ROMÂNIA DEGEABA. Cu tricou original „Dolce & Gabbana”, la coadă pentru ajutorul social al Primăriei
România „odihnită” are filială în ghetourile sectorului 5. Artizanii ei stau zilnic la ţigară şi cafea, în faţa blocurilor, şi îşi ghidează viaţa după legea venitului minim garantat. Refuză să muncească şi caută să încaseze orice fel de bonus financiar pe care statul îl oferă generos celor ca ei. Cum trăiesc şi care le este filosofia despre locurile de muncă, în reportajul următor:
Venitul minim garantat e acceptat cu bucurie şi respectat ca atare în tot sectorul 5. La ora 8:00 a dimineţii, când salariaţii cartierelor pleacă spre slujbe, locatarii ghetourilor ies în faţa blocurilor, pentru cafea şi socializare. Se ştiu bine unii cu alţii, discută doar între ei şi acceptă arareori străini în lumea lor.
„Dar cine vă dă dreptul să ne filmaţi? Vreţi să vorbim urât la cameră? Filmaţi ce-i pe stradă!”, ne apostrofează o femeie care stă pe o treaptă de la scara unui bloc.
La stânga şi la dreapta, în faţa şi-n spatele blocurilor, zac gunoaie care miros îngrozitor. Blocurile sunt urâte, reci şi au scări transformate-n ghene. În peisajul acesta, lună de lună, ajung sute de ajutoare sociale.
- Locuri de muncă nu prea sunt. Nu munceşte lumea. Chiar dacă sunt locuri de muncă, lumea nu munceşte, spune un locatar.
- Şi din ce trăiesc? vrea să știe reporterul.
- Pentru că aşa sunt învăţaţi. Din ce? Nu ştiţi că asta-i strada cu cele mai multe droguri din România? Toţi sunt traficanţi, toţi sunt... nu mai contează.
- E dezastru. Ploşniţe, şobolani, gândaci, spune un alt locatar. Atâta-i gunoiul, până la geam! De ne bate şobolanii în geam, adaugă el. Din ce trăim?! Vai de capul nostru. Din cerşeală, din milogeală.
- Suntem obligaţi să facem infracţiuni ca să putem trăi. Eu sunt eliberat condiţionat, mărturisește un alt bărbat.
În goana după bani obţinuţi degeaba, asistaţii social din Ferentari, Zăbrăuţi şi împrejurimi caută să obţină şi cei 500 de lei oferiţi lunar de Primăria Capitalei persoanelor cu handicap.
- Nu ne place munca! La mulţi! - recunoaște un bărbat, cu o țigară în mână.
„Ar trebui să adaptăm măsurile şi politicile publice nevoilor reale, nu proiectelor imaginate de către un guvernant dintr-un birou din Bucureşti”, spune sociologul Ciprian Necula.
Câteva zeci de asistaţi s-au aşezat deunăzi la rând cu suferinzii ca să-şi depună dosarele. Au râs, au fumat, şi-au butonat telefoanele... şi au băut cafele.
- Arată-ne că aveam bani să bem cafele! Suntem la cafenea! îl provoacă pe reporter o femeie mai în vârstă.
- Cam câte persoane vin zilnic?
- În jur de 800! 800 - 900 de persoane am primit, spune Carmen Stamat, coordonator la complex OMNIS.
Printre aspiranţii bonusului social sunt și mulți bine îmbrăcați şi cu bijuterii de valoare. Reporterul stă de vorbă cu unul dintre ei:
- V-ar ajuta mult!
- Da, da, da...
- Un loc de muncă v-aţi căutat?
- Nu! Păi sunt pe caz de boală! Sunt bolnav. Sunt pensionar.
- Ce boală aveţi?
- Mmm... Nu pot să spun.
- Am înţeles! Cercelul e din tinereţe sau e de acum?
- E... E din tinereţe.
- Dar nu l-aţi mai dat jos! Vă place!?
- Haha...
Lângă el, un alt domn vrea cele câteva sute de lei ale Primăriei. Poartă trening Adidas şi tricou Dolce & Gabbana, la care şi-a asortat o cască handsfree cu bluetooth.
- Îmi place tricoul! mărturistește reporterul.
- Da, e foarte frumos!
- Ce e? Ia! Două secunde!
- Dolce Gabbana!
- Ce scrie? Pe bune? E chiar Dolce Gabbana?
- Da!
- Păi vă permiteţi Dolce Gabbana?
- Nu-mi permit. L-am primit şi eu! Mai primim!
„Din păcate, ai noştri guvernanţi nu prea folosesc cercetările care sunt în România, nu se uită foarte mult pe date statistice, nu înţeleg foarte mult datele la care au acces şi funcţionează foarte mult pe instinct. Nu poţi să guvernezi o ţară cu instinct”, punctează sociologul Ciprian Necula.
Povestea României „odihnite” n-are epilog. Continuă mereu, în ritmul impus de personajele sale. Statul doar o susţine şi investeşte anual în ea.
În România sunt sate întregi unde oamenii nu muncesc. Sunt aşa-numiţii asistaţi social. În total, sunt 250 de mii de români, cât întreaga populaţie a unui judeţ de mărimea Mehedinţiului sau Ialomiţei. Sunt oameni care nu au carte, nu au muncit nici măcar o oră în viaţa lor şi unii nici nu vor să o facă. Pe de altă parte, statul recunoaşte: şi dacă ar vrea să se angajeze, aceştia nu ar avea unde. Ce e de făcut? Încercăm să aflăm împreună cu autorităţile răspunsul la această întrebare, în campania Digi24 „România degeaba”.
Alte articole pe aceeaşi temă:
România degeaba | Bugetul ajutoarelor sociale, 8 milioane de salarii minime
România degeaba | Asistați social pe motiv de hemoroizi
România degeaba | Primarul care a tăiat ajutoarele sociale
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
