Marius Manole: Luptăm 3 ani în Piața Victoriei și în ziua votului zici că ne ia cineva mințile. Hai, că de data asta am scăpat

Rolurile l-au purtat în toată lumea și de fiecare dată când joacă în afară țării sălile sunt pline. Actorul Marius Manole ar putea juca oriunde în lume. Pentru prima dată, anul acesta, s-a gândit să plece din România. De tot. Corupția, clasa politică, lipsa educației, sunt doar câteva dintre motive. Totuși, dorul de ai lui, dorul de acasă e mai puternic decât orice pare greu aici. Așa că Marius Manole rămâne în România.

Pe Marius Manole l-am găsit pe scenă, locul lui preferat. Repeta cu Dorina Chiriac pentru piesa „Între noi e totul bine”, în regia lui Radu Afrim.

Marius Manole: În seara asta jucăm „Între noi totul bine” la Teatrul Național. Un spectacolo drag, în regia lui Radu Afrim. Eu joc dublu rol, o bătrână și un actor nebun. Ambele roluri îmi plac și mi se potrivesc. Aici perucă și dantură... Cam așa arată... ciorăpei.. o cocoașă acolo, iată această bătrână...

Rolurile l-au purtat în toată lumea și de fiecare dată când joacă în afară țării sălile sunt pline. Poate din cauza dorului de casă, a bucuriei că aud o piesă în limba română sau pentru că îi văd pe scenă pe „ai lor”, românii plecați savurează mai cu poftă parcă, fiecare replică. Și tot dorul l-a împiedicat pe Marius Manole să plece. Dar și amintirile locului în care a devenit cine este azi.

„I-am cotropit pe bucureșteni”

Marius Manole: Am crescut la Iași și acolo oamenii au tot timpul din lume și sunt atenți unii la alții și tradițiile sunt respectate. Îmi aduc aminte cu mare drag de Crăciun, de Paște, când mergeam la bunici, se făceau mesele în familie.

Eram mulți copii, era un bloc cu 90 de apartamente și vreo 40 de copii, de aceeași vârstă. Am avut o copilărie agitată cu mult sport, certuri.

Îmi aduc aminte de facultatea pe care am făcut-o la Iași și cred că a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viață mea. Am avut o clasă extraordinară și am norocul să mă întâlnesc cu colegii mei de atunci aici, la Teatrul Național. I-am cotropit pe bucureșteni.

„Când văd câte o Dacie mai tresar așa și zic «uite, copilăria mea»”

Îmi amintește mirosul de mâncare din casă, mirosul de cozonaci, de exemplu, când intru undeva și simt miros de mere cu scorțișoară sau colindele. Îmi plac foarte tare și de la 1 decembrie încep să ascult colinde.

Îmi aduc aminte că mergeam la colindat cu verișorii mei, asta era marea mea bucurie, și nu numai de dragul banilor. E adevărat că veneam cu o punguță destul de plină acasă, dar ne pregăteam, repetăm cu două săptămâni înainte, nu ne era frică să umblăm pe străzi noaptea, că cineva o să ne prindă și o să ne ia banii...

Am avut Dacia 1300, când văd câte o Dacie mai tresar așa și zic „uite, copilăria mea”.

Plin de viață, prezent și dedicat cu totul rolurilor sale. Așa îl cunoaște publicul pe Marius Manole. Uneori, însă, în spatele scenei, fața afișată publicului dispare.

„E prima oară acum când mi-am pus problema (...) să plec. Nu mai am timp și nici răbdare”

Mărturisește chiar el că anul acesta, pentru prima dată, a simțit că ar vrea să își facă bagajul și să plece.

Marius Manole: Că să fiu cinstit până la capăt, nici măcar nu mi-a prea trecut prin cap până acum să plec din România. Aici sunt părinții mei, bunicii mei, locul meu de muncă pe care îl iubesc. Meseria mea pe care pot să o fac foarte bine, că în altă parte nu aș reuși să transmit publicului prin limba noastră.

E prima oară acum în 2020-2019 când mi-am pus problema că dacă țara ajunge sub o guvernare cum au fost ultimii 3 ani, eu o să plec. Nu mai am timp și nici răbdare. Am 42 de ani și nu mai am timp. Văd cum lucrurile se degradează în jurul meu, educația s-a dus de râpă. Mi-e și frică să mă îmbolnăvesc în România, fără pile ți-e evident că nu poți să te duci la niciun spital. Ajung până la Timișoara fac o mie de ani, îmbătrânesc până ajung acolo. Până la Iași... NU mai am răbdare și nu mai am timp să stau ca lucurile să se îmbunătățească.

Mi s-a întâmplat, având mult de muncă, să zic că nu mai pot, nu mai vreau pentru că îmi mănâncă viața... e... e mult....!!!

„Ăștia sunt anii mei din viață mea. Te întrebi până când să dai”

Am 42 de ani și poate că anii cei mai frumoși vor urma sau poate au trecut. Și nu au trecut într-o țară în care să fiu liniștit să îmi facă plăcere, să nu trebuiască să stau în piața Victoriei să îmi cer drepturile, să stau în frig iarna că să lupt împotriva unor nebuni care s-au gândit să modifice justiția cu totul pentru că ceva nu le convenea. Ăștia sunt anii mei din viață mea. Te întrebi până când să dai.

Sunt ferm convins că a contat și le mulțumesc oamenilor care au ieșit, și trebuie să fim mândri de noi că ne-am adunat în momentele foarte periculoase, și trebuie să conștientizăm că ne-a trecut glonțul pe lângă... Atunci am zis, uite România vrea să scape. Dar uneori parcă ne înfundăm, ne ia cineva mințile. Luptăm în 3 ani și în ziua votului zici că ne ia cineva mințile. Cineva ne face vrăji, ziua orbului, ne-a legat cineva la ochi. Hai că de data asta am scăpat, am avut noroc.

„Noi facem un spital, mai avem puțin și punem mâna și construim autostrăzi din banii noștri”

Dealtfel, problemele cu care se confruntă țara, corupția, clasa politică, lipsa investițiilor din educație, se regăsesc în tot mai multe piese de teatru. Sunt teme vechi pe care regizorii le abordează într-o manieră modernă. Așa cum s-a întâmplat cu Pădurea Spânzuraților, pe scena Teatrului Național. Piesă care este savurată de public.

Publicul mi se pare doritor. Am avut 3 reprezentații cu Pădurea Spânzuraților și a fost full, la sala mare care are 900 de locuri. Azi e plin la toate sălile. Lumea vine la teatru, își dorește să vină. Ceea ce e frumos, e sănătos. Oricum se știe că în perioadele în care țara nu merge bine, lumea își găsește refugiul în artă. Tot timpul a fost așa. CÂND ȚARA NU A MERS BINE, TEATRUL A MERS...

Ajut acolo unde se poate ajuta. Mi-am dat seama că acel număr 8844, pe care îl vedem pe toate posturile, salvează România. Noi facem un spital pentru copii, mai avem puțin și punem mâna și construim autostrăzi din banii noștri, facem blocuri.

Editor web: Liviu Cojan

• Etichete:
• marius manole
• actor
• teatrul national
• sunt roman de ce raman

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei