Cum era ca șef Traian Băsescu? Trei foști consilieri reacționează la cartea Adrianei Săftoiu
Sebastian Lăzăroiu, sociolog, Iulian Fota, fost consilier pe probleme de securitate națională, și Valeriu Turcan, consultant politic, cel care i-a urmat Adrianei Săftoiu în funcția de purtător de cuvânt al Președinției, au vorbit la Digi24 despre momente-cheie din mandatele lui Traian Băsescu și despre cum era ca șef fostul președinte:
Sebastian Lăzăroiu: Cartea dnei Săftoiu e un pretext bun ca să vorbim eventual despre ce a făcut Traian Băsescu în cei zece ani de mandat. Pe mine chiar nu mă interesează cancanurile. Dna Săftoiu a fost doi ani la Cotroceni, eu am fost șapte ani, Iulian Fota a fost șase ani, Valeriu Turcan cinci ani. Cei mai grei ani au fost după ce a plecat dna Săftoiu – primul referendum de demitere, măsuri de austeritate, al doilea referendum de demitere, alegerile. Acelea au fost momente grele pentru statul român. Când nu treci prin momente grele, sigur, te uiți la lucruri mici. Nu înseamnă că trebuie să aruncăm zece ani de mandat în derizoriu, că din ce-am văzut, asta face ea.
Iulian Fota: După șase ani de lucru cu președintele Traian Băsescu nu cred că trebuie să citesc cartea Adrianei Săftoiu ca să știu cum a fost Traian Băsescu. E o chestiune de onoare, odată ce lucrezi cu un om, bucătăria internă a omului respectiv să rămână bucătărie internă. Traian Băsescu a fost șeful statului român. Aia a fost bucătăria nu a lui Traian Băsescu, a fost bucătăria statului român. Pe de altă parte, ce nu-mi place mie, indiferent ce scrie Adriana Săftoiu în carte, pe media din România, în special pe anumite televiziuni, se rostogolesc aceleași mesaje. E clar că Traian Băsescu a nemulțumit pe unii. Traian Băsescu a fost întotdeauna un independent. A gândit cu capul lui, a acționat așa cum a crezut de cuviință că e mai bine pentru România, nu l-am simțit niciodată pe Traian Băsescu remorcat de un grup de interese sau altul.
E și-n practica noastră. Am văzut că Ion Iliescu a fost făcut bolșevic, Emil Constantinescu după ce a plecat din post a fost umilit în fel și-n chip, așa cum și Traian Băsescu a fost umilit pe povestea cu casa care i se cuvenea ca reședință. E o chestiune pe care ar trebui să o discutăm și ca popor. De ce trebuie să ne umilim liderii și să-i facem să treacă prin perioade dificile pentru ei ca persoane? Toți cei trei președinți, atunci când țara a avut nevoie de o decizie radicală, tranșantă, dureroasă pentru ei politic, au făcut în momentele-cheie ce trebuia pentru țara asta. Fiecare dintre ei, după ce și-a încheiat funcția, a trecut printr-o perioadă nedreaptă, de umilire a lor ca persoană.
Valeriu Turcan: Portretul este unul incomplet. Adriana Săftoiu a pierdut multe din momentele cruciale care definesc profilul prezidențial. E un mandat complex, trebuie studiat în profunzime. Au fost câteva teme, cum este cea a anticorupției, care au evoluat spectaculos, de la sprijinirea în forță la acuzațiile de guantanamizare a României. Mie mi se pare, în cazul Adrianei, că se vrea această carte și un soi de capital, resursă politică pentru viitorul ei, și un fel de închidere a unei perioade poate potențial traumatice sau o închidere ritualică. Dacă asta s-a intenționat, nu-și va atinge scopul. Cartea asta o leagă și mai mult pe Adriana Săftoiu de Traian Băsescu. Acuma, vedeți dvs, și relația unui președinte cu consilierii spune ceva despre exercițiul puterii. Este evident efectul negativ al acestei cărți. Depinde și de Traian Băsescu cum va reuși să-și definească mandatele. Eu cred că despre mandatele lui Traian Băsescu trebuie să vorbească Traian Băsescu, nu terțe persoane. Aici o includ și pe dna Elena Udrea.
Iulian Fota: Eu cred că în primul rând ar trebui discutat ce a lăsat Traian Băsescu pentru țara asta. Relația cu Statele Unite e construită de Traian Băsescu. Nu neg realizările celorlalți doi președinți, dar Traian Băsescu a dus-o la maturitate (parteneriatul strategic, scutul de la Deveselu). E apoi momentul Haga și inclusiv cele două comandamente NATO. Traian Băsescu, care citea tot și când simțea că e important un lucru, nu-l mai lăsa până nu-l înțelegea până la literă, a înțeles că România risca să iasă din summitul din Țara Galilor fără nimic și a reușit în câteva luni, insistând cu telefoane, vorbind inclusiv cu vicepreședintele Biden, ca România să obțină ce obțin și Polonia și țările baltice. A lăsat o moștenire pe zona aceasta de securitate. Noi nu vrem să-l evaluăm pe Traian Băsescu, noi vrem să-l înjurăm.
Sebastian Lăzăroiu: Peste 50, 100 de ani, în cărțile de istorie vor rămâne deciziile, nu cărticelele astea cu coperți colorate, reviste de cancan, astea dispar. Poate n-au fost întotdeauna cele mai bune decizii, poate trebuie analizat și contextul. La decizia de tăiere a salariilor din 2010 toți spun că a fost decizia lui Traian Băsescu. Fals. Au fost îndelungi discuții, la care am luat parte, și cu Banca Națională, și cu Guvernul, cu instituții. Și toți au ajuns la concluzia că dacă nu luăm niște decizii, economia intră în colaps. FMI cerea să creștem taxele și impozitele, dar înseamna să omorâm economia. Toți oamenii politici s-au ascuns sub masă atunci. Și președintele a vrut să-i protejeze și și-a asumat.
Valeriu Turcan: Emil Boc n-ar fi fost niciodată în stare să ia o asemenea decizie. Nici s-o ia, nici s-o anunțe.
Din punct de vedere al comunicării cu președintele Băsescu, au fost și multe momente-limită, dar eu n-am avut niciodată probleme de acces în a-i comunica ceva.
Iulian Fota: Traian Băsescu avea acest bun obicei al șefului, de a-și asuma decizii și a-și proteja angajații. Asta dădea sistemului de securitate al țării încredere, știau că Traian Băsescu nu e fricos, poți să pleci cu el la război și 2. dacă iese prost, înțelege că responsabilitatea e a lui și și-o asumă. Niciodată Traian Băsescu nu a pus pe cârca sistemului de securitate națională consecințele mai puțin favorabile ale unor decizii.
Mai e un aspect de discutat. O parte dintre cei care s-au supărat de-a lungul timpului pe Traian Băsescu sunt cei care și-au dat seama că nu-l pot remorca pe Traian Băsescu. În cartea doamnei Săftoiu, inclusiv povestea cu numirea șefilor de la servicii e ciudată rău de tot. Vorbim de 2007, imposibil să cred că Traian Băsescu nu învățase până atunci procedurile de numire. De multe ori, președintele reacționa rupând legăturile cu persoana respectivă. Așa se explică și relația cu Călin Popescu Tăriceanu.
Sebastian Lăzăroiu: Eu recunosc că președintele trebuia să mă dea afară de multe ori. Și cred că și pe mulți dintre colegii noștri. Dar a fost foarte tolerant cu noi, că mai greșeam și noi, și-n interior, și-n comunicarea publică. Când ne certa, avea un stil aparte. O făcea foarte blând, din priviri.
Iulian Fota: Când ne reproșa ceva, o făcea foarte elegant. Și accepta alt punct de vedere. Au fost decizii pe care dânsul le-a luat și mie nu mi-au plăcut. Și îi spuneam.
Sebastian Lăzăroiu: E o prostie asta, că nu accepta puncte de vedere în contradictoriu.
Valeriu Turcan: E mult dramatism în cartea dnei Săftoiu. Și eu m-am confruntat cu astfel de stereotipuri – e adevărat că țipă, urlă? Nu! E clar că toate aceste lucruri plecau de undeva și se adunau. Eu zic că este un meci, un conflict vizibil între Adriana Săftoiu și până la urmă fostul ei șef și mi se pare că e o încercare de capitalizare politică.
Sebastian Lăzăroiu: Cartea respectivă nu este o carte despre Traian Băsescu, cartea este despre Adriana Săftoiu...Un psihanalist dacă ia cartea și o citește, o să vă spună multe lucruri despre doamna Săftoiu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
