FP: Adevăratul motiv pentru care SUA s-au retras din acordul nuclear cu Iranul
Siria nu este doar un tărâm al morții, ci și un incubator de statut politic la masa marilor negocieri. Folosind războiul sirian, Iranul vrea să își sporească importanța strategică în Orientul Mijlociu. La rândul lui, Israelul are nevoie ca de aer de factorul Siria tot din aceleași motive. Iar pentru ca asta să se întâmple, Teheranul trebuie să iasă complet din cărți. Acestea fiind datele problemei, se impune o întrebare: Retrăgându-se din acordul nuclear cu Iranul, Donald Trump tocmai ce a oferit o ofrandă guvernului israelian?
Se pare că da, răspunde Stephen M. Walt, profesor de relații internaționale al Universității Harvard, într-o analiză din Foreign Policy.
Există două BIROURI de legitimitate politică expansionistă în dosarul sirian: Statele Unite și Rusia. Iar pe palierul inferior se află clientela geopolitică care caută să extragă avantaje cu toptanul din Siria: Iranul – ca aliat al Moscovei și al lui Bashar al-Assad, Turcia – care folosește relația cu Rusia pentru a arunca o ancoră diplomatică în Teheran, Israelul – cea mai delicată poziție printre jaloanele marilor jucători.
De la Rusia, principalul partener al Iranului în Orientul Mijlociu, Israelul are nevoie să îi fie permisă o trasare mai liberă a liniilor roșii în direcția Teheranului pe frontul sirian. De la Statele Unite, Israelul are nevoie de umbrela militară.
Decizia lui Donald Trump de a retrage SUA din acordul nulcear cu Iranul nu are la bază dorința de a împiedica Teheranul din a-și dezvolta o bombă atomică. Dacă ar fi avut în calcul acest obiectiv, Trump ar fi ales să rămână în acest acord și să găsească noi modalități de a pune presiune asupra iranilor, nu să aleagă ieșirea din scenă, argumentează Walt. Mai ales că atât Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), cât și serviciile americane de informații au spus clar că Iranul a respectat condițiile acordului.
La o privire mai atentă, mesajul legat de faptul că Iranul ar fi încălcat termenii acordului a venit prin microfonul lui Benjamin Netanyahu.
Deci, ce se întâmplă? – se întreabă retoric profesorul Walt.
Simplu: abandondarea acordului are menirea de ține Iranul în „cutia de pedeaspă”, în izolaționism. Un obiectiv care vine ca o mănușă aripii dure a politicii israeliene în Orientul Mijlociu, având, desigur, și avatarurile potrivite în cabinetul de la Casa Albă, subliniază Stephen M. Walt: noua echipă de securitate națională – John Bolton, „rebelul” politicii externe americane din era lui George W. Bush, și Mike Pompeo, un alt „șoim” al liniilor dure.
Menținerea Iranului într-un acord de înghețare a statusului nuclear însemna acceptarea Teheranului ca actor de forță regională în Orientul Mijlociu. Și tocmai pentru a împiedica astfel de transformări de legitimitate există artizani precum Bolton și Pompeo, atrage atenția profesorul Walt.
Cum arată un Iran acceptabil într-un format de parteneriat strategic pentru binomul Bolton-Pompeo? Un Iran fără actualul regim.
Cum se poate obține un regim pro-american în Iran? Prin două metode, spune Stephen M. Walt: 1) impunerea unei blocade economice masive, până când frustrarea populară se va dezlănțui într-o revoluție; 2) crearea condițiilor propice astfel încât Iranul să își repornească programul nuclear – oprit în 2013 -, pentru ca apoi SUA și Israelul să declanșeze un război preventiv împotriva Teheranului.
Primul scenariu, atrage atenția Walt, ar putea duce la încă un eșec de tipul Irak sau Afganistan, Somalia sau Yemen. Al doilea scenariu: sub o ploaie de bombe, primul reflex al iranienilor nu va fi în mod sigur unul de simpatie față de Washington.
Între timp, imediat după anunțul ieșirii Statelor Unite din acordul nuclear, Israelul a anunţat joi că a lovit aproape toată infrastructura iraniană din Siria în timpul unor raiduri aeriene lansate ca răspuns la un atac cu rachete al Iranului asupra poziţiilor militare israeliene din Înălţimile Golan. Armata israeliană a comunicat că a atacat zeci de ţinte printre care şi un depozit de armament, facilităţi logistice şi centre ale serviciilor secrete folosite de forţele iraniene.
Avigdor Lieberman, ministrul Apărării din Israel, a declarat într-o conferinţă de presă: „Am lovit aproape întreaga infrastructură iraniană din Siria. Trebuie să îşi aducă aminte că dacă va ploua la noi, va fi furtună la ei. Sper că am încheiat acest episod şi toată lumea a înţeles”.
„Nu dorim o escaladare, dar nu vom permite nimănui să ne atace sau să îşi construiască o infrastructură pe care să o folosească pentru a ne ataca în viitor”, a adăugat Lieberman.
Israelul a comunicat anterior că Iranul a lansat 20 de rachete către poziţii ale armatei israeliene din Înălţimile Golan, în apropierea graniţei cu Siria.
Este pentru prima dată când Iranul atacă direct forţele israeliene.
Multe dintre rachetele iranienie au fost interceptate de forţele israeliene, conform unui purtător de cuvânt al Forţelor Armatei Israeliene, locotenentul-colonel Conricus.
„Reacţia noastră a fost în consecinţă. Tsahal (armata israeliană) a efectuat un atac pe scară largă asupra unor obiective iraniene în Siria", a afirmat Netanyahu, într-un video postat pe contul său de Twitter, subliniind că niciuna dintre rachete nu a căzut în Israel.
„Suntem angajaţi într-o bătălie prelungită, iar politica noastră este clară: Nu vom permite Iranului să se stabilească militar în Siria", a precizat premierul israelian, într-o primă reacţie publică după zecile de raiduri efectuate de Israel în Siria în zorii zilei.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News