporești astfel pagubele. Desigur, strategia e valabilă când nu există riscul prăbușirii clădirii.

Între timp, a fost lămurită și o altă întrebare care la un moment dat stătea pe buzele tuturor: de ce nu s-a intervenit cu avioanele speciale Canadair? Era prea periculos într-o zonă urbană și exista riscul ca tonele de apă aruncate de la înălțime să distrugă clădirea și să pună în pericol viețile oamenilor de la sol.

Ce sistem de protecție au clădirile istorice?

Notre-Dame era echipată cu alarme de incendiu, care, de altfel, au și funcționat. Prima alarmă a sunat la 18:30 și a fost recunoscută imediat, cu atât mai mult cu cât numai cu câteva zile în urmă avusese loc un exercițiu de incendiu. E foarte dificil, în schimb, să dotezi clădirile vechi cu sisteme automate de stingere a incendiilor. În primul rând, din motive arhitecturale. Apoi, foarte sensibile fiind, se pot declanșa accidental și pot distruge opere inestimabile din interior.

Cum salvezi obiectele culturale din catedrală?

Toate clădirile-monument mari sunt dotate cu planuri de evacuare a obiectelor culturale în caz de incendiu. Dacă izbucnește focul, unii pompieri sunt mobilizați să stingă flăcările, dar alții au ca sarcină scoaterea de urgență a obiectelor culturale. Și o a treia grupă de pompieri sunt puși să protejeze operele, rămânând, de pildă, în apropierea lor, gata să intervină dacă flăcările se apropie amenințător.