România la bilanţ | Cifrele care spun adevărul despre productivitate
Vorbim astăzi despre productivitate din moment ce statul spune că anul aceste produsul intern brut va trece de 815 miliarde. Adică vreo 56 de miliarde în plus faţă de anul trecut.
Investiţiile reprezintă soluţia. Dar nu doar cele strict materiale, în drumuri, în dezvoltare regională, ci şi investiţiile în oameni.
S-ar reduce astfel numărul celor care sunt plătiţi cu minimul pe economie. Sunt un milion şi jumătate acum din cei peste şase milioane de salariaţi câţi sunt în total.
La finalul lui 2016, aproape 9 milioane de persoane apăreau în datele Statisticii ca fiind „populaţie activă". 485.000 erau însă şomeri.
De lucrat, lucrau însă vreo 8,4 milioane, doar că pentru statul român, munca la negru, mersul cu ziua pe la vecini nu este cuantificat pentru că nu generează taxe.
La noi nu e chiar aşa, încasările finanţează deficitul. Deficit care s-a temperat în februarie, ba chiar s-a transformat într-un mic excedent: 397 de milioane de lei. Nu stăm deloc bine faţă de februarie 2016 când finanţele raportau un excedent bugetar de 788 milioane de lei.
Cum faci să echilibrezi raportul dintre încasări şi cheltuieli? Nu trebuie să fi administraţie publică pentru asta, orice om are această dilemă lună de lună când împarte salariul.
Individul îşi decide propria soartă, statul decide pentru noi toţi. Şi în momentul de faţă, noi toţi acoperim prin contribuţia muncii noastre plata datoriilor.
Pe plan extern, România tot face emisiuni de obligaţiuni pentru a atrage bani. În fapt, e doar un împrumut, unul din ce în ce mai scump, după cum arată ultimele cifre.
Oricum ar fi, statul este de zece ori mai îndatorat acum, faţă de 10 ani în urmă. România are a patra cea mai mare datorie publică din Europa.
Raportată la bănci de exemplu, datoria publică a ţării noastre este cât trei sferturi din activele bancare, comparativ cu nici 20% cât e în Irlanda, spre exemplu, care a avut nevoie să fie salvată înainte să între în incapacitate de plată din cauza datoriilor.
Ne împrumutăm pentru că nu producem destul. Nu destulă valoarea adăugată. Ştim însă să importăm, mai ales alimente şi mai ales la costuri mai mari decât dacă ni le-am fi produs noi.
Asta deşi preţurile au tot scăzut în ultimul an, inflaţia a fost la unul dintre cele mai scăzute niveluri din Uniune. Negativă chiar, minus 0,5% la finalul lui 2016. A crescut însă la începutul lui 2017.
Trendul se schimbă şi de vină pentru asta este şi cursul. Euro se află la cel mai mare nivel din ultimii aproape cinci ani.
Dar chiar şi mai ieftine, produsele importate de noi finanţează firmele din străinătate. Ironia sorţii, unele cumpără materie primă chiar din România.
Noi producem pentru străini, la costuri mici. Nu producem pentru noi, nu investim în economia locală.
615 milioane de lei au însemnat investiţiile în primele două luni a acestui an. Sunt cheltuielile de capital după cum le numesc finanţele. Anul trecut, tot în primele două luni, investiţiile au fost de 725 de milioane de lei după cum arată finanţele.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
