VIRTUAL. Europa, sub asaltul refugiaţilor

Ce a pățit un șofer care a chemat un urs să vină spre el

Un ieșean și-a dat fiul în judecată și i-a cerut înapoi banii dați pentru facultate

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 2 iunie

Val de aer tropical în toată țara

Cine sunt cei trei tineri luați de viitură în Italia

O femeie lovește cu mașina un motociclist cu care se certase în trafic

Atac cu cuțitul în orașul german Mannheim

Salarii mai mari din 1 iulie pentru aproape 1,8 milioane de români

Legătura istorică a CIA cu Bucureștiul și cum au capturat ideologii sovietici România

Tragedia pare să-i fi convins pe refugiaţi să aleagă rute mai puţin periculoase. Grecia a devenit principala poartă de intrare în Uniunea Europeană. Numărul celor sosiţi doar în 2015 pe „bătrânul continent” a depăşit jumătate de milion. Pentru cei mai mulţi, destinaţia finală este Germania.

„Dacă am spune "Veniţi toţi aici!", nu am putea face faţă!”, declara cancelarul Angela Merkel.

Declaraţia cancelarului german a făcut-o să plângă pe o adolescentă palestiniană, despărţită de părinţii ei aflaţi într-o tabără din Liban. Odată cu ea, au plâns milioane de refugiaţi. Dar visul european a rămas mai puternic. Zilnic, mii şi mii de oameni au înfruntat foamea, oboseala, canicula pentru a-şi urma visul. Turcia a fost primul refugiu.

Peste două milioane de oameni s-au refugiat în Turcia în ultimii ani. Mulţi s-au stabilit acolo. Alţii nu s-au oprit aici.

„Am plecat de acasă pentru că militanţii ISIS au încercat să ne ucidă, mai ales pe noi, cei de origine kurdă. Nu putem sta acolo. Ne este frică de islamişti şi acesta este motivul pentru care am plecat.

Este mărturia unuia dintre miile de refugiaţi care au traversat pe jos Turcia şi au ajuns în Bulgaria. Sofia a început acum trei ani să ridice un gard la graniţa de sud-est, însă l-a terminat abia în această vară. Valurile de imigranţi au forţat apoi intrarea în Macedonia.

Şi Macedonia, şi Serbia au fost doar halte în drumul spre libertate. Ungaria a devenit placa turnantă a refugiaţilor în drumul spre Occident. Când Budapesta a anunţat că va ridica un zid de sârmă la graniţa cu Serbia, a fost criticată din toate direcţiile.

Gara Keleti a fost efectiv ocupată. Clădirea inaugurată în secolul al XIX-lea a devenit, pentru câteva zile, o tabără de refugiaţi. Cu mic, cu mare, mii de oameni mâncau, dormeau și visau în cea mai mare gară internațională din Budapesta. Visul de a se urca în trenul spre vest. Zilnic, garnituri ticsite de refugiați luau calea Austriei și Germaniei.

Două săptămâni mai târziu, Ungaria a terminat gardul şi a închis graniţa cu Serbia. Traseul folosit de zeci de mii de oameni se oprea brusc într-o plasă de sârmă. Iar la punctele de trecere a frontierei, refugiaţii erau întâmpinaţi cu tunuri de apă.

Între timp, libera circulaţie în Spaţiul Schengen a rămas doar în teorie, prin controalele impuse la frontiere de Germania, Austria şi Cehia. Iar Ungaria a început să ridice ziduri de sârmă şi la graniţele cu Croaţia şi România. De ce România? Pentru că refugiaţii ar putea încerca oricând să îşi schimbe traseul şi să treacă pe aici. Şi chiar dacă drumul lor nu va trece prin România, imigranţii au deja corturi pregătite special.

Titu Bojin, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş: „În perioada următoare, în funcţie de ceea ce se va întâmpla, aceste corturi vor rămâne sau vor fi strânse”.

Şi vor rămâne, după toate probabilităţile, pentru că România urmează să găzduiască refugiaţi ajunşi în alte state europene. Şi nu 1.785, cum spera Bucureştiul, ci 6.351, cum vrea Bruxellesul.