Lucian Boia: Ce să înveți din bătăliile lui Ștefan cu turcii? Istoria nu se repetă! Lumea se va schimba radical

Istoria nu se repetă, nu ai ce învăța de la istorie, pentru că este mereu altul contextul: ce să înveți din bătăliile lui Ștefan cel Mare cu turcii? se întreabă retoric istoricul Lucian Boia. Tocmai de aceea, n-are rost să faci mereu comparația cu diverse epoci din trecutul României, spune el. Comparația trebuie să o faci astăzi cu țările alături de care te afli, cu țările din Uniunea Europeană, și să fii pe ultimul loc este de-a dreptul rușinos, consideră Lucian Boia. În privința viitorului, este greu de prognozat, dar în orice caz va aduce schimbări radicale, o adevărată fractură, iar românii trebuie să fie atenți să nu piardă procesul acesta, avertizează istoricul.

Chiar dacă o aducem mereu ca referință, în fapt, n-au ieșit prea bine lucrurile în perioada interbelică, mai ales când vorbim de planul social, economic și chiar ca orientare democratică (vezi dictaturile lui Carol și Antonescu). Poate doar pe plan cultural a fost o epoca strălucită, dar, bine, oamenii pe vremea aceea nu-și plagiau doctoratele, menționează, cu oarecare amărăciune, istoricul Lucian Boia. 

„Avem șanse ca acum (România - n.r.) să iasă mai bine, însă trebuie să nu mai facem comparația cu diverse epoci, ci cu țările alături de care te afli, cu Uniunea Europeană. Să fii pe ultimul loc este rușinos, unii au lansat sloganul Mândri că suntem români... Nu știu, e cam rușinoasă situația mai curând decât generatoare de mândrie”, a declarat Lucian Boia la Digi24. 

Cosmin Prelipceanu, jurnalist Digi24: O întrebare care nu ne dă pace este: transilvănenii sunt și astăzi altfel decât noi, cei de dincolo de Carpați? După 100 de ani? Simbolic, aici, este că încă nu avem o autostradă care să traverseze Carpații și care să ne unească cu viteză. Și dacă lucrurile nu merg bine, transilvănenii, care sunt mai antreprenori, mai hotărâți, mai cu țiglele pe casă, s-ar putea să spună: s-ar putea să ne fie mai bine de unii singuri...

Lucian Boia: „Mai întâi trebuie spun că nu mai există niciun pericol ca Ungaria să reanexeze Transilvania, că ar lua o provincie cu 80 la sută români și mai puțin de 20 la sută maghiari. Nici nu se pune problema! Asta e o fantasmagorie și o manipulare, fiindcă cei care mereu arată cu degetul înspre unguri, manipulează în fond opinia publică invocând motive de ordin național.

În rest, ce se va întâmpla cu provinciile românești...iarăși am ajuns să vorbim despre viitor și vă spun că eu nu știu viitorul...Sigur că există un spirit transilvănean, sunt niște deosebiri, dar și noi ca indivizi suntem deosebiți unii de alții, asta nu înseamnă că nu putem sta împreună, deci nu cred că deosebirile sunt atât de mari între românii transilvăneni și românii regățeni, încât asta să ducă la ruperea Transilvaniei de România. Deosebiri sunt și între munteni și moldoveni. Eugen Lovinescu evoca, în perioada interbelică, deosebirea, după el fundamentală, o deosebire care ținea de rasă, spunea el, într-un termen care azi e nepotrivit, dar atunci se folosea, ar fi ținut de structura profundă a populațiilor respective, munteni, moldoveni, vorbim și unii și alții românește, dar având mentalități, atitudini destul de diferite - spiritul, spunea Lovinescu, contemplativ al moldovenilor în raport cu spiritul practic, mai mercantil al celor din Muntenia. Deci, deosebiri bineînțeles că sunt, cum să nu fie?

Acum, că astea vor duce la o ruptură, pe moment nu cred așa ceva. Sigur că Moldova mai ales se simte puțin lăsată pe ultimul loc și asta e o poveste mai veche. Adică, totuși, la 1859 s-a unit la egalitate, teoretic vorbind, cele două principate, dar foarte repede, deși domnitorul Cuza era tot moldovean, foarte repede toate s-au deplasat către București și Moldova a rămas treptat, încetul cu încetul în urmă, și economic, chiar și cultural, după ce fuseseră primatul la un moment dat și lucrurile nu par să se fi oprit, alunecă în direcția asta. Sunt moldoveni care se simt puțin abandonați, dar pe de altă parte, succesul relativ al Ardealului, în așezarea pe un drum al modernității ..., Muntenia stă așa și așa în sudul țării..., sunt moldoveni care se simt un pic abandonați, dar ce să facă? Că doar n-or să se unească cu Republica Moldova! Mi se pare că lucrurile au decurs destul de nedrept pentru Moldova, însă altă soluție mai bună decât unirea din 1859 n-ar fi existat nici pentru munteni, nici pentru moldoveni. Mai ales moldovenii nu mai aveau mult până ar fi fost înghițiți de Rusia, care deja luase jumătate din teritoriul moldovenesc, deci altă soluție nu exista, dar ăsta nu e un motiv ca să nu aibă factorii publici, factorii politici mai multă atenție în echilibrarea dezvoltării pe întreg teritoriul României.

Mie mi se pare lamentabilă atitudinea celor care-i trag înainte cu Dobrogea, străvechi pământ românesc, apostolul Andrei și nu mai știu cine. Dobrogea era un mic dezastru când a preluat-o România la 1878, cu o populație foarte amestecată, cu o dezvoltare economică minimă. Într-adevăr, românii au colonizat-o masiv, au românizat-o și i-au asigurat o dezvoltare remarcabilă. Bine, și condițiile naturale permițând, a fost litoralul românesc, marele port Constanța, a devenit Dobrogea un pământ al României cu deschidere spre mare și spre lumea întreagă. Da, e un mare succes.

De ce nu se întâmplă așa și astăzi?

Avem o clasă politică care s-a preocupat doar de propriile interese, vedeți ce se întâmplă cu legile justiției. Oamenii au fost mai interesați să se îmbogățească într-un fel sau altul decât să conducă țara spre o destinație valabilă.

Citiți și: Lucian Boia: Elita politică de acum e de calitate dubioasă

Nu sunt nici pesimist, nu sunt nici optimist, pentru a avea o atitudine sau alta, ar trebui să știu ceva de viitor, or declar pentru a nu știu câta oară că n-am nici cea mai mică idee ce se va întâmpla, iar soarta României, sigur, depinde și de ceea ce reușesc sau nu reușesc să facă românii, însă depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla în Uniunea Europeană și depinde foarte mult de evoluțiile globale, de evoluțiile planetare.

Poate nu ne dăm seama, dar intrăm în cu totul altă istorie acum. Va fi o fractură imensă. Lumea se va schimba radical și ierarhiile dintre națiuni, totul,  totul se va schimba, deci românii, ca toți ceilalți, trebuie să fie foarte atenți să nu piardă în procesul acesta.

Va fi cu totul, cu totul altă lume, deci trebuie să-i pregătim pe oameni pentru a face față oricăror probleme, cu siguranță cu totul neașteptate, care vor apărea.

E de învățat din istorie? Se repetă istoria? Care e viitorul?

Cosmin Prelipceanu: Iar oamenilor le place să spună că istoria se repetă. Istoria se repetă?

Lucian Boia: Istoria nu se repetă, din cauza asta nu mai ai nimic de învățat de la istorie, decât niște banalități, nu, ce să învățăm de la istorie? Ce să învățăm din bătăliile lui Ștefan cel Mare cu turcii, avem ceva de învățat? A fost în relații destul de bune cu turcii, de altfel...Deci nu, nu. Istoria nu se repetă. Istoria este mereu alta. Sigur, unele elemente se pot reîntâlni, dar contextul, evoluția globală este cu totul alta. Iar acum va fi un salt, un salt în necunoscut. Ne așteaptă cu totul altă lume. Mi se pare ironică întrebarea cum vedeți România peste 100 de ani? Cum să o văd? Nu o văd în niciun fel, că nu văd lumea peste 100 de ani! Va fi însă cu totul altă lume, deja începem să devenim conștienți de asta, așa că marea miză nu mai e trecutul, pe care vrem să-l înfrumusețăm mereu, vrem să vorbim mereu despre daci, despre Mihai Viteazu! Bine, vorbim, normal, sunt niște simboluri, își au și ele locul lor, dar problema este și acum? 

Sărbătorirea Marii Uniri ar fi trebuit să se facă și prin rememorarea, sigur, a unor episoade istorice, a unor personalități, dar să se bată măsură și mai mare pe ceea ce ar trebui să facem astăzi pentru România.

Văd Marea Unire invocată peste tot acum, și în publicitatea alimentară și în tot felul, trebuie să fie ceva cu Marea Unire.  Însă adevărata sărbătorire a Marii Uniri ar fi fost să facem ceva, ceva durabil, care să se lege și de ideea unității naționale, iar autostrăzile erau într-o poziție perfectă pentru a reprezenta o îmbinare între modernitate și spiritul de unitate națională. Or, nici măcar asta nu s-a făcut. Toți ceilalți reușesc să facă, nu știu de ce românii nu reușesc.

Cosmin Prelipceanu: Se poate vorbi de o vocație europeană a României?

Lucian Boia: Sigur că avem o vocație europeană, suntem un popor foarte amestecat, am adunat multe modele europene...suntem europeni, suntem niște europeni puțin mai speciali. Bine, fiecare nație își are specificul ei și e foarte bine să fie așa. Poate că noi avem cam prea mult specific, dar în rest, suntem europeni, bineînțeles. Ce să fim altceva?

Încă o dată, eu nu știu ce se va întâmpla cu Uniunea Europeană. Ați văzut că Trump îi propune lui Macron să iasă din Uniunea Europeană, asta chiar că seamănă cu o glumă și nici măcar foarte bună...Nu știu ce se va întâmpla cu Uniunea Europeană. Dacă Uniunea Europeană va rezista - și sper să reziste, că dacă nu, se instaurează haosul în Europa - România își are locul ei, bineînțeles, în UE, de altfel, noi suntem, la nivelul declarațiilor cel puțin, printre cei mai proeuropeni. În sfârșit, aici România nu iese pe ultimul loc!

(Urmăriți comentariile complete ale istoricului Lucian Boia în materialul video de mai sus.)

Citiți și: Lucian Boia: Nu se mai poate în halul ăsta, cu atâtea recorduri negative ale României, faci o listă nesfârșită!

• Etichete:
• istorie
• lucian boia
• viitor
• centenar
• interviu lucian boia digi24
• boia interviu digi24
• provincii romanesti

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei