Centenarul Marii Uniri. Ce le datorăm Brătienilor

1 Decembrie 1918 este data la care "Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească" a proclamat, la Alba Iulia, unirea cu România. Erau ultimele provincii istorice care se alăturau ţării. Înainte de a fi întreagă pe hartă, România Unită a existat în mintea politicienilor, în lecţiile de limbă română, în strategiile militare şi în eforturile diplomatice. În timpul Primului Război Mondial, în fruntea guvernului României se afla liberalul Ion I. C. Brătianu, cunoscut ca Ionel Brătianu. Tatăl său, Ion C. Brătianu, fusese premier în timpul Războiului de Independenţă. Atunci când i-a venit rândul să conducă ţara, Ionel Brătianu a negociat cu liderii Antantei intrarea României în război, pentru Transilvania. 

Ion I.C. Brătianu (1864-1927) Premierul Unirii

Născut pe 20 august 1864, Ion I.C. Brătianu a fost al treilea dintre cei opt copii ai boierului muntean Ion Brătianu, premier al României în timpul Războiului de Independenţă. Paşoptist şi cu sânge albastru de dată recentă, Ion Constantin Brătianu a avut iniţial câteva conflicte aprinse cu domnitorul Carol I, după care i-a devenit premier în multe rânduri şi vreme îndelungată. Ionel a crescut alături de cei doi fraţi şi cele patru surori, la moşia de la Florica, în fapt o fermă ceva mai înstărită, dominată de un conac răsărit treptat dintr-o umilă "casă de la vie". De altfel, familia se întreţinea din vânzarea de vin, ţuică, smântână şi unt. Cea mai mare parte din venituri se ducea pe educaţia copiilor. Foarte strictă, cu o guvernantă elvenţiancă şi sub supravegherea mamei, Pia.

Independența, primul război dus de Brătieni

Perioada crizei balcanice din 1876-1878 a fost resimţită de întreaga familie. Au urmat dificultăţile războiului de Independenţă purtat la sud de Dunăre: Griviţa, Plevna, Rahova, Smârdan. Era vorba de dotarea şi aprovizionarea armatei, de îngrijirea soldaţilor răniţi, dar mai ales de relaţia cu prea-puternica aliată a Micii Românii, Rusia Ţaristă. În 1878, a existat ameninţarea ca trupele ruseşti oficial "aliate" să nu mai părăsească teritoriul românesc. Premierul Independenţei, Ion Brătianu, a albit în acei ani. A împărtăşit cu domnitorul Carol I toate îngrijorările. Între multe altele, era foarte preocupat de siguranţa informaţiilor care veneau de pe front.

Marilena Chistol, muzeograf la Florica, în jud. Dâmbovița: În momentele când s-a pornit războiul, s-a întâmplat că efectiv a albit Ion Brătianu de griji, soţia, însă, a ştiut să-i fie aproape, pe copii i-a implicat, spre exemplu telegramele cele mai importante care veneau de pe front, Sabina şi cu Ionel Brătianu le descifrau, ei aveau cifrul, alături de Eugeniu Carada, prietenul foarte apropiat al familiei... Sabina este născută în 1863, Ionel Brătianu în 1864 şi suntem în 1877, aveau 13-14 ani. Carol I găseşte la un moment dat o telegramă lăsată neterminată, două tipuri de scris pe ea şi intreabă cine se ocupă, cine descifrează, Ion Brătianu a spus foarte simplu - copiii mei, Majestate. Păi cum se poate?! Că sunt nişte copii!" şi el a zis - în nimeni n-am mai mare încredere decât în copiii mei.

Ionel Brătianu, inginer constructor la Paris

Independenţa - recunoscută de Marile Puteri prin Congresul de la Berlin - apoi Proclamarea Regatului în 1881  au adus o perioadă de relativă linişte şi în casa familiei Brătianu. După studiile la Liceul Sfântul Sava la Bucureşti, în 1887, Ionel se înscrie la Şcoala Politehnică de la Paris. Se specializează în lucrări de infrastructură: poduri, căi ferate, irigaţii şi sisteme de canalizare.

Nicolae Noica, inginer, exert în lucrări publice: Face practică la Paris cu Gustave Eiffel, fiind chiar anul 1888 când s-a construit turnul. Revine în ţară în 1889 şi este angajat la construcţia liniei ferate Feteşti-Cernavodă sub conducerea marelui inginer Anghel Saligny. El a lucrat 5 ani, aici la podul peste Dunăre, a mai făcut încă câteva lucrări din ăstea de cale ferată şi câteva clădiri de căi ferate, unde a învăţat o serie de lucruri interesante. Şi... Anghel Saligny l-a numit şeful serviciului fotografic. Deci toate fotografiile le datorăm acestui om.

Parlamentar și ministru al lucrărilor publice

După moartea bătrânului Ion Brătianu, în mai 1891, familia a intrat într-un con de umbră. Ionel şi fraţii săi muncesc fiecare în meseriile lor. Cel care a intervenit, se pare, pentru promovarea lui Ionel, Vintilă şi Dinu Brătianu în politică a fost Eugeniu Carada, director general al Băncii Naţionale vreme de aproape 30 de ani. În 1895, la cererea liderului liberal, Dimitrie Sturza, Ionel Brătianu devine deputat, apoi ministru al lucrărilor publice. Pune accentul pe extinderea reţelei de cale ferată, dar şi pe construirea unor clădiri monumentale precum sediul CEC, Palatul de Justiţie, noua clădire a Universităţii din Iaşi. Aprobă şi ridicarea de silozuri şi depozite strategice.

Barbu Știrbey, eminența cenușie a marii politici

În 1908, Ionel Brătianu devine preşedinte al Partidului Naţional Liberal. În afară de relaţia instituţională cu regele Carol I, Ionel Brătianu a început să influenţeze cercurile Palatului şi, în primul rând, principii moştenitori, prin cumnatul său, Barbu Ştirbey, consilier al lui Ferdinand şi intim al principesei Maria. Ionel Brătianu era căsătorit din 1907 cu sora prinţului, Elisa Ştirbey, fosta soţie a liderului conservator Alexandru Marghiloman.

Ionel Brătianu, premier în Primul Război Mondial

Primul Război Mondial a fost pentru premierul Ionel Brătianu ceea ce a fost cel de-al Doilea Război Mondial pentru Winston Churchill: au fost anii săi de graţie. După uriaşele pierderi franco-britanice de la Verdun, în Franţa, şi, apoi, din marea bătălie de pe Somme, insistenţele premierului Ionel Brătianu pentru obţinerea Transilvaniei au câştigat teren.

Manuel Stănescu, Institutul de Istorie Militară: În 1916, să nu uităm că Brătianu a negociat foarte intens intrarea României în război, el de fapt a şi solicitat o ofensivă din zona Salonicului, precum şi un ajutor consistent în Dobrogea, din partea armatei ruse. De exemplu, Brătianu a negociat 200.000 de soldaţi ruşi în Dobrogea, nu a primit decât 50 de mii. Iar aşa-zisa ofensivă a trupelor aliate din zona Salonicului nici nu a început pentru că bulgarii au atacat primii. Deci într-adevăr multe din promisiunile nu au fost decât o încercare, venită dintr-o oarecare grabă. Suntem în plină bătălie pentru Verdun. Aliaţii ar fi promis orice. Şi sigur, Brătianu care era exasperant în felul în care negocia, lua deciziile foarte greu. De fapt ruşii nu îl simpatizau deloc, ruşii erau foarte duri.

La 4/17 august 1916, ambasadorii celor trei Mari Puteri semnează Convenţii Militare cu România. România avea obligaţia să intre în război până la 15 august/ 28 august stil nou, primind în schimb recunoaşterea drepturilor asupra Transilvaniei. La Consiliul de Coroană care a avut loc 10 zile mai târziu, regele Ferdinand a decis, loial României, intrarea în război contra ţării sale natale, Germania. Riscurile erau imense. Liderul liberal, Ionel Brătianu, pro-francez, a strâns mâna liderului conservator, Alexandru Marghiloman, pro-german: "Dacă câştigă nemţii, dumneata. Dacă câştigă francezii, eu".

Datorită acestei logici, la finalul războiului, România a câştigat şi Basarabia - de la Rusia, aliata Franţei, şi Transilvania - datorită intrării în război de partea Antantei, contra Germaniei şi Austro-Ungariei. Ecuaţia complicată gândită de regele Ferdinand, prinţul Ştirbey, Ionel Brătianu, Alexandru Marghiloman, şefii Marelui Stat Major, a făcut ca România să îşi folosească la maxim oamenii, exact în momentul potrivit.

Alexandru Marghiloman, soluția germană a României

Devenit prim-ministru în ianuarie 1918, filogermanul Alexandru Marghiloman este cel care a primit la Iaşi, în timp ce Bucureştiul era ocupat de trupele germane, delegaţia basarabenilor care au votat la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România.

Făcând naveta între Iaşi sau Coţofeneşti/Neamţ unde se aflau regele şi regina, şi Bucureştiul aflat sub ocupaţia trupelor mareşalului german Mackensen, premierul Marghiloman a restrâns la strictul necesar contactele cu şefii regimului militar german. Premierul României sub ocupaţie NU a fost un colaboraţionist. Se va stinge în 1925, la moşia sa de la Buzău.

Ionel Brătianu, premierul României Unite

Pe de altă parte, în toamna lui 1918, când balanţa războiului s-a înclinat în direcţia Antantei, liberalii au revenit la putere. La 1 decembrie 1918, Regele Ferdinand şi Regina Maria au intrat în Bucureştiul eliberat, iar în fruntea guvernului se afla din nou Ionel Brătianu.

Datorită negocierilor minuţioase purtate în 1916 de Ionel Brătianu, Bucureştiul a putut invoca garanţiile aliate la sfârşitul războiului. Aceasta deşi, forţat de împrejurări, premierul conservator, Alexandru Marghiloman, semnase, în martie 1918, pacea de la Buftea cu Germania. Marele atu al României a fost însă nevoia Occidentului de a opri printr-un stat mare şi stabil avansul bolşevicilor spre centrul Europei. Revenit în fruntea guvernului în noiembrie 1918, prim-ministru Brătianu a fost cel care a negociat la Paris recunoaşterea noilor frontiere ale României. Discuţiile au fost grele şi tensionate. La un moment dat a fost nevoie de intervenţia fermecătoare a Reginei Maria. Dar la 4 iunie 1920 a fost semnat Tratatul de la Trianon: Transilvania era, oficial, a României.

Interbelic. Dinastia liberală Ion I. C. Brătianu

După noi alegeri, premierul Ionel Brătianu, şeful unei adevărate dinastii politice, a coordonat adoptarea marii reforme agrare din 1921, promisă de regele Ferdinand soldaţilor pe front, apoi votul privind marea Constituţie a Unirii de la 1923. A urmat reforma administrativă din 1925. În epocă se spunea că România este condusă de o triadă: premierul Brătianu, prinţul Ştirbey şi Regina Maria. Ionel Brătianu s-a stins pe neaşteptate, din cauza unei gripe prost tratate, pe 24 noiembrie 1927.

Prințul Știrbey, negociator în numele Regelui Mihai

Prinţul Barbu Ştirbey, eminenţa cenuşie a epocii, a fost exilat în cei 10 ani de domnie ai lui Carol al II -lea şi s-a întors când Regele Mihai a revenit la tron. Prinţul Ştirbey este cel care a negociat cu anglo-americanii de la Cairo condiţiile retragerii României din alianţa cu Hitler. Barbu Ştirbey a murit la 24 martie 1946. Cu o seară înainte fusese la un inevitabil dineu la ambasada sovietică. Casa Ştirbey de pe Calea Victoriei 107, locuinţa descendenţilor lui Barbu Ştirbey Vodă, este şi astăzi nerestaurată.

Marii decidenți ai Unirii, victime ale comunismului

La câţiva paşi, aşezămintele Brătianu, generoasă fundaţie privată, era menită să supravieţuiască fondatorului ei. În speranţa că o va salva de naţionalizare, soţia lui Ionel Brătianu, Elisa, a donat-o Academiei Române.

Dar după 1948, clădirile fundaţiei au fost împărţite între diverse instituţii, iar o decizie recentă a instanţei a confirmat în linii mari partajarea din anii '50. Erau anii în care familia a fost dată afară din casă, a pierdut conacul de la Florica, iar descendenţii au făcut ani lungi de închisoare.

Istoricul Gheorghe Brătianu, fiul lui Ionel Brătianu, a murit la Sighet în aprilie 1953. Titlul celei mai cunoscute dintre lucrările sale este "Basarabia, pământ românesc". Pe Calea Victoriei, numită aşa de Independenţă, colţ cu bdul Dacia, numit astfel în onoarea Unirii, aşezămintele Brătianu sunt pustii.

• Etichete:
• 1 decembrie
• ionel bratianu
• 100 ani marea unire
• marea unire 1918
• centenarul marii uniri

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei