Telescopul spațial James Webb a realizat un nou portret uimitor al planetei Uranus, care dezvăluie inelele, lunile, vremea și atmosfera gigantului de gheață, caracteristici care nu au putut fi văzute nicăieri în prima imagine de aproape a planetei, realizată în urmă cu peste trei decenii, scrie CNN.
Webb este cunoscut pentru că surprinde perspective uimitoare ale obiectelor cosmice îndepărtate în mare detaliu, dar observatorul spațial este capabil să dezvăluie, de asemenea, noi perspective în propria noastră „curte cerească”.
Prima imagine a lui Uranus a fost realizată atunci când Voyager 2 a zburat pe lângă cea de-a șaptea planetă de la Soare, în 1986. Prin camera de luat vederi a navei spațiale, care privea sistemul solar în lumină vizibilă, Uranus părea a fi o lume albastră strălucitoare.
Însă Webb, care vizualizează universul prin lumina infraroșie invizibilă pentru ochiul uman, a surprins toate fațetele care lipsesc adesea din imaginile altor telescoape, dezvăluind natura dinamică a planetei.
Planeta Uranus, o prioritate pentru astronomi
Trimiterea unei misiuni dedicate pentru a studia Uranus a devenit o prioritate pentru astronomi, potrivit unui raport publicat în 2022. Iar acest lucru presupune caăcei care pregătesc misiunea au nevoie de cât mai multe informații despre planeta înghețată – cum ar fi această imagine detaliată a lui Webb – înainte de a trimite o navă spațială pentru a o investiga. Publicată luni de NASA, imaginea include mai multe detalii decât o versiune anterioară publicată în aprilie.
Inelele interioare și exterioare ale lui Uranus, în mod normal slabe, strălucesc în cea mai recentă imagine, inclusiv inelul Zeta, cel mai apropiat de planetă, dar incredibil de slab și difuz. Nouă din cele 27 de luni cunoscute ale lui Uranus pot fi văzute, de asemenea, ca puncte albastre, inclusiv unele dintre cele mai mici care există în interiorul inelelor.
„Lunile literare”, denumite după personaje shakespeariene, sunt Rosalind, Puck, Belinda, Desdemona, Cressida, Bianca, Portia, Juliet și Perdita.
Una dintre cele mai strălucitoare caracteristici din noua imagine este calota polară nordică albă sezonieră a lui Uranus, care ocupă un loc central atunci când polul este îndreptat spre Soare în timpul apropierii planetei de solstițiu, care este așteaptă să aibă loc în 2028.
Uranus este o lume neobișnuită care se rotește pe o parte cu o înclinare de 98 de grade, ceea ce înseamnă că planeta înghețată experimentează anotimpurile într-un mod extrem.
Un an pe Uranus durează în jur de 84 de ani tereștri, iar timp de aproximativ un sfert din anul uranian, soarele strălucește direct deasupra unuia dintre polii planetei, ceea ce înseamnă că cealaltă jumătate a lui Uranus cunoaște o iarnă întunecată care durează 21 de ani tereștri.
De asemenea, pot fi observate furtuni în apropierea și sub calota polară din atmosfera lui Uranus. Astronomii vor urmări cu nerăbdare modul în care se schimbă calota polară, vremea și atmosfera planetei pe măsură ce Uranus se apropie de solstițiu. Oamenii de știință doresc să determine ce forțe sezoniere și meteorologice influențează furtunile, care ar putea dezvălui, de asemenea, informații despre atmosfera complexă a lui Uranus.
În timp ce un an pe Uranus poate dura zeci de ani din punctul nostru de vedere, o zi pe Uranus trece foarte repede, având o durată de doar 17 ore.
Rotația rapidă a planetei face ca observarea furtunilor și a altor caracteristici atmosferice de pe Uranus să fie foarte dificilă, deoarece acestea par să se deplaseze în câteva minute. Dar Webb a reușit să facă expuneri lungi și scurte ale lui Uranus, care au permis astronomilor să observe detalii fără precedent.
Voyager 2 este singura sondă spațială care a zburat în apropierea lui Uranus și Neptun, la marginea sistemului nostru solar, ceea ce înseamnă că rămân multe mistere legate de giganții de gheață. În ultimii ani, cercetătorii au detectat raze X provenind de pe Uranus.
De asemenea, o echipă de oameni de știință a descoperit un „blip” ciudat în datele Voyager 2, indicând că nava spațială a zburat printr-un plasmoid, o bulă magnetică uriașă care probabil a ciupit o parte din atmosfera planetei, trimițând-o în spațiu.
Înțelegerea mai multor lucruri despre Uranus îi poate ajuta, de asemenea, pe astronomi atunci când studiază miile de exoplanete de dimensiuni gigantice de gheață descoperite în afara sistemului nostru solar, pentru a face lumină asupra modului în care aceste lumi s-ar fi putut forma.