Reforma Educației, un eșec din nou. Elevă: „I-aş cere lui Moş Crăciun să pot dormi mai mult"
Şcoala începe devreme şi se termină târziu. Cu toate ordinele date de miniştri, nu este zi în care temele să nu se adune teanc. Elevii ajung să aibă teme şi la muzică şi la desen, cursuri care ar trebui să le stârnească plăcere, nu griji. Una peste alta, un copil munceşte, la şcoală şi la teme, mai mult decât o fac părinţii lui la serviciu. Iar un copil ajunge să doarmă mult prea puţin pentru nevoia vârstei lui.
Ora 18.00, ora de atletism. Pentru Răzvan și Karina este primul moment de relaxare de astăzi. De fapt, singurul. Peste un ceas, când antrenamentul se va încheia, se vor duce acasă, vor mânca şi se vor culca. Mâine e o noua zi de școală.
„Răzvan Agapi: Mă trezesc la 07.00. Pe la 07.30 plecăm.
Alice Iacobescu: În cea mai grea zi câte ore ai?
Răzvan Agapi: șase
Alice Iacobescu: Deci termini la ora 14.00, da?
Răzvan Agapi: Trebuie să îmi fac temele până la ora 17.00 fiindcă atunci trebuie să plecam la atletism.
Alice Iacobescu: Dar dacă nu termini?
Răzvan Agapi: Când venim acasă pe la 20.00 trebuie să le fac atunci”
Volumul de teme crește din clasa a cincea încolo, când fiecare profesor hotărăşte pentru materia lui de parcă ar fi singura materie din lume şi din orarul copiilor.
Răzvan are norocul să înveţe dimineaţă, deşi e în clasa a cincea. Asta îl ajută să se organizeze mai bine: dimineaţa - şcoală, după-amiaza - teme, dar până la urmă suma este aceeaşi. Şcoala le mănâncă tot timpul copiilor din ziua de azi.
Miruna învaţă după-amiaza. Se trezeşte la 08.00, îşi face temele - de obicei lasă pentru dimineața lecțiile de memorat şi pleacă la şcoală.
„Ajung pe la 19.30 jumate.. Să mă recreez puțin mai vorbesc cu părinții mei, cu colegii, citesc. Mă apuc de teme, geografie, matematică, istorie. Cred că mă culc pe la 23.30 – 24.00”, a spus Miruna.
De la 08.00 dimineaţa la 23.00 sau de la 07.00 dimineața la ora 20.00 seara, oricum ai face socoteala... copiii sunt în priza cel puțin 13 ore pe zi.
„Alice Iacobescu: Mai poți să faci ceva de luni până vineri?
Miruna: Citesc, dar are legatură cu școala pentru că fac fișe de lectură.
Alice Iacobescu: Dar o joacă?
Miruna: Se mai întâmplă, dar în weekenduri, în vacanță”
Răzvan, în schimb, ar vrea să se joace în fiecare zi. Ceea ce este normal pentru un copil de vârsta lui.
„Miercurea mi-e mai ușor. Pe la 17.00 așa pot să ies afară”, a spus copilul.
Cu atâta şcoală şi cu atâtea teme în program, copiii sigur sunt tobă de carte. Ceea ce altădată era în culegerile de elită, pentru olimpici, este acum în cartea de bază sub titlul „Probleme de șapte stele” sau „Supermate”. Ceea ce altădată învăţai în liceu, dacă mergeai pe varianta tehnologică, astăzi este materie comună pentru clasa a şasea.
Miruna a trecut de şipci, şindrilă şi PFL. Are un profesor special pentru asta. Dar niciun profesor nu i-a arătat cum să facă diferenţa între două specii de copaci pe lângă care trece în drum spre şcoală. Iar acesta e unul dintre marile reproşuri pe care chiar copiii le aduc şcolii de azi.
De la parinţi, Miruna a aflat că existau ore de lucru manual în care fetele coseau pe etamină, tricotau ciorapi sau făceau ciucuri. Acum, ciucurii sunt o lecţie cu două poze în manual. Copiii trebuie să memoreze cum se fac ciucurii si ciorapii aşa cum au şi o lecţie despre cum se face aluatul de pizza. O lecţie pe care profesoara le-o predă, dictând de la catedră.
De dragul rezultatelor si de frica marelui examen, copiii fac pregătire în plus. Unii, în particular, alţii, chiar la şcoală. Vă vine sau nu să credeţi, dar, după șase ore de şcoală şi încă vreo trei de teme, Răzvan se întoarce în clasă pentru o ora şi ceva de matematica. Seara la 19.00. De două ori pe săptămână.
„Alice Iacobescu: Cum te simți să faci mate la ora 19.00?
Răzvan Agapi: Cam obosit...
Alice Iacobescu: Iar la 20.00 când termini?
Răzvan Agapi: Mă simt bine că merg acasă și sper că nu mai am alte teme. Dar se mai întâmplă să vin acasă la ora 20.00 și să mai învăț la o materie”
Sora lui Răzvan, Karina, este pe clasa a treia și ce îi lipsește e cel mai mult e odihna. Fata nu vrea teme mai puţine sau ore mai scurte sau să dispară şcoala cu totul.
„Alice Iacobescu: Dacă ar fi să îi ceri ceva lui Moș Crăciun legat de școală ce i-ai cere?
Karina Agapi: Să mă pot trezi măcar la 09.00”
Școala înseamna o uriaşă grijă pentru ea. Grija de a face bine, grija de a fi la înălțime. Şi impresia că niciodată nu este de ajuns.
„E în clasa a treia și pentru al treilea an la rând are gastrită. Cum începe școala e bolnavă, în vacanțe e perfect sănătoasă”, a explicat mama fetei, Delia Agapi.
Când vă gândiţi la şcoală, nu vă gândiţi la şcoala care se făcea în anii 80. Deschideți un manual şi minunaţi-vă de cât volum, de câtă muncă le este cerută unor copii pentru care greutăţile au început mult prea devreme şi de multe ori fără sens. Pentru copii, şcoala a ajuns să semene mai mult cu un serviciu: cu şefi în loc de educatori, cu ore lungi şi sarcini complicate.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
