Pastila de limbă | Accentul în limba română: principala regulă constă în absenţa regulilor

După cum a mai spus scriitorul Radu Paraschivescu - şi după cum v-o poate confirma gramatica Academiei Române - , accentul nu are un loc fix în limba română.

Radu Paraschivescu: Spre deosebire de maghiară, unde accentul cade întotdeauna pe prima silabă, şi de franceză, unde cade în majoritatea cazurilor pe ultima (cu excepţii ca „possible” sau „probable”) , în română lucrurile sunt ceva mai complicate. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, de la caz la caz şi fără existenţa unor norme limpezi de accentuare, cuvintele limbii române se pot accentua, în funcţie de numărul lor de silabe, pe prima silabă, pe a doua, pe a treia sau chiar pe a patra. Cuvintele din cinci sau mai multe silabe sunt ceva mai rare şi de aceea prefer să nu le includ în analiză. Înainte de-a vedea tipurile de accentuare pe care le găsim la o serie de cuvinte din limba română, daţi-mi voie să reiau trei observaţii pe care le-am făcut cu peste un an şi jumătate în urmă.

Prima observaţie: există o serie de cuvinte din două sau din trei silabe la care e permisă dubla accentuare, fără ca schimbarea de accent să producă schimbarea de sens sau de categorie gramaticală a cuvintelor. În această categorie de cuvinte care pot fi accentuate în două feluri intră perechile profésor-profesór, jílav-jiláv, ántic-antíc, tráfic-trafíc, fírav-firáv etc. A doua observaţie: există cuvinte la care deplasarea accentului de pe o silabă pe alta atrage schimbarea categoriei gramaticale. De exemplu, substantivul devine adjectiv, aşa cum stau lucrurile la perechile „diréctor-directór” şi „coréctor-corectór”. În enunţul „Am auzit că ai fost chemat de diréctor”, cuvântul „diréctor” este substantiv, pe când în enunţul „Comitetul directór s-a întrunit astăzi în şedinţă de urgenţă”, cuvântul „directór” este adjectiv. La fel, în enunţul „Mihai a refuzat postul de coréctor”, cuvântul „coréctor” este substantiv, pe când în enunţul „Am rămas fără lichid corectór, vezi de unde poţi să împrumuţi”, cuvântul „corectór” este adjectiv.

A treia observaţie: există verbe ale căror forme verbale se scriu identic, dar se pot accentua diferit. Schimbarea de accent produce şi o schimbare a timpului verbal.

De exemplu, în enunţul „Clientul reclámă că a fost tratat necorespunzător”, „reclámă” este la timpul prezent, pe când în enunţul „Chiriaşul îşi reclamă vecinii pentru muzica dată tare”, „reclamă” este la perfectul simplu.

Iar acum, să vedem cum se accentuează o parte dintre substantivele compuse din două, trei sau patru silabe. La substantivele din două silabe accentul poate să cadă fie pe prima, fie pe a doua silabă.

În prima categorie intră substantive ca groapă, meşter, fisă, ţaţă, masă, scaun, şubler, vină, foame, sete, casă, bere, cină, doge, conte, duce etc. În a doua categorie intră substantive ca rever, atlas, atlaz, confort, halva, parbriz, saca, mărfar, lalea, copil, şalău, manea, catâr, miros, somon, apaş etc.

În ceea ce priveşte substantivele formate din trei silabe, accentul poate să cadă fie pe prima, fie pe a doua, fie pe a treia silabă.

Din prima categorie fac parte substantive ca furie, iepure, viezure, pătură, plapumă, seceră, secetă, papură, cronică, botniţă, lebădă. Din a doua categorie fac parte substantive ca tigaie, marmotă, durere, plăcere, cabină, cabană, podişcă, tristeţe, oprobriu, cortegiu, cutremur, falanster, profesor, director, inspector, redactor, corector, căpăstru, bariton, spectacol, meteahnă. Din a treia categorie fac parte cuvinte ca rezultat, padişah, muncitor, adulter, muschetar, panaceu, alibi, copilot, cucuvea, diamant, inginer, halima, baclava, merdenea, haimana, beizadea, tuslama.

La substantivele formate din patru silabe, veselie mare: accentul poate să cadă pe prima, pe a doua, pe a treia sau pe a patra silabă.

Din prima categorie fac parte substantive ca veveriţă, cobiliţă, gogoriţă, lapoviţă, bivoliţă, lubeniţă, prepeliţă, răzmeriţă, gărgăriţă. Din a doua categorie fac parte, printre altele, şapte dintre cele douăsprezece luni ale anului: ianuarie, februarie, aprilie, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie. Din a treia categorie fac parte substantive ca romaniţă, bucurie, fericire, cazemată, mărăcine, măcăleandru, catastrofă, bazilică. În fine, din a patra categorie fac parte substantive ca algocalmin, calmotusin, mucosolvan, distonocalm, faringosept, ulcerotrat, alişveriş, colocatar, antecontract, antifascist, protoereu, hermeneut. Cum spuneam cu un alt prilej, principala regulă constă în absenţa regulilor.

• Etichete:
• radu paraschivescu
• limba romana
• pastila de limba
• accent
• regula accentului

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei