Molenbeek, enclava belgiană a extremismului

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

În Molenbeek au fost plănuite atacurile de anul trecut din Franţa şi tot acolo a fost arestat săptămâna trecută Salah Abdeslam, unul dintre cei implicaţi în acele atentate.

În urmă cu 20 de ani, suburbia Molenbeek era un bastion al clasei muncitoare din Bruxelles. Însă foştii locuitori de acolo s-au mutat în cartiere şi suburbii mai prospere ale capitalei belgiene. În locul lor au venit imigranţi, unii dintre ei uşor de recrutat de grupările extremiste.

Pentru legăturile cu atacurile de anul trecut din Paris, suburbia belgiană a primit anul trecut titlul de capitală europeană a jihadismului. Şi au fost dese relatările despre comerţul cu arme în plină stradă şi întrunirile în taină ale luptătorilor musulmani întorşi de pe pe câmpul de luptă din Siria.

Însă Molenbeek este în acelaşi timp un eşec al autorităţilor belgiene de a integra în comunitate locuitorii suburbiei. Cu un statut oficial de comună urbană, Molenbeek are administraţie proprie şi, pentru mai multe decenii, puterea locală a fost în mâinile socialiştilor. Însă aceştia au pierdut alegerile locale în urma unor acuzaţii de corupţie care au ridicat mari semne de întrebare în ceea ce priveşte gestionarea unui buget local şi aşa prea mic. Însă probleme nu sunt doar la nivelul administraţiei locale. Există o lipsă de organizare şi în rândul forţelor de ordine.

Fiecare dintre cele 19 suburbii ale Bruxelles-ului, cu populaţii cuprinse între 20.000 şi 150.000 de locuitori, a avut până de curând propria poliţie. Însă resursele celor care ar fi trebuit să aplice legea au fost tot timpul limitate. De curând poliţia suburbiilor a fost consolidată în șase secţii, însă fără o creştere prea mare a bugetelor. Forţele de ordine au devenit mai degrabă o sursă de locuri de muncă pentru şomerii de la marginea capitalei. Rata şomajului în rândul celor 90.000 de locuitori ai suburbiei Molenbeek este de 30%. Şi este şi mai mare în rândul tinerilor care, fără o perspectivă ajung să fie influenţaţi foarte uşor de către cei care vor să îi transforme în soldaţi ai războaielor religioase.