Editorial Pledoarie pentru unitate
Suntem mai dezbinați ca oricând. Aceste este adevărul dur de la care încep această pledoarie pentru unitate. O pledoarie onestă, într-un timp asaltat de prea multe etichete și prejudecăți. Ultimii ani și în special pandemia au creat prăpăstii prea adânci între noi. Și uităm prea des sensul cuvântului împreună.
Este tentant să dăm vina pe pandemie. Pe ingratul termen „distanțare socială”, care ne-a invadat viața, newsfeed-ul și neuronii. De fapt, dacă e cineva de vină, suntem noi, cei care am înțeles greșit sensul acestui termen. Invocăm, în special în preajma sărbătorilor naționale, cuvintele înaintașilor noștri, care au muncit și s-au sacrificat pentru a ne oferi o Românie unită. Dar România unită și mare, moștenirea lor pentru noi, se face tot mai mică sub apăsarea dorului milioanelor de români alungați din interiorul granițelor fizice. Români împrăștiați în lumea largă, cu gândul acasă și inima bătând românește, dar care nu se grăbesc înapoi acasă. Dintr-un milion de motive.
Și România mare se face și mai mică sub războiul etichetelor. Suntem împărțiți în categorii, cu etichete la vedere, cu verdicte irevocabile. Pro-vacciniști sau anti-vacciniști. Coronasceptici. Spălați pe creier. Anti-sistem. Oamenii sistemului. Securiști. Progresiști. Marxiști. Și alte variațiuni pe aceleași teme. Etichetele au rolul lor: ne plasează interlocutorii într-o căsuță, fără drept de apel, punându-le la îndoială opiniile, argumentele și logica cu un simplu cuvânt sau gând aruncat în grabă. O scurtătură convenabilă, într-o lume prea grăbită și prea învrăjbită să mai dezbată așezat fondul, nu formele.
Pe fondul pandemiei, al amplorii luate de fenomenele de tip fake-news, deep fake și al rețelelor sociale, sunt din ce în ce mai vizibili și vocali adepții teoriilor conspirației. Sunt cei care propovăduiesc cu bună știință informații eronate, incendiare, spectaculoase (din goana după atenție sau audiență, sau din alte motive) și cei tentați să-i creadă. Sau măcar să ia în considerare.
O explicație științifică argumentată despre succesul teoriilor conspirației în vremuri de criză o dă prof. univ. dr. Daniel David, profesor de ştiinţe cognitive clinice și rector al Universitatea Babeş-Bolyai, într-un interviu recent. Explicație care ar trebui să ne dea de gândit și să ne ajute să ne gândim de două ori înainte să lipim o etichetă cu ușurință: „Oamenii pe bună dreptate își pun tot felul de întrebări, iar știința nu poate răspunde la toate întrebările, că de aia știința e dezvoltare continuă. Numai că oamenii nu au această înțelegere, dar au așteptări. Când pun întrebarea, așteaptă imediat răspunsul. Și atunci când știința nu poate să răspundă, mintea umană are dificultăți să tolereze incertitudinea și lipsa de răspuns și atunci apelează la alte explicații, care, de cele mai multe ori, sunt pseudo-explicații. Atunci când nivelul de analfabetism funcțional e atât de ridicat în țară, asta favorizează pseudo-cunoașterea și pseudo-știința. Atunci când, înainte de pandemie, am antrenat în spațiul public vrăjitori, astrologi, horoscopiști și i-am dus în prime time și i-am pus să vorbească despre probleme economice și politice, n-am făcut decât să le dăm credibilitate, astfel încât ei acum se exprimă și despre pandemie, despre boală, despre virus și așa mai departe”.
Politica, unealtă a unității sau a dezbinării?
„Divide et impera” - „dezbină și cucerește”. Un mix de tactici (politice, militare, economice) de câștigare și menținere a puterii prin divizarea populației în grupuri mai mici, care sunt împiedicate să se unească și să devină, astfel, pericole la adresa celor care încearcă să le domine.
Polarizarea societății a fost și este o consecință a modului de a face politică - nu doar în România. De la farul democrației lumii, Statele Unite ale Americii, am văzut în ultimii ani retorică și politici clare și sistematice care au dezbinat constant, împărțind societatea în grupuri și curente. Și nu este doar exemplul Americii. În cartea „Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica și religia”, profesorul Jonathan Haidt explică teoria conform căreia judecățile noastre morale sunt, de multe ori, rezultatul instinctelor și nu al rațiunii. Aceeași carte explică, din perspectivă politică, faptul că este posibil ca fiecare dintre părțile implicare într-un conflict sau dezbatere să aibă dreptate.
Vom reuși să depășim instinctele și să aplicăm mai mult rațiunea, în aceste vremuri complicate, în care ne împărțim în curente și tabere? Avem nevoie de un impuls din zona politică? Un semnal important primim de la noul președinte al SUA, care nu are un mandat ușor, venind într-un context de polarizare extremă a societății, cu o pandemie care a ucis mai mulți americani decât Al Doilea Război Mondial, cu multiple probleme economice și sociale, dar și o nevoie majoră de echilibru. În discursul său de învestitură, Biden a subliniat o realitate pe care noi, clasa politică, evităm să o verbalizăm: „Pentru a depăşi aceste provocări, a ne vindeca sufletul şi a asigura viitorul Americii avem nevoie de mai mult decât cuvinte. Este nevoie de lucrul cel mai greu de obţinut într-o democraţie: de unitate”.
Noi, cei care am ales - de bunăvoie și nesiliți de nimeni - să facem politică, avem datoria morală, față de cetățenii în slujba cărora suntem și față de înaintașii a căror moștenire o ducem pe umeri, să găsim soluțiile. Să găsim rapid calea de a transforma dezbinarea în unitate, de a opri războiul mocnit din societate. Iar Biden pare că a găsit soluția: „Fără unitate nu există pace, nu există progres. Numai amărăciune și furie. Trebuie să punem capăt acestui război care aruncă roşul împotriva albastrului, ruralul împotriva urbanului, conservatorul împotriva liberalului. Putem face acest lucru – dacă ne deschidem sufletele în loc să ne împietrim inimile”.
La fel putem spune și despre scena politică dâmbovițeană. Partidele de la guvernare, în opoziție cu populismul de stânga, care și-a demonstrat limitele în perioada de tristă amintire 2017-2019, dar și cu cel de extremă dreaptă, mai nou și mai perfid, sunt condamnate să reușească în misiunea de a livra rezultate pentru milioanele de români care le așteaptă de trei decenii. Și nu o pot face decât acceptând că valorile care le-au adus împreună sunt mult mai importante decât orgoliile care le dezbină. Nimic nu se poate fără unitate.
Aceasta ar trebui să fie noua retorică de final de pandemie și de început de eră post-pandemie. După purtați mască și păstrați distanța socială, e momentul pentru „purtați mască, păstrați distanța socială și deschideți-vă sufletele și mințile”.
Împlinim curând un an de restricții pe care nu ni le-am fi imaginat vreodată, cu transformări care păreau imposibil de acomodat în viețile noastre confortabile. Am petrecut sărbători în izolare, ne-am schimbat obiceiurile de consum și de petrecere a timpului liber, am învățat un altfel de normalitate. Ne plângem pierderile, ne trăim dorurile, ne bucurăm că suntem sănătoși.
Cumva, fiecare în felul lui, distanțați, dar uniți de aceste vremuri complicate, supraviețuim împreună o pandemie despre care vom povesti nepoților. Și avem șansa, poate unică, să ne reinventăm, să ieșim mai buni, mai toleranți și mai uniți din aceste încercări, să lipim mai puține etichete noi și le dezlipim pe cele vechi.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News