Sistemul de sănătate din România poate provoca traume psihice pacienţilor
Sistemul de sănătate din România poate traumatiza pacienţii. Mulţi dintre aceştia au nevoie de ajutorul unui psiholog după ce au stat mai multe luni pe lista de aşteptare pentru o intervenţie chirurgicală sau au fost purtaţi din spital în spital, fără un diagnostic exact.
Un copil de 11 ani din Slatina a fost mutilat de explozia unei petarde
Focar de râie într-un centru de bătrâni din Dolj.
Congres medical internațional în Oradea. 11 operații au fost transmise live, simultan, în două spitale
Concurență mare la rezidențiat. Jumătate dintre candidați vor ajunge șomeri
Val de anchete în Târgu Jiu, după moartea băiatului de 16 ani în camera de gardă
Consum uriaș de suplimente alimentare și vitamine în rândul românilor
Protest al medicilor în Piața Victoriei, după scandalul Sf. Pantelimon
Motivele pentru care românii sunt tot mai nemulțumiți de sistemul de sănătate
Creștere alarmantă a cazurilor de alergii din cauza caniculei
În România rolul psihologului în tratamentul bolilor este aproape inexistent. Pacienţii şi familiile lor trăiesc însă adevărate traume.
Marilena Petrache, fiica unui pacient: „L-am internat în stare de urgență la neurologie. A fost internat o săptămână, dar a fost o experiență traumatizantă din cauza condițiilor de igienă. Gândaci pe jos, toalete murdare, asistentele ne avertizau să nu lăsăm nimic pe jos pentru că sunt foarte mulți microbi.
Tatăl meu a intrat cu ceva în spital, iar acum îl tratăm de altceva, și anume de o bacterie foarte urâtă numită costridium, care dacă nu e tratată poate duce la deces.
A fost nevoie să apelăm la psihoterapeuți. Tatăl meu nu mai poate să doarmă. Una dintre asistente l-a amenințat. Având operație de cataractă trebuie să își administreze picături. Se ducea după asistentă să le aducă aminte când să își ia picăturile. Una dintre ele a spus că o enervează și că dacă o mai sâcâie mult îl și bate.
Modul de adresare al medicilor și asistentelor trebuie îmbunătățit, nu au empatie, tratează oamenii ca pe carne de tun.
Super traumatizant, extrem de traumatizant.”
Cosmin Badea, psihoterapeut: „Uşor, uşor, dacă nu se adresează unor cabinete de psihoterapie se duc către depresie. Mai sunt şi clienţi care vin şi sunt diagnosticaţi cu tulburare de şoc post traumatic pentru că în spital au trăit o experienţă, nu le-a fost explicată, mai ales în cazurile în care se intervine la ortopedie, în cazurile chirurgicale, care implică un lucru asupra propriului nostru corp.
Undeva la 20, 25% din clienţii care intră în cabinet vin cu aceste traume din spitale. Nu numai pacienţii, din păcate, vin şi aparţinătorii lor, pentru că se simt frustraţi, nu ştiu cum să-i ajute.
Este o creştere a lor şi, din păcate, vin şi cu furii asociate actului medical, furie pe ei, că nu au fost în stare să-şi găsească cel mai bun doctor, furie pe aparţinători, că nu i-au dus la doctorul care trebuie, furie pe sistemul medical.”
În România sunt 567 de spitale şi 950 de psihologi. Asta înseamnă un psiholog, maximum doi într-un spital. Sunt însă şi spitale care nu au.
Cătălin Nedelcea, preşedintele Comisiei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, Colegiul Psihologilor din România: „Sunt puţini, în special pentru că rolul psihologului nu este suficient de bine recunoscut la cele mai înalte nivele şi vorbesc aici în special la nivelul Ministerului Sănătăţii, ca atare nu sunt bugetaţi, nu se fac prea multe angajări, deci principala raţiune ar fi de natură financiară în final.
Având în vedere că sunt sub 1.000 de psihologi în toate spitalele şi unităţile sanitare din România, eu cred că sunt foarte puţini. Sunt foarte multe studii care arată faptul că acţiunea psihologilor în clinici are efecte foarte benefice, inclusiv la nivel financiar, adică costurile asociate actului medical pot fi reduse semnificativ prin acţiunea psihologilor.
Poate să scadă durata spitalizării, să scadă consumul de medicamente, să aibă o evoluţie mult mai favorabilă.”
Gheorghiţa Caraivan, medic primar oncolog: „Psihologul suplineşte lipsurile în explicaţie ale medicului curant care nu prea mai are timp de sufletul omului, respectiv al bolnavului. De cele mai multe ori, medicul, în limita timpului disponibil, completează această lipsă. O pacientă cu tumoră de sân care nu voia să urmeze tratament... Am reuşit să o conving prin fiica ei să meargă la psiholog. După câteva şedinţe de consiliere s-a întors şi a acceptat tratamentul.”
Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății: „Am văzut în 2016 şi la pacienţii din Colectiv. Atunci a fost o mobilizare exemplară, o mobilizare însă voluntară a asociaţiilor de profil.
Ce am făcut atunci este că pentru prima dată am descris parcursul pacientului cu arsuri grave şi pentru prima dată în România suportul psihologic a fost inclus în parcursul pacientului, adică să poată să fie decontat, să poată să fie oferit şi decontat de către spitale, specific pentru aceşti pacienţi care trec prin traume pe care puţini dintre noi ni le putem imagina.
În special pentru boli grave, din echipa medicală ar trebui să facă parte şi un psiholog . Echipele multidisciplinare, ar trebui să fie o regulă în spitalele noastre, nu este cazul însă de cele mai multe ori.”
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News