Azilul de bătrâni din Băneasa poate fi găsit doar de cei care știu exact unde să caute. N-are firmă la vedere, n-are nume. Atmosfera e sumbră încă de la intrare. Sub pretextul că vor să-și interneze bunica, reporterii Digi24 merg la administratorul căminului. Discuţia se poartă pe ton oficial, chiar amabil. Totul până la verificarea ofertei.
Înregistrare cu camera ascunsă:
- Puteţi să ne arătaţi o cameră?
- Nu. E un regulament de ordine interioară.
- Aş veni cu ea(nr. bunica) într-o seară să vadă cum e aici.
- E super bine! Aveţi încredere.
- Nu e ca acasă.
- Aş vrea să îmi arătaţi camera în care va sta.
- Asta nu se poate. Avem un birou de imagine!
- Adică un fel de showroom?
- Da.
Aparent, azilul este o pensiune cochetă.
- Sunt trei în cameră. Sunt două camere cu o baie.
- Televizor au în cameră?
- Da, au.
De cum ies din biroul administratorului, reporterii sunt întâmpinați de paznic, cu un mesaj alarmant.
- Eu dacă aş fi în locul dumneavoastră nu aş aduce-o.
- Oamenii cum sunt, cum îi vedeţi?
- Sunt vai de capul lor. Sunt oameni care ies afară şi se duc să îşi cumpere mâncare. Din pensia care le rămâne... Nu ştiu, e groaznic. Ni se rupe nouă sufletul de ei. Mai vin la noi, mai stau cu noi de vorbă.
- Cam ce le dă să mânânce?
- Nu are nicio culoare mâncarea. Îmi vine mie să plâng, eu îi cunosc, îi văd.
Mâncarea bună ajunge pe mesele de acasă ale angajaţilor, spune paznicul azilului de stat. Că așa stau lucrurile, te convingi la ieşirea din tură a îngrijitoarelor. Pleacă acasă cu sacoşele încărcate, ca şi cum ar fi fost la cumpărături.
Paznicul spune că li s-a spus să nu îi controleze pe angajați.
El mai povesteşte şi că bătrânii internaţi la azilul de stat nu se pot bucura nici măcar de cadourile pe care le primesc de sărbători.
„De sărbătorile astea s-au primit multe cadouri, donaţiile se duc în birou. Au venit cei de la SRI şi au vrut să dea personal. După ce le-au dat cadourile în cameră, au venit asistentele şi au luat tot”, spune el.
În spatele uşilor ferecate ale azilului de stat, bătrânii duc o viaţă infernală. Asistente nervoase împart bătrânilor cina şi vorbe urâte: „Puturoaso ce eşti, proasto ce eşti!”
Sleiţi de puteri, mulţi dintre bătrâni abia pot duce lingura la gură.
Într-un salon, reporterii întâlnesc o scenă degradantă. O femeie neputincioasă zace în pat pe jumătate dezbrăcată, în aceeaşi cameră cu un bărbat. O asistentă trece nepăsătoare pe acolo, dar nu o ajută să se îmbrace.
Azilul umilinţelor este însă pentru mulţi dintre bunicii de aici singura soluţie. Familia nu îi poate îngriji, iar instituţiile decente, cu îngrijitori cu suflet, sunt prea scumpe pentru ei.
- Noi acceptăm cum putem. Dacă nu ne place, mâncăm mai puţin. Doar că lumea e rea.
- Mi se pare că sunteţi cam tristă!
- Da, da! Ce să facem... Niciodată nu va fi traiul de acasă.
Chiar şi într-un loc atât de trist, locurile sunt permanent ocupate. Un pat se eliberează doar prin selecţie naturală.
Reporterii s-au întors la administrator și i-au spus ce au filmat. Iată răspunsul:
- Astea sunt baliverne. Nu e adevărat, nu e adevărat, la noi nu se întâmplă aşa ceva.
- În concluzie, lumea minte?
- Da.
- Dar de ce, care e interesul lor?
- Nu ştiu.
- O să vedeţi la televizor.
- E clară treaba. Aţi şi filmat aseară?
- Da.
Vârstnici care să ia calea azilurilor sunt cu miile. România are 77 de cămine de stat. 5000 de locuri în total, toate ocupate. Pe liste aşteaptă încă o dată atâţia oameni singuri. Cei care au un loc în azil plătesc în fiecare lună între 300 şi 800 de lei. Ce primesc în schimb, ţine de norocul lor. Controalele la azilele de stat sunt practic inexistente.
Nota redacţiei: Pe parcursul întregii zile, reporterii Digi24 au încercat sã obţină reacţii atât de la Primăria Sectorului 1, unde se află acest azil de stat, cât şi de la Ministerul Muncii. Ambele autorităţi au atribuţii în ceea ce priveşte administrarea şi controlul căminelor pentru bătrâni finanţate de la bugetul de stat, dar nu sunt singurele:
Care sunt instituțiile care trebuie să verifice căminele pentru bătrâni
Acest cămin este finanţat de la bugetul local al Primăriei Sectorului 1, iar condiţiile din astfel de aziluri ar trebuie verificate, cel puţin teoretic, de mai multe instituţii.
Una dintre instituțiile abilitate să facă verificări la azilele pentru bătrâni finanțate de stat este Direcția de Sănătate Publică. Angajații acestei instituții pot verifica dacă vârstnicii internați în azilele de stat beneficiază de tratamentele prescrise de medici și dacă au condițiile cerute de eventuale afecțiuni de care suferă.
Și Oficiul pentru Protecția Consumatorului poate face verificări. Angajații oficiului pot să verifice dacă în bucătăriile acestor instituții sunt condiții de igienă și dacă sunt corespunzătoare condițiile de cazare.
De asemenea, inspectorii Direcțiilor de Asistență Socială pot merge la astfel de cămine pentru a verifica dacă personalul angajat acolo are pregătirea necesară pentru a se îngriji de bătrâni și dacă îi tratează corespunzător, așa cum cere legea asistenței sociale.
Nu în ultimul rând, se pot face verificări și de către polițiști, dacă există suspiciuni de încălcare a legii.