„Europa este atacată de Rusia. De ce nu ripostează”. Analiza Politico despre atacurile hibride ale Moscovei

Data actualizării: 26.11.2024 07:00 Data publicării: 26.11.2024 07:00

Foto: Profimedia Images

Europa pare să se confrunte cu tot mai multe atacuri de tip hibrid sau chiar direct violente din partea Rusiei pe teritoriul său. Atentate eșuate, sabotaj, instigare la violență și dezinformare sunt acțiuni ale Moscovei investigate de serviciile de informații și autoritățile europene. Vizate de războiul hibrid al Rusiei - care testează limitele de acțiune ale NATO – au fost Polonia, Regatul Unit, Cehia, Germania, Lituania și Letonia, printre altele. Însă guvernele occidentale au dificultăți în a răspunde amenințărilor de securitate serioase apărute după declanșarea războiului din Ucraina, conflict în care acestea susțin, direct sau indirect, lupta împotriva trupelor rusești, potrivit Politico.

Dacă nu ar fi existat o întârziere a unui zbor de legătură, bomba incendiară ar fi luat foc probabil în burta unui avion care zbura deasupra Uniunii Europene.

În schimb, aceasta s-a aprins la sol, pe aeroportul Leipzig din Germania, incendiind un container de transport aerian DHL.

Oficialii serviciilor secrete occidentale cred că atacul, care a avut loc în iulie, a fost un atentat al agenților ruși care plănuiau să plaseze bombe similare pe zboruri către Statele Unite.

„Observăm de ceva timp acțiuni agresive din partea serviciilor de informații ruse”, a declarat Thomas Haldenwang, care a demisionat recent din funcția de președinte al agenției federale de informații interne din Germania.

„Rusia utilizează întregul set de instrumente, de la influențarea discuțiilor politice la atacuri cibernetice asupra infrastructurii critice și sabotaj la scară largă”, a spus el.

Kremlinul desfășoară de mult așa-numitul război hibrid împotriva țărilor europene, inclusiv campanii de dezinformare, hacking, atacuri cibernetice și interferențe electorale pentru a destabiliza societățile europene și, în ultimii ani, pentru a le determina să reducă sprijinul militar pentru Ucraina.

Săptămâna trecută, Germania a declarat că două cabluri submarine de telecomunicații din Marea Baltică au fost secționate ca urmare a unui sabotaj.

„Trebuie să concluzionăm, fără să știm exact cine a făcut-o, că este o acțiune hibridă și, de asemenea, trebuie să presupunem - fără să știm - că este sabotaj”, a declarat ministrul german al apărării, Boris Pistorius.

Cu câteva zile în urmă, o navă de spionaj rusă, Yantar, a fost escortată în afara Mării Irlandei de către marina irlandeză după ce a intrat în apele controlate de Irlanda și a patrulat o zonă în care se aflau conducte și cabluri esențiale de energie și internet.

Acțiunile Rusiei au degenerat, de asemenea, în violență totală.

Este posibil ca tancurile rusești să nu intre în Polonia sau Estonia, dar agresiunea Moscovei este din ce în ce mai greu de respins. Un al doilea colet-capcană similar cu cel de la Leipzig a luat foc într-un depozit din apropierea orașului britanic Birmingham în iulie, iar poliția antiteroristă germană investighează legăturile cu cazuri din alte părți ale Europei.

Nils Andreas Stensønes, șeful serviciului de informații externe al Norvegiei, a declarat în septembrie că se așteaptă ca Kremlinul să intensifice acțiunile de sabotare a infrastructurii de petrol și gaze.

Oficialii occidentali suspectează Moscova că se află în spatele atacurilor incendiare din Polonia, Regatul Unit, Republica Cehă, Germania, Lituania și Letonia. Și oficialii germani și americani au declarat că au dejucat un complot rusesc de asasinare a lui Armin Papperger, directorul executiv al Rheinmetall, un producător german de armament și un furnizor important de proiectile de artilerie pentru armata ucraineană.

În timp ce unele guverne - în special din țările nordice și baltice - au încercat să tragă un semnal de alarmă, răspunsul colectiv al UE și al NATO a fost până acum deosebit de blând.

„Suntem pur și simplu prea politicoși”, a declarat prim-ministrul danez Mette Frederiksen în marja unui summit NATO din iulie. „Ei ne atacă în fiecare zi acum”.

O parte din motivul pasivității Europei poate fi atribuită temerilor capitalelor occidentale de a fi atrase într-un conflict pentru care nu sunt pregătite, a declarat Daniel Byman, expert în terorism și război neconvențional la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, un think tank cu sediul la Washington.

„Majoritatea țărilor nu doresc să se confrunte în mod deschis cu Rusia mai mult decât o fac deja”, a spus el. „Sunt îngrijorate de escaladare, de un ciclu dus-întors care va înrăutăți lucrurile”.

Chiar și cuvintele folosite pentru a vorbi despre atacuri reflectă timiditatea Europei, a declarat Gabrielius Landsbergis, ministrul de externe demisionar al Lituaniei.

„De ce îl numim hibrid? Pentru că, în principiu, atunci când îl numești hibrid, nu trebuie să faci nimic în legătură cu el”, a declarat Landsbergis la o conferință pe teme de securitate organizată la Riga luna trecută. „Dacă îl numești terorism, atunci implică o reacție”.

Limitele NATO

Marca războiului hibrid al Kremlinului a fost dezvoltată de generalul rus Valeri Gherasimov, în prezent șeful Statului Major al forțelor armate ruse, potrivit expertului austriac în securitate Gerhard Mangott.

„Nu înseamnă niciodată doar dezinformare și propagandă, ci un arsenal întreg de instrumente, de la sabotaj la infiltrarea și finanțarea partidelor din Occident și până la încălcarea spațiului aerian al statelor NATO de către avioanele de luptă rusești”, a declarat Mangott.

În Lituania, Moscova folosește dezinformarea pentru a submina desfășurarea planificată a unei brigăzi a forțelor armate germane, parte a unui efort al NATO de a-și consolida flancul estic.

„Se răspândesc multe știri false, de exemplu că soldații germani au violat femei și au vrut să ocupe Lituania”, a declarat Darius Jauniškis, șeful serviciului secret lituanian. „Rusia vrea să saboteze proiectul. Luăm acest lucru foarte în serios”.

În octombrie, Polonia a suspendat temporar - cu sprijinul liderilor UE - drepturile de azil pentru migranții care intră în țară din Belarus, premierul polonez Donald Tusk punând creșterea numărului de sosiri pe seama unui demers al Moscovei de a destabiliza Varșovia.

Cu toate acestea, chiar și atunci când sunt cele mai periculoase, campaniile de destabilizare ale Rusiei par atent calibrate pentru a nu declanșa un răspuns colectiv din partea NATO, în conformitate cu dispoziția de apărare reciprocă a alianței militare occidentale, cunoscută sub numele de articolul 5.

În schimb, Kremlinul pare să crească încet presiunea pentru a vedea cu ce poate scăpa. „Rusia testează limitele articolului 5 pentru a stârni incertitudine”, a declarat la începutul acestui an Roderich Kiesewetter, un deputat german și fost ofițer de stat major în armata germană .

Țările NATO au discutat despre un răspuns colectiv la războiul hibrid al Rusiei, a declarat reporterilor un înalt oficial NATO înaintea unui summit care va avea loc la Washington în iulie. Chiar dacă atacurile nu se califică drept acte de război în sensul tradițional, țările ar putea invoca articolul 4, care solicită consultarea atunci când securitatea unei țări este amenințată.

„Nu cred că [putem] exclude această posibilitate în viitor”, a declarat înaltul oficial NATO. „Mai ales dacă vom asista la o continuă înrăutățire și intensificare a acestui tip de activitate”.

Dar, pentru moment, în alianță există un apetit scăzut pentru confruntare.

„NATO este o alianță militară defensivă care gândește în termeni de timp de pace și timp de război”, a declarat generalul Thierry Burkhard, șeful Statului Major al Apărării din Franța, pentru Le Figaro, la începutul acestei luni. Instrumentele NATO pur și simplu nu sunt concepute pentru zona gri din „lumea concurenței și a disputelor”.

„Marea problemă” a invocării articolului 5 în situația actuală este că „nu există o definiție clară în rândul aliaților cu privire la ce înseamnă războiul hibrid”, a declarat Marek Kohv, un fost oficial din domeniul apărării și al serviciilor de informații, care lucrează în prezent în cadrul think tank-ului International Centre for Defence and Security, cu sediul în Estonia.

„Cealaltă problemă principală este atribuirea”, a spus Kohv. „De obicei, aceasta vine un pic mai târziu”.

De exemplu, la mai mult de trei luni de la sabotarea căilor ferate din Franța înainte de Jocurile Olimpice de la Paris, serviciile de informații ale țării încă investighează dacă Moscova se află în spatele atacului, potrivit Le Monde.

Un alt obstacol este apartenența la NATO a unor țări precum Ungaria și Turcia, „țări care și-au arătat simpatia față de Rusia”, a declarat Byman de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, ceea ce face mai dificil pentru alianța militară bazată pe consens să ia decizii semnificative împotriva Moscovei.

Cu toate acestea, guvernele europene se arată din ce în ce mai dispuse să atribuie Rusiei acte de sabotaj.

În opinia ministrului estonian al apărării, Hanno Pevkur, acest lucru reprezintă primul pas în ripostă. „Când se întâmplă ceva, trebuie doar să ieși în public”, a spus Pevkur. „ Fă cunoscut faptul că acești indivizi au fost angajați de serviciile rusești, iar acești indivizi au efectuat aceste atacuri primind bani din Rusia.”

Riposta cu sancțiuni

Deși evită confruntarea directă, țările UE și NATO își intensifică treptat eforturile pentru a contracara războiul hibrid al Rusiei.

În 2021, ca răspuns la un demers al Rusiei de a submina alegerile prezidențiale franceze din 2017, Parisul a înființat o agenție guvernamentală numită Viginum pentru a contracara interferențele digitale străine.

De atunci, guvernul francez a acuzat Rusia că se află în spatele unei campanii online pentru a crea panică cu privire la înmulțirea ploșnițelor în Paris și a legat focarul de sosirea refugiaților ucraineni.

De asemenea, serviciile de informații franceze suspectează Moscova că a însărcinat cetățeni bulgari și moldoveni să deseneze graffiti antisemite pe străzile Parisului, pentru a alimenta tensiunile interne legate de războiul dintre Israel și Hamas.

În Suedia, guvernul a înființat o „agenție specială pentru apărare psihologică” pentru a identifica și contracara dezinformarea.

Protejarea infrastructurii critice a devenit, de asemenea, o nouă prioritate pentru NATO și UE.

În februarie 2023, după sabotarea conductelor Nord Stream, NATO a creat o nouă celulă de coordonare a infrastructurii submarine pentru a evalua vulnerabilitățile și a coordona eforturile între guvernele NATO și sectorul privat. Un nou grup operativ UE-NATO privind reziliența infrastructurilor critice a fost, de asemenea, creat în martie 2023.

Luna trecută, miniștrii apărării din Germania și Norvegia, Boris Pistorius și Bjørn Arild Gram, au declarat, în marja reuniunii miniștrilor apărării din cadrul NATO, că doresc ca aliații să creeze cinci centre regionale pentru a monitoriza și proteja infrastructura submarină, cum ar fi liniile de telecomunicații, conductele de gaze și interconectoarele electrice.

Țările europene încearcă, de asemenea, să riposteze cu sancțiuni. În octombrie, UE a stabilit oficial un nou cadru care permite blocului să vizeze persoane și entități implicate în războiul hibrid al Rusiei - inclusiv interferența electorală, sabotajul, dezinformarea, atacurile cibernetice și instrumentalizarea migranților.

Sancțiunile posibile includ înghețarea activelor și interdicții de călătorie. „Răspunsul UE rămâne unitar și determinat”, a declarat ministrul suedez de externe Maria Malmer Stenergard într-o declarație trimisă prin e-mail. „Rusia nu va reuși să submineze reziliența și stabilitatea UE și a statelor sale membre.”

Agenți „de unică folosință”

Până în prezent, însă, UE și NATO au avut puțin succes în descurajarea Rusiei.

Sancțiunile direct legate de războiul din Ucraina au avut un impact limitat până în prezent, astfel încât nu este clar dacă noul regim va fi eficient.

„Europenii trebuie să răspundă într-un mod mult mai unit și mai energic”, a declarat Byman de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Ajutorul militar [pentru Ucraina] ar trebui să fie intensificat pentru a arăta că eforturile Rusiei au efectul inversat.”

Pe lângă creșterea cheltuielilor pentru apărare, țările trebuie să consolideze securitatea internă, inclusiv poliția, serviciile de informații interne și schimbul de informații între guvernele aliate, a declarat Kohv, de la Centrul Internațional pentru Apărare și Securitate.

„Dacă ratăm această oportunitate, Rusia nu va face decât să câștige mai multă influență”, a spus Kohv. „Trebuie să ne amintim că, practic, ei imită doctrina de sabotaj a Uniunii Sovietice din Războiul Rece”.

Unul dintre cele mai energice răspunsuri ale Europei a făcut, în mod paradoxal, mai dificilă urmărirea infracțiunilor până la autorii lor.

De la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022, guvernele europene au expulzat peste 700 de spioni ruși care s-au dat drept diplomați.

Ca răspuns, Kremlinul a recurs la recrutarea așa-numiților „agenți de unică folosință”, uneori prin intermediul canalelor Telegram. Aceștia sunt, în majoritate, tineri între 20 și 30 de ani, vorbitori de limbă rusă, pricepuți în domeniul IT, adesea cu antecedente penale. Unii sunt motivați ideologic, alții o fac pentru bani, plătiți în criptomonede.

Oficiali ai serviciilor de informații au declarat că este posibil ca pachetul care a luat foc la Leipzig să fi fost plasat de un agent de unică folosință, care s-ar putea să nici nu fi știut că plasează o bombă incendiară. În aprilie, în Regatul Unit, un britanic a fost acuzat de desfășurarea de activități ostile în beneficiul Moscovei.

Arndt Freytag von Loringhoven, un fost ambasador german care a fost primul șef al serviciilor de informații ale NATO, a declarat că este important ca Europa să se trezească la amenințare și să facă Rusia să plătească un preț.

„Suntem adormiți”, a spus von Loringhoven. „Comportamentul agresiv trebuie să aibă costuri politice”. Dacă nu ar fi existat o întârziere a unui zbor de legătură, bomba incendiară ar fi luat foc probabil în burta unui avion care zbura deasupra Uniunii Europene.