INTERVIU cu omul care pune în imagini spaimele lui Lars von Trier
„The House that Jack Built”, cel mai recent film al controversatului Lars von Trier, a intrat în cinematografele românești. Emisiunea „Ca-n Filme” prezintă în exclusivitate un interviu cu directorul de imagine al acestui film. Manuel Claro este din 2011 colaboratorul constant al regizorului danez și cel care a semnat imaginea pentru „Melancholia” și „Nymphomaniac”.
Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai
Copiii români de la țară, victimele sărăciei
Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul
„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi
Ciolacu, criză de furie
Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații
Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025
Care este legătura dintre studii și nivelul de trai
Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală
„The House that Jack Built”, cel mai recent film al regizorului danez Lars von Trier, a intrat săptămâna trecută în cinematografele românești, după ce a șocat publicul de la Cannes. Filmul spune povestea unui criminal în serie, iar von Trier trasează multe paralele între „opera” personajului principal și opera unui artist.
Peste 100 de spectatori au părăsit sala în timpul proiecției de la Cannes, dar cei care au rămas i-au ovaționat în picioare pe von Trier și echipa sa. Din echipa filmului face parte și Manuel Claro, unul dintre cei mai apreciați directori de imagine de astăzi și cel care a semnat imaginea pentru toate filmele lui von Trier din 2011 încoace. Filmul rulează acum în cinematografele noastre, iar Manuel Claro este invitatul special Ca-n Filme. Despre diferența dintre digital și peliculă, despre cum filmezi scenele de sex și, mai ales, cum e să lucrezi cu Lars von Trier, un regizor despre care se poate spune orice, mai puțin că te plictisește, aflați chiar acum.
„The House That Jack Built", în cinematografele româneşti
Manuel Claro, director de imagine: Lumea vrea ca lucrurile să fie bine delimitate, în cutii separate. Lars e de fapt și un mare umorist. Se înțelege foarte bine cu mulți comici de stand-up. Cred de asemenea că mulți dintre marii comici de stand-up au o parte întunecată. Iar comedia funcționează și ca eliberare de ceva care te macină. Deci cred că e o legătură foarte puternică.
Chimia personală e foarte importantă pentru Lars. Cred că a simțit că împărtășim același tip de umor, același sarcasm. Iar apoi, cred că i-a plăcut și cum filmez lucrurile.
„The House that Jack Built” a marcat revenirea lui Lars von Trier la Cannes. Festivalul îl declarase persona non-grata în 2011, pentru remarci pro-nazism la conferința de presă a filmului „Melancholia”. În ciuda dezastrului de la conferința de presă, filmul a fost păstrat în competiție, iar Kirsten Dunst a și câștigat atunci la Cannes premiul pentru cea mai bună actriță. „Melancholia” a fost prima colaborare cu regizorul danez și i-a adus lui Manuel Claro trofeul pentru cel mai bun director de imagine la Premiile Academiei Europene de Film.
Manuel Claro, director de imagine: De la „Melancholia”, din 2010, am lucrat la toate filmele pe care le-a făcut. El căuta un nou director de imagine și a intervievat mulți oameni. Erau chiar interviuri de angajare. Știu cel puțin 2-3 directori de imagine care au fost la interviuri cu el. Am citit scenariul, pe el nu îl cunoșteam dinainte. Și nici el pe mine, mi-a zis că nu văzuse nimic din ce făcusem până atunci.
„Melancholia”, prima colaborare cu regizorul danez
„Melancholia” este o dramă psihologică science-fiction și are în centru o tânără proaspăt căsătorită, care trece printr-un episod depresiv. Asta în timp ce întreaga planetă e amenințată cu distrugerea.
Manuel Claro, director de imagine: E foarte fixist în legătură cu anumite aspecte, iar apoi e foarte deschis în legătură cu altele. Are aprope un fel de filozofie, de a nu spune nimănui ce să facă. Doar stă și observă ce au pregătit ceilalți pentru el și apoi începe să ajusteze. Apoi, desigur, sunt acele cadre foarte vizuale, unde e foarte pregătit și știe exact ce vrea să obțină. Deci e un mix. Și cred că asta e partea interesantă la cinematografia lui Lars von Trier. Acest mix între momente vizuale superbe, uluitoare, și stilul filmărilor din mână, mai haotic, și unde baza e actoria.
Regizat de Lars von Trier, filmat de Manuel Claro
Scenele filmate din mână, atât de caracterstice pentru Lars von Trier, sunt cam singura reminiscență a „Dogma 95” - O mișcare artistică inițiată de von Trier, care propunea un cinema bazat pe poveste și actorie și eliminarea efectelor speciale elaborate și a tehnologiei. Între timp, filmele lui von Trier au devenit din ce în ce mai costisitoare, iar cinematografia a intrat cu totul în zodia digitală.
Manuel Claro, director de imagine: Eu am crescut cu filme pe peliculă. Îmi place că pelicula are personalitate. Cred că un fișier digital nu are prea multă personalitate. Concepția din spatele filmărilor digitale e să creezi o imagine complet neutră, fără personalitate, și să adaugi personalitatea ulterior. E un proces mental foarte diferit, să adaugi nuanțele după ce ai filmat, în loc să le setezi când alegi tipul de peliculă. Din punctul ăsta de vedere, sunt lucruri foarte diferite. Dar nu cred că e ceva rău. Cred că digitalul a fost minunat pentru cinema. Acum oricine are o cameră decentă poate ieși în lume să filmeze lucruri frumoase. Sper că rezultatul va fi că vor apărea noi moduri de a spune povești.
Manuel Claro, un director de imagine nordic, născut în America de Sud
De la reclame pentru Ikea și Lego, la filme premiate în festivaluri și de la videoclipuri muzicale la materiale de prezentare pentru stagiunile Baletului Regal Danez, Manuel Claro este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți directori de imagine nordici. Claro s-a născut în Chile, dar a emigrat de mic în Danemarca și se consideră astăzi mai mult danez decât chilean.
Manuel Claro, director de imagine: Poate că amestecul ăsta, faptul că am venit în Danemarca din Chile, poate că adaugă o anumită savoare filmelor mele. Dar nu am putut niciodată să spun ce anume. Dar cred că modul în care ai fost crescut, istoria ta personală, de asemenea îţi dau o anumită perspectivă.
Dar nu e ca şi cum m-aş considera un director de imagine danez sau un director de imagine chilean.
Eu sunt eu. Cu povestea mea şi viziunea mea şi perspectiva mea asupra lucrurilor.
„The Untamed”, premiul pentru regia la Veneţia în 2016
„The Untamed” este singurul film de limbă spaniolă la care a lucrat până acum Manuel Claro. Filmul a fost premiat cu Leul de Argint pentru regie la Veneția și este o dramă care îmbină elementele de SF cu cele de horrror.
Manuel Claro, director de imagine: De fapt e o dramă realistă cu un puternic conţinut social. E despre relaţii şi valori morale în societatea mexicană, despre homofobie şi relaţiile dintre sexe. Şi apoi există acest aspect, această creatură. Oamenii din film au acest gol în suflet şi merg la această creatură din pădure să-i împlinească.
Cea mai mare provocare a fost să integrăm această creatură în film fără ca e să capteze atenţia şi fără să o abordăm într-un mod diferit. Şi-atunci e doar ceva ce li se întâmplă acestor oameni, nu e ceva ce necesită un alt tip de stilistică. E un echilibru delicat, pentru că te joci cu aştepările publicului. Când lumea aude că e vorba de o creatură, se gândeşte că e vorba de un anumit gen de film. Îi încurcă un pic pe spectatori, să amesteci genurile în acest mod.
„Nymphomaniac”, cum filmezi o scenă porno într-un film de artă
Un film celebru pentru faptul că amestecă genurile este și „Nymphomaniac”, de asemenea o colaborare cu Lars von Trier și, probabil, cel mai scandalos film al regizorului danez. Filmul o are în centru pe Joe, o nimfomană, jucată de Charlote Gainsbourg, și abundă de scene reale de sex, pentru care actorii au fost dublați de staruri porno.
Manuel Claro, director de imagine: Toată ideea cu scenele de sex şi scenele porno din „Nymphomaniac” e că ele nu trebuiau să arate sexy. Personajul principal, Joe, are o afecţiune, e dependentă de sex. Nu e neapărat ceva ce îi oferă plăcere. E mai degrabă o dependenţă fizică, similară cu dependenţă de droguri sau ceva de genul ăsta.
În mod uzual, la o scenă de sex te foloseşti de contrast, de zone întunecate. Lumina trebuie să aibă mai multă personalitate. Pe când aici totul era luminat şi nu am folosit multe surse, doar un bec în tavan sau ce s-a nimerit. Am folosit o lumină uniformă, care nu ascunde nimic, dimpotrivă arată totul. Şi cred că atunci când arăţi totul, sexul nu mai e aşa sexy. Desigur sexul tot sex rămâne, nu e uşor.
De asemenea, contează ce detalii arăţi şi în felul ăsta poţi să dai această impresie de ceva mecanic şi mai puţin ceva care are legătură cu plăcerea. Cred, sper, că oamenii care se aşteptau să vadă un film porno au fost dezamăgiţi. Asta e speranţa mea.
De la tragediile lui Lars von Trier, la comediile lui Chris Rock
Se pare că Chris Rock e un mare fan al lui Lars von Trier. Aşa am ajuns să fiu abordat de compania lui de producţie, să filmez această comedie „Top Five”.
Sunt un mare fan al lui Chris Rock, al spectacolelor lui de stand-up şi am considerat că e o mare oportunitate să lucrez cu unul dintre cei mai mari comici de stand-up şi să văd cum e. Şi să învăţ din această abordare mai comică a cinematografiei.
Când am fost la New York pentru filmări, m-am întâlnit cu foarte mulţi comici de stand-up. Şi toţi erau uimiţi: ai lucrat cu Lars von Trier? Dumnezeule, tu ai filmat „Melancholia”?
„Top Five” este o comedie romantică scrisă, regizată și jucată de Chris Rock și filmată de Manuel Claro. Filmul are în centru un actor de comedie cu ambiții mai serioase, pe care viitoarea soție vrea să-l transforme într-un star de reality show.
Manuel Claro, director de imagine: Marea diferenţă e că nu am fost şi operator. Nu am mânuit eu camera, ceea ce e interesant, e plăcut. În afară de astă, sunt câteva diferenţe în diviziunea muncii, ce face un maşinist din Europa şi ce face unul din Statele Unite. Dar până la urmă e aceeaşi muncă şi asta face parte din frumuseţea meseriei, e universală.
Până la urmă totul se reduce la cum să spui cel mai bine povestea, cum să rezolvi provocările particulare ale unui anumit film. Şi e aceeaşi muncă, nu contează cât de mare e echipa, nu contează dacă ai cameramani sau filmezi singur. În continuare trebuie să contribui la modul în care se povesteşte. Şi sunt mereu aceleaşi dileme care nu-ţi dau pace, pe care îţi concentrezi energia. Cum filmezi aşa încât audienţa să-l placă pe cutare personaj sau... lucruri obişnuite.
De la comedii ușoare de Hollywood la drame nordice ale alienării, Manuel Claro demonstrează că limbajul cinematografiei este unul universal. Iar imaginea e la fel de importantă ca scenariul. Așa că ne-am luat inima în dinți și l-am întrebat pe directorul de imagine al lui Lars von Trier: cum ar fi filmat el inteviul pe care tocmai i l-am luat?
Manuel Claro, director de imagine: Ce-aş schimba aici? Probabil aş alege un loc care să nu fie atât de circulat. Dar ştiu cum e, am fost şi eu în situaţii de filmare. Nu ştiu, mi se pare că lumina asta e un pic cam dură. Mă face un pic să-mi închid ochii. Cred că aş pune o lumină mai blândă, poate din lateral. Şi mai am o problemă, dar poate e din cauza încăperii. Mi-e un pic dificil să te aud. Uite că sunt multe lucruri. Dar sper că încadratura arată grozav.
Urmăriți emisiunea „Ca-n filme” în fiecare duminică, de la 16:30, la Digi24.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News