Seara care ar putea schimba totul

Violenţele din seara de vineri, 10 august 2018, readuc în atenţie brutalitatea şi imaginile specifice mineriadelor din anii '90, semn că, în ciuda paşilor mari făcuţi de societatea românească în ultimele două decenii, la vârful politicii lucrurile se judecă tot în termenii cu care era obişnuit eşalonul doi din PCR. Dar odată cu risipirea gazului aruncat spre demonstranţii paşnici, nu e exclus ca vălul să se ridice de pe ochii tot mai multor cetăţeni.  

Lucrurile inexplicabile care s-au petrecut vineri seară în Piaţa Victoriei şi succesiunea lor sugerează că, în cel mai bun caz, a existat o lipsă crasă de profesionalism la nivelul MAI şi Jandarmeriei, inclusiv deficienţe majore în materie de pregătire psihologică a trupelor pentru executarea misiunilor de menţinere a ordinii publice. În cel mai rău caz, ele sugerează că violenţele ar fi putut fi planificate și executate de Guvern și Jandarmerie, căci, dată fiind situaţia de fapt, o a treia variantă e dificil de acreditat până la ora asta. În acest ultim context, huliganii ar fi putut fi mai degrabă tirbușonul cu care s-a deschis nebunia, lucru nu neapărat nou - au mai fost folosiţi și cu altă ocazie.

În Piaţa Victoriei, în ciuda poveştilor de adormit copiii încă rostite de reprezentanţi ai Jandarmeriei şi ai puterii, zeci de mii de oameni aflaţi la sute de metri distanţă de grupurile, infime comparativ, de huligani au fost gazaţi constant, ore întregi, de trupele speciale aflate în dispozitiv. Să nu plecăm, așadar, pe fentă.

Mai mult, este interesant cum degenerarea situaţiei din faţa Guvernului a fost punctul culminant al unor zile în care, pe diverse canale, inclusiv politice şi ale forţelor de ordine, a fost alimentată isteria "protestelor violente de vineri".

Cu puţin timp înainte, chiar Liviu Dragnea anticipa o asemenea traiectorie. "Nu violența este calea. Îmi exprim speranța că vor fi proteste pașnice. Fiecare decide ce vrea să facă. Eu cred că sunt pregătite forțele de ordine, jandarmii", spunea liderul PSD.

Să acceptăm pentru o clipă că Dragnea ştia lucruri pe care restul populaţiei nu le cunoştea, caz în care e esenţial să spună public, măcar acum, ce ştia, de unde şi în ce calitate a avut acces la asemenea informaţii... sau, mai bine, să-l întrebe procurorii. Dacă nu ştia nimic, atunci este la fel de important de lămurit de ce a jucat partitura asta, mai ales că nimic din protestele anterioare, numeroase pe parcursul ultimului an şi jumătate, nu justifica formularea unor asemenea temeri. Lucru, confirmat chiar şi de modul în care a decurs protestul de vineri seară, când, cu excepţia unor huligani, nimeni, dar absolut nimeni nu a provocat forţele de ordine. În schimb au devenit toţi, la grămadă, victimele unei agresivităţi demne de ciomăgarii lui Iliescu.

Iar aici ajungem la al doilea lucru evident - faptul că tocmai caracterul paşnic a fost cel care le-a dat o forţă colosală protestelor de stradă pe care le-am văzut în ultimul an şi jumătate.

Caracter care este şi singurul în măsură să întărească, în continuare, acţiunile unei societăţi care se simte tot mai minţită şi umilită.

Caracter care are darul de a pune magistral în lumină cronicizarea lipsei de legitimitate a puterii.

Caracter care, nu în ultimul rând, este mai necesar ca oricând să rămână nota dominantă a acţiunilor viitoare.

Represiunea îndreptată împotriva populaţiei civile, atacarea la scenă deschisă a manifestanţilor paşnici, în general violenţa fără discernământ pusă în scenă de forţele de ordine sunt, oriunde în lumea asta, nu doar în România lui august 2018, simptome fără echivoc în acest sens. Ele reprezintă ultima formă de "dialog" de care un politic în prag de atomizare mai este în stare şi pe care şi-o mai poate imagina cu o societate care, din contră, fie pe fond de frustrare care a atins masa critică, fie în virtutea apărării unor valori fundamentale ori percepute ca atare, intră sau reintră în proces de coagulare.

E neclar câtă istorie au citit la viaţa lor Liviu Dragnea, Carmen Dan, Viorica Dăncilă, şefii Jandarmeriei şi alţi oficiali din structurile de resort ale statului, deşi tentaţia de a da un răspuns categoric în acest sens, fără a mai cerceta, e uriaşă. Mult mai important, însă, este ceea ce ţine de viitorul imediat.

Un viitor în care este imperativ ca faptele şi responsabilităţile să fie stabilite clar, obiectiv, transparent şi total, cu nume, prenume, cronologie, expertize balistice, flux de comandă, ordine de la centrul de comandă spre dispozitiv, ordine care au circulat în interiorul dispozitivului (dinspre şefii din teren spre executanţii de acolo), ca şi eventuala influenţare a intervenţiei jandarmilor de către politicieni mai mult sau mai puţin abilitaţi să aibă iniţiative de acest tip. 

Cu alte cuvinte, totul va trebui să se decanteze şi desluşească în justiţie, importanţa intervenţiei parchetului în povestea de faţă fiind obligatorie şi de la sine înţeleasă.

Altfel, spaţiul public va fi monopolizat de naraţiuni chiar mai toxice chiar decât fumigenele cu care au fost bombardaţi vineri seară demonstranţii paşinici din Piaţa Victoriei.

Altfel, se lasă cale liberă unor "răzbunări" arbitrare, ori tentative de această natură, care vor potenţa efectul de întoarcere în timp, spre anii mineriadei, resuscitat în seara şi noaptea de 10 august 2018.

În fine, altfel, pretenţia celor care au demonstrat paşnic în faţa Guvernului, de a construi o Românie civilizată şi perfect compatibilă cu spaţiul euroatlantic, în care i-a fost atât de greu să acceadă, va fi golită de temei. 

Dar este acesta un lucru fezabil, este această aşteptare de bun simţ una realizabilă, în condiţiile de azi? Ei bine, situaţia din "teren" este suficient de delicată încât să nu abordăm acest subiect cu naivitate.

Având în vedere tirul sub care se află de un an şi jumătate procurorii, legile justiţiei şi codurile penale, având în vedere apetitul pentru relativizarea sistemului de drept şi transferarea lui sub control politic, de care dau dovadă majoritatea parlamentară, ministrul Justiţiei şi Executivul de la Bucureşti, e limpede că nu există prea multe garanţii pentru limpezirea apelor din punct de vedere penal.

Iar România are deja experienţa urâtă a muşamalizării anchetelor de această natură. Dosarul Revoluţiei, al Mineriadeei din 13-15 iunie 1990, ori dosarul Frumuşanu-Crăiniceanu, de la mineriada din septembrie 1991, sunt rănile deschise pe care le pot lăsa, decenii la rând, acapararea justiţiei de către politic, politruci şi mafie.

Ceea ce nu înseamnă că, azi, se impune să adoptăm o atitudine defetistă. Ba din contră, se impune creşterea presiunii populare pentru o justiţie curată, obiectivă, eficientă şi oarbă la numele mari din politică şi structurile aparatului de stat. 

Altfel spus, începând de vineri, importanța păstrării unui sistem de drept fix în acei termeni pentru care oamenii ies în stradă încă din ianuarie-februarie 2017 şi pentru care au făcut-o şi în 10 august 2018, a crescut exponenţial.

Şi tot începând de vineri, rolul președintelui Klaus Iohannis a devenit mult mai semnificativ decât şi-a închipuit până acum că ar putea ajunge.

Inacţiunea sa şi inacţiunea noastră nu vor fi decât o invitaţie la acţiune crescândă din partea lor.

P.S.: Ţin să subliniez un lucru cu totul şi cu totul anormal. Anume, că pare să se fi dormit bine la Patriarhie noaptea trecută, de unde nu a tresărit în spaţiul public niciun mesaj. Biserica Ortodoxă Română avea datoria (omeneşte, instituţional - luaţi-o cum vreţi) să intervină prompt, în timp real, şi să respingă fără echivoc cinismul politicienilor de la putere şi atitudinea forțelor de ordine, să fie alături de populația pașnică, a cărei viață şi integritate corporală a fost pusă în pericol, să arate că goana după arginți are limitele ei.

Nu era loc nici de dormit, nici de tăcut. Aseară, printre manifestanţii "fioroşi" care au asmuţit "ţestoasele" lui Carmen Dan era şi o femeie care le striga de la obraz jandarmilor: "Suntem în postul Sf. Mării!" Bănuiesc că şi Patriarhul şi înaltele feţe erau la curent cu "ştirea" dată de femeie jandarmilor.

BOR ar trebui să nu treacă uşor şi arogant cu vederea peste această eroare, căci dintre cei ce merg la proteste pentru a apăra democraţia mulţi, foarte mulţi, merg şi la biserică, îşi botează creştineşte copiii, se căstoresc şi-n faţa altarului, şi îşi îngroapă rudele cu preotul la căpătâiul celui decedat.

ACTUALIZARE. Între timp a apărut și reacția BOR la evenimentele din cursul serii și nopții de vineri. http://basilica.ro/indemn-la-pace-dialog-si-coresponsabilitate-sociala/