Irakul, la zece ani de la război

La doar 17 ani, o fată și-a luat doctoratul în medicină

Cine sunt rușii care continuă lupta lui Navalnîi

Jurnalism vs activism. „Peisajul mass-media s-a schimbat dramatic”

Accident în lanț pe DN1

Cine sunt iranienii fericiți că Raisi a murit

Nava scufundată lângă Sf. Gheorghe s-a izbit de un alt vas. Echipajul acestuia a salvat 8 marinari și a plecat spre Bulgaria (anchetă)

Tânără ucisă de iubitul drogat, la Sibiu. Prietenul criminalului: „Avea episoade în care disocia sau auzea voci. Ea l-a ajutat”

Băsescu: Ar fi o mare greșeală a României să nu dea Ucrainei un sistem Patriot

Primarul din Gorj care îl iubește pe Putin ar fi lovit cu mașina o tânără

Tensiunile interne acumulate în zeci de ani au ieşit la iveală în mod sângeros. Atentatele şi atacurile armate conduse de facţiunile religioase şi politice au făcut zeci de mii de victime şi au menţinut o situaţie de instabilitate care persistă şi astăzi.

Atacul violent, purtat cu cele mai performante arme, a avut un succes imediat, iar în trei săptămâni ţara a fost ocupată de aliaţi. Trupele coaliţiei au ocupat la 9 aprilie Bagdadul, întâmpinate cu simpatie de populaţie. Regimul lui Saddam a fost înlăturat, iar, la 1 mai, preşedintele George W. Bush afirma pe posturile de televiziune că „Misiunea este îndeplinită".

Nimic mai greşit. Armele de distrugere în masă irakiene nu au fost niciodată găsite. A fost găsit în decembrie 2003 doar Saddam Hussein, ascuns într-un adăpost lângă Tikrit, trimis în judecată şi executat peste trei ani.

În 2005 au fost organizate primele alegeri libere, care au dus la formarea unui guvern şiit condus de Nouri Al-Maliki, dar în 2006 începe un conflict interconfesional exterm de violent , care va face cel puţin 110.000 de victime din rândul civililor irakieni. Şi trupele coaliţiei înregistrează 4.800 de morţi, mai toţi americani. Oraşele sunnite Al-Anbar şi Mossul, oraşele sfinte pentru şiiţi Najaf şi Kerbala, ca şi Bagdadul au cunoscut lupte de stradă, atentate şi asasinate care au opus insurgenţii şiiţi şi sunniţi, pe de o parte, şi forţele coaliţiei, pe de altă parte.

Astăzi, criza politică foarte profundă, ca şi permanenţa conflictului religios nu arată o ţară stabilă, ci una măcinată permanent, chiar dacă toate trupele combatante străine s-au retras din Irak. Reconcilierea naţională şi consolidarea statului sunt obiective foarte îndepărtate, iar corupţia, şomajul şi insecuritatea sunt deosebit de grave.

Guvernul este puternic contestat, iar manifestaţiile antiguvernamentale au intrat în cea de-a treia lună. La 10 ani de la declanşarea războiului, situaţia rămâne foarte tensionată, rivalităţile dintre şiiţii majoritari şi suniţi, ca şi atacurile diferitelor facţiuni răsărite din Al Qaida fac zeci de morţi în fiecare lună. Iar populaţia este la capătul puterilor.