TE-ROX PAȘCANI. Cea mai mare firmă din Europa de scaune auto pentru copii e afacerea unei românce
De la un capital de 10 mii de euro la afaceri de peste 25 de milioane de euro şi de la magazine alimentare la patru fabrici de accesorii auto. Iar de la faliment a ajuns în topul mondial. Sunt cifre care arată salturi şi evoluţii accelerate pentru un antreprenor care a ştiut să se adapteze şi să vadă potenţialul de dezvoltare atunci când a fost momentul. Firma românească Te-Rox Paşcani a ajuns cel mai mare producător europen de scaune auto pentru copii şi este meritul, în principal, a celei care a pus bazele afacerii, Doina Cepalis.
Bătaie între jandarmi într-un restaurant din București. Unul dintre ei a ajuns în comă la spital
Accident grav pe un șantier din Capitală. O placă de beton a căzut peste un utilaj în care ar fi o persoană
Reacția lui Boloș după ce Fitch a revizuit perspectiva ratingului României
Culisele discuțiilor dintre PSD, PNL, UDMR și USR
Concluzii după întâlnirea comisiei pentru controlul SIE cu directorul Gabriel Vlase
Cum a decis Nicușor Dan să intre în cursa pentru Cotroceni
Horațiu Potra, amenințare voalată la adresa lui Iohannis. „Veneam la un profesor de fizică, îi dădeam un test”
Dominic Fritz anunță că, până joi cel târziu, se va tranșa dacă USR va face sau nu parte din noul guvern
Tensiuni în coaliția pro-europeană. Întâlnire PSD-PNL-UDMR, fără USR
Sergiu Voicu, jurnalist Digi24: Cunoaştem astăzi cea mai mare firmă de accesorii, dar şi de scaune auto pentru copii din Europa, dar şi cea mai mare firmă de profil de familie. Cunoaştem în acelaşi timp şi povestea antreprenorului Doina Cepalis, cea care a reuşit să transforme o fabrică din perioada comunistă într-un imperiu în această industrie.
- Ce a fost aici înainte?
Doina Cepalis, antreprenor: Aici a fost o fabrică veche, comunistă, totul era insalubru, iar echipamentele erau protejate de nişte folii.
- Antreprenorul Doina Cepalis a avut viziune de afaceri dintotdeauna?
- Sincer, cred că prima secundă în care am crezut că pot face ceva pe cont propriu, că sunt liberă, a fost momentul în care a căzut Ceauşescu. Aveam în mână un carton de prăjituri, am fugit repede la copilul meu, se trăgea, era revoluţie. Mi-am luat copilul de sub masă, era protejată de bunica. Am ridicat-o în braţe şi i-am spus: Roxana, suntem liberi! Mie nu îmi era teamă atunci. Aveam această senzaţie de libertate, că mă pot exprima.
- Dar ce aţi lucrat înainte de 89?
- Înainte de 89 eram singura economistă într-o companie de stat care controla comerţul alimentar, într-un oraş din Moldova, adică în Roman. A venit Revoluţia şi Frontul Salvării Naţionale s-a gândit că ar fi bine să fie o echipă tânără care să conducă această societate.
- Nu aveaţi încă 30 de ani în momentul în care aţi primit o funcţie de conducere în acea întreprindere care se ocupa de alimentarele din Roman.
- Nu mi-am dat seama cât este de greu şi ce responsabilitate am.
- Cum aţi devenit acţionar al acelei companii?
- Uneori oamenii politici voiau să îmi vândă marfă expirată. Sătulă de ameninţări şi presiuni am spus: ce ar fi să fim propriii noştri stăpâni?
A garantat cu oale Zepter și a devenit proprietar
Iar oportunitatea a venit repede. În 1994, lanțul de magazine alimentare SC Moldova SA a fost privatizat, prin vânzarea de acțiuni către angajați. Directorul economic din acea vreme, Doina Cepalis, a vrut să devină acţionar majoritar în prima firmă privatizată în judeţ şi printre puţinele din ţară.
- Nu aveam bani, de aici plecăm. M-am dus la bancă şi am propus să garantez cu nişte vase Zepter. Au râs de mine, dar până la urmă am reuşit, povestește Doina Cepalis.
- Iar acele cupoane de unde le-aţi cumpărat?
- Mă duceam în piaţă.
- Vă duceaţi în piaţa de unde cumpărăm legume? De la zarzavaturi?
- Aşa se vindeau acţiunile la începutul anilor 90, în piaţă, la tarabă.
Doina Cepalis, devenită patron de magazine alimentare, şi-a implicat întreaga familie în afacere. Iar cea mai entuziasmată era chiar fiica, Roxana.
- Încă de mică am fost la curent cu toate problemele care au fost. Adică, eu am auzit, nu știu, poate în clasa a V-a, ce însemnă un credit, să iei un credit, povestește Roxana Cepalis.
- Te jucai de-a magazinul..., își amintește mama.
- Da, da, astea au fost jocurile mele când eram şi mai mică, când mă jucam cu păpușile, eu mă jucam de-a magazinul, că atunci, pe vremea aia, mama avea magazine, da. Deci m-a influențat încă de mică, de la început, spune Roxana.
A fost o şcoală bună pentru ce urma să se întâmple 6 ani mai târziu.
- Aţi încercat la un moment dat o schimbare de business, de atitudine, de domeniu total. Şi atunci aţi decis să treceţi la un alt nivel.
- Da, mai în glumă îmi spuneam...eu nu o să vând toată viaţa gumă de mestecat! spune Doina Cepalis. Declicul s-a produs în momentul în care am văzut o emisiune la tv despre industriaşul român, industria din perioada interbelică. Eu habar nu aveam ce înseamnă să fii industriaş, dar eram deja transpusă. Mă vedeam printre utilaje, cum construiesc case pe dealuri, cum schimb destine, mărturistește Doina Cepalis.
A decis să cumpere o fabrică. Orice fabrică, doar să devină antreprenor. A participat la mai multe licitaţii pentru fabrici de grupuri sanitare şi de produse lactate, dar fără succes. Până a aflat de fabrica de fibre de in şi blugi din Paşcani.
Cumpărată cu buletinul. Povestea fabricii de textile din Pașcani
- România este plină de oportunităţi dacă ai curaj, recunoaște Doina Cepalis.
- Aţi avut curaj?
- Muult. Şi şansă.
- Cel mai curajos moment din experienţa dvs de om de afaceri?
- Când m-am prezentat cu buletinul şi am cumpărat fabrica.
- Cu buletinul? Cum cu buletinul?
- În subsolul paginii se spunea că te poţi prezenta şi ca persoană fizică. Şi atunci cum te identifici? Cu buletinul şi cu fetiţa mea! Ne-am prezentat împreună să cumpărăm fabrica.
- Nu o să uit experienţa aceasta. Am lipsit de la şcoală în ziua aceea, asta mi-a placut, si am mers la licitație, într-adevăr, povestește Roxana. Ştiu că am aşteptat foarte mult în mașină, nu am înțeles decât că era un pas important, o decizie importantă atunci.
- Cred că fabrica m-a ales pe mine, pentru că nu era dorită de nimeni. Stătea de doi ani în piaţă. Nu avea tehnologie, nu avea clienţi, spune Doina Cepalis.
- Au fost chiar proteste în stradă pentru faptul că aţi devenit acţionarul acestei companii.
- A fost o grevă care a blocat circulaţia. Au fost câteva mii de oameni. Dar eu am rămas aici, nu aveam ce să pierd. Şi voiam să îmi iau proprietatea şi să rămân proprietarul acestei companii.
Până în 2006 afacerile au mers bine. Apoi brusc totul s-a dat peste cap. Odată cu liberalizarea importurilor din China, fabrica din Paşcani ajunge aproape de faliment.
- A fost cel mai greu moment al meu de antreprenor. În 2006 s-au oprit toate contractele şi nici nu primeam bani pentru produsele pe care le vindeam. Era iarnă, era frig, oamenii cereau, erau adunaţi pe hol. Aveam conturile blocate. Oamenii nu ştiau ce înseamnă conturile blocate, ei voiau salarii. Atunci am fost nevoită să fug repede să împrumut bani de pe o piaţă despre care nu vreau să îmi amintesc, spune Doina Cepalis.
- Adică aţi luat bani de la cămătari?
- Da, de pe piaţa neagră.
- Aţi fost pe marginea prăpastiei?
- Da, era gata să pierd tot.
- Şi atunci v-aţi spus...
- Că îmi dau restart...şi mă reinventez. Cu orice risc, ştiu să o iau de la zero.
Cu 2 euro în buzunar a stat două zile în Franța pentru o licitație. Un nou început
Două luni mai târziu, Doina Cepalis află că o companie din Franța vrea să-şi relocheze în Europa de Est o parte din producţia de huse pentru scaunele auto pentru copii.
- A fost şi o şansă. Trebuie să ai şi puţin noroc, recunoaște antreprenoarea. Auzisem confecţii, producţie industrială şi am fugit acolo. M-au cazat, m-au pus să plătesc cazarea 498 de euro, am rămas cu 2 euro pentru 2 zile în Franţa să particip la o licitaţie. Eram supărată că nu m-au băgat în licitaţii şi m-au făcut să aştept ore întregi şi am intrat acolo foarte determinată. La un moment dat, după ore de aşteptare, le-am spus: Eu nu sunt croitoreasă, sunt om de afaceri care vine aici să vă propună un business de viitor. Eu ştiu că sunt soluţia şi voi câştiga această licitaţie!
Atitudinea i-a convins pe francezi să semneze contractul. Iar în aprilie 2007 fabrica din Paşcani începe să producă huse pentru scaune auto de copii și centuri de siguranta.
- Cât de repede aţi crescut, cum a fost evoluţia în decursul anilor?
- Din 2007, când am înfiinţat compania, până în 2010, compania a crescut de 89 de ori, spune Roxana Cepalis. În 2007, ţin minte, producţia în prima săptămână a fost în valoare de 1.500 de euro. Chiar mă uitam şi comparam, această poducţie o realizăm (acum) în 18 minute. Pe zi producem cam de 80 de mii de euro marfă.
- Cât la sută este export şi cât este pentru piaţa locală?
- Exportul este undeva la 98%.
Performanţele companiei au fost considerate ani la rând „exotice” în comparaţie cu evoluţia economiei româneşti. Te Rox Prod a devenit cel mai mare furnizor european de centuri de siguranţă, huse şi scaune auto pentru copii.
De la producătorul din Paşcani pleacă cel puţin 365 de tiruri în fiecare an. Asta înseamnă un tir de marfă în fiecare zi, fără excepţie. Se produc aici peste 16 mii de huse pentru scaunele auto pentru copii în fiecare zi. Comandate din peste 50 de ţări. Vorbim de Germania, Franţa sau chiar Brazilia şi China.
- Cum ați ajuns să exportați în China, tocmai acolo de unde vine mama importului în toate țările europene?
- Pentru ca le-am dat exact ce le lipseau lor sau pentru ce sunt ei cunoscuti. Le-am dat produse de lux, pe care scria Made in Uniunea Europeană EU. Și am intrat pe un segment care este de foarte mare calitate, foarte high-end, pe care am doar anumiți clienți sau persoane din China și l-au cerut. Și în China să vezi un scaun Ferrari e la fel de mare emoția ca și în Europa, spune Cosmin Buiciac, directorul general la T-Rox Prod.
Asta şi pentru că producatorul român fabrică sub licenţe de renume internaţional: Ferrari, Disney, FisherPrice sau Nania.
Compania produce peste 3000 de modele de huse în fiecare an. Iar pentru realizarea lor sunt necesari peste 500 de km de material textil în fiecare lună. În decursul anilor Te Rox Prod a produs huse inclusiv pentru căile ferate franceze şi centuri pentru domeniul militar, dar şi pentru parapantă şi escaladă.
„Aici suntem în secţia centuri de siguranţă. Producem centuri de siguranţă, zilnic 9000 de produse finite, anual ajungând la un număr de 2 milioane 300 de mii”, explică Andrei Ciuciudau, inginer-șef la secția de centuri de siguranță.
- Faceţi cele mai uşoare centuri de siguranţă din lume.
- Da, ca și greutate și ca și compoziție. La noi sunt în compoziția buclei noastre, cum o numim, sunt doar 11 piese care o compun și care ar putea să fie ca un motiv pentru care să cedeze. Asta face ca și riscul prin care s-ar putea întâmpla anumite probleme să fie extrem de redus. În comparație, să spun, cu un alt competitor de-al nostru, care depășește 24-25 de elemente în fabricația unei singure bucle, arată Cosmin Buiciac, directorul general al fabricii.
- Aţi făcut vreodată vreo estimare câţi kilometri de bandă folosiţi?
- Zilnic, folosim 23 de kilometri de curea. Şi 63 de mii de metri, 63 de kilometri de aţă, spune Andrei Ciuciudau, inginer-șef.
- La început ne-am concentrat pe productivitate, să facem cantitate, să scoatem producţia cerută, iar acum ne focusăm de câţiva ani pe calitate, spune Roxana Cepalis.
- Mai faceți diferența la un capitol? Aveți centuri de siguranță cu alarmă?
- Da, confirmă Cosmin Buiciac, director general
- Cum funcționează?
- Ne-am gândit să introducem o alarmă care să anunțe părintele când copilul a reușit să se desfacă din centura de siguranță și nu mai este în aceeași postura cum se aștepta să fie.
- Adică bipăie sau face ceva?
- Da, este un semnal sonor care bipăie de cinci ori, pentru a anunța părintele: vezi ca puștiul a reușit să iasă din...
- Trage pe dreapta și...
- Exact. Și pune-o înapoi.
- Asta e o inovație doar a voastră, nu mai este pe piață la alți competitori?
- Ca și sistem care este pus pe centură, da, suntem singurii care fac lucrul respectiv.
Peste 300 de companii comandă centuri, huse şi scaune auto pentru copii. Produsele au ajuns atât de căutate, încât Te Rox Prod a fost împinsă spre dezvoltarea unor noi capacităţi.
- Cât de extinşi sunteţi? Câte puncte de lucru aveţi?
- Spaţiu era mai mult decât suficient când am început, în 2007, povestește Roxana Cepalis. Creşterea a fost foarte rapidă şi aşa a apărut primul punct de lucru la Roman, unde avem o secţie de confecţii acolo. Apoi ne-am extins la Iaşi. Momentan deţinem patru puncte de lucru. Două la Iaşi, unul la Roman şi unul în Paşcani. Dar lucrăm şi cu subcontractori, în Suceava, în Botoşani. Adică pe lângă noi s-au dezvoltat şi mici făbricuţe.
Familia Cepalis a investit în întregul grup peste 12 milioane de euro, iar cifra de afaceri a ajuns astfel de la 232 de mii de euro în primul an, în 2007, la 23 de milioane de euro acum.
În afară de investițiile masive, un alt secret al ascensiunii este pariul pe tineri. Te Rox Prod este compania românească ce are cei mai mulţi angajaţi ce au ajuns la funcţii de conducere înainte de a împlini 30 de ani.
- Este primul meu loc de muncă. După absolvirea facultăţii şi a masterului, mi-am depus CV'ul şi la două luni am fost angajat, povestește Andrei Ciuciudau, inginer-șef la secția de centuri de siguranță. Am în subordine 80 de angajaţi, de la confecţioneri, operatori maşini unelte, muncitori necalificaţi.
Cosmin Buiciac lucrează în fabrică de la 21 de ani, iar la 25 de ani a fost numit director general al companiei. „Postul iniţial pe care l-am ocupat a fost de operator date în gestiune. Iar de atunci până acum au trecut 9 ani de zile. Între ele, la doi ani de zile m-au pus director de calitate pentru centuri, iar apoi şef de secţie pentru centuri”, spune Cosmin Buiciac.
Acum are pe umeri responsabilitatea a peste o mie de angajați, iar printre ei și părinții lui, care lucrează aici încă de pe vremea când era fabrică de fibre de in.
- Se spune că în spatele unui bărbat puternic este o femeie şi mai puternică, dar în spatele unei femei foarte puternice cine este?
- Este familia mea, soţul meu, este Roxana, este echipa, spune antreprenorul Doina Cepalis.
- Te Rox Prod este o companie de familie şi este cea mai mare companie de familie de acest fel din lume. Ce înseamnă de fapt colaborarea familiei?
- Lucrăm împreună. Și de la 13 ani, când avea Roxi 13 ani, voiam să îmi petrec cât mai mult timp cu ea.
Doina Cepalis i-a dat fiicei responsabilităţi în afaceri de mică, iar mai târziu a ridicat ştacheta şi mai mult.
- La început am avut în subordine secţia de la Roman. Acolo avem un punct de lucru. Şi am învăţat într-un business mai mic. Acolo erau doar 90 de salariaţi. Am stat printre ei şi am învăţat ce probleme sunt, de aprovizionare. Am gestionat acel punct de lucru, povestește Roxana Cepalis.
- Dup-aia m-am gândit că trebuie să privească de sus, să ia decizii deodată şi să lucrăm pe proiecte de managementul gestiunii, managementul calității, completează Doina Cepalis.
- Acum lucrăm la un proiect de retehnologizare. Vrem să creăm nişte roboţi personalizaţi pentru nevoile noastre, dezvăluie Roxana.
Roxana Cepalis se ocupă în plus şi de o altă companie, care vinde online în România produsele fabricate la Te Rox Prod.
- Am văzut că produsele nu se vând în România. Piaţa scaunelor auto nu era foarte dezvoltată şi m-am gândit să fac un site de vânzări online, explică Roxana Cepalis. Privind în urmă ne dăm seama că a fost o intuiţie. Nu am avut un business-plan pe termen lung. Ne-am gândit pe termen scurt, că ar fi o oportunitate de business, spune tânăra.
- Pe soţ l-aţi implicat în această afacere?
- Tot timpul am gândit că este bine să avem business-uri diferite şi mereu mi-am spus că dacă eu dau greş dintr-o conjunctură de piaţă, reuşeşti tu. Dacă dai tu greş, reuşesc eu. Şi este mai bine aşa, spune Doina Cepalis.
- Poate pentru mulţi antreprenori aceste poveşti încep din copilărie, de la părinţi, de la experienţe din copilărie. La dvs. a fost vreo astfel de experienţă?
- Nu. Părinţii mei erau profesori. Provin dintr-o familie de dascăli, bunici, unchi. La noi erau nişte reguli foarte clare. Învăţai foarte bine, luai premii, performai. Te căsătoreai, aveai un job stabil, făceai copii şi viaţa se termina cu nepoţii pe care îi creşteai, povestește Doina Cepalis.
- Dar aţi vrut mai mult de atât!
- Da, simţeam că nu fac parte din lumea asta. Că asta înseamnă o viaţă prea liniară.
- Care sunt cele mai mari provocări?
- Ai ajuns sus, dar este foarte greu să te menţii, mărturisește Doina Cepalis.
Eşecul face parte din business. Important este cum treci peste el. Sunt oameni de afaceri care au ajuns la fundul sacului, dar au ştiut să se ridice şi să se reinventeze. Iar una dintre soluţii este de a ieşi de pe drumul bătătorit şi a o apuca pe cărări mai puţine cunoscute, pe pieţele de nişă. Este ceea ce ne spun poveștile multora dintre antreprenorii prezentați de Digi24 la „România Fast Forward”.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News