Cel mai eficient sistem de educaţie din lume
Elevii stau la școală 14 ore pe zi, un examen durează nouă ore, rata analfabetismului este aproape 0, iar preţul unei case este dat de reputaţia şcolilor din zonă. Toate acestea se întâmplă în Coreea de Sud, ţara care de doi ani are cel mai eficient sistem educativ din lume. În acelaşi clasament, Japonia, Singapore şi Hong Kong sunt pe poziţiile următoare, iar Finlanda, ţara recunoscută pentru calitatea învăţământului este abia pe poziţia a cincea. Cum a ajuns Asia un model mondial când vine vorba despre educaţie, dar şi pe ce poziţie se află România, aflăm din materialul următor.
Rata analfabetismului este aproape 0. Deşi liceul nu este obligatoriu, 98% dintre tineri sunt absolvenţi. În timpul examenelor, zborurile avioanelor sunt deviate către zona marilor universităţi. Sunt deschise non-stop nu cafenelele, barurile sau fasf-food-urile, ci... bibilotecile. Şi nimănui nu i se pare ciudat că şi după ora 12 noaptea sunt pline ochi de tineri care citesc... Asta după ce elevii stau la şcoală aproximativ 14 ore în fiecare zi. Toate acestea se întâmplă în COREEA DE SUD, ţară care de doi ani are cel mai eficient sistem de educaţie din lume.
„Cursurile încep de cele mai multe ori de la ora 7, cursuri la şcoală, absolut normale, cu materii predate, după care continuă cu pauza de prânz şi cu studiul individual sau în grup la bibliotecă. Acest studiu poate să ajungă să se continue până la ore foarte târzii: 9, 10, poate chiar şi mai mult, în interiorul şcolii, după care cei mai sârguincioşi dintre elevi continuă chiar şi acasă”, spune Ruxandra Manea, asistent universitar la catedra de coreeană a Universităţii Bucureşti. A studiat cinci ani în Coreea de Sud şi este consultant în probleme de cultură coreeană.
Statul acordă mare atenţie educaţiei, iar examenele importante ale elevilor sunt evenimente naţionale, respectate de întreaga societate coreeană. Examenul de final de liceu, de exemplu, durează nouă ore şi este unul dintre cele mai grele teste din lume. În ziua evaluării se suplimentează mijloacele de transport, iar majoritatea firmelor îşi încep programul cu o oră mai târziu, pentru ca angajaţii să nu aglomereze traficul.
„Este transportul gratuit în ziua respectivă, uneori taximetriştii se oferă să transporte gratis elevii care urmează să susţină examenul, se formează grupuri de susţinere pe stradă, care încurajează elevii ce urmează să susţină examenul. Cu alte cuvinte, toate forţele şi energiile sunt coordonate înspre efortul şi succesul elevilor”, detaliază Ruxandra Manea.
„Examenul naţional de aptitudini este extrem de important în Coreea, pentru că în funcţie de rezultatele de acolo, elevii pot să fie admişi la una dintre universităţile de top. Este foarte important de precizat că elevii coreeni, dar şi părinţii lor, îşi propun să intre la una dintre universităţile de top, şi nu la orice universitate”, adaugă ea.
Printre elevii de liceu coreeni circulă şi o zicală: „Numărul 4 te duce către reuşită, numărul 5 te pică", ceea ce înseamă că dacă dormi patru ore pe noapte vei reuşi să intri la universitate, iar dacă dormi cinci, vei pica. De aceea, elevii sunt privaţi de somn, intenţionat, de dragul performanţei.
„Tot acest efort vine şi cu părţi mai puţin plăcute: sunt extraordinar de stresaţi, există o presiune asupra elevilor, dar şi asupra părinţilor că trebuie să fie foarte buni şi foarte performanţi . Aşa că se ajunge şi la depresii, la suicid, la fenomene care afectează pe termen lung societatea coreeană”, subliniază Ruxandra Manea.
Cele mai mari investiţii pe care le fac părinţii când vine vorba de copiii lor sunt legate de educaţie. Statul încurajează acest domeniu, astfel încât, de exemplu, preţul caselor este influenţat de reputaţia şcolilor din zona respectivă.
„Investesc foarte mult în facilităţi, au acele campusuri de tip american, cu absolut toate facultăţile în interior, cu toate facilităţile. Eşti expus la foarte multe oportunități: conferinţe, seminarii, workshopuri.Toate, practic, te dezvoltă multilateral şi te pregătesc pentru ceea ce urmează după terminarea facultății”, spune Ruxandra Manea.
Modelul japonez
Cultura niponă pune educaţia pe cel mai înalt podium al societăţii. JAPONIA este pe locul doi în clasamentul celor mai eficiente sisteme de învăţământ. Şcoala îi pregăteşte pe japonezi să fie cetăţeni model şi îi învaţă de la cele mai mici vârste ce înseamnă responsabilitatea. Există o zi dedicată pe lună în care elevii fac curăţenie în şcoală, spală geamurile şi, la sfârşit de an şcolar, tot ei sunt cei care curăță întreaga unitate de învăţământ. De asemenea, prin rotaţie, elevii pun şi strâng masa sau spală vasele.
„Nu există femeie de serviciu în cultura japoneză şi în şcolile lor nu există persoană dedicată care să facă aceste activităţi. Zi de zi copiii au jumătate de oră dedicată acestei activităţi, ei fac curat în şcoală şi în sala de clasa. Când le-am spus că în şcolile noastre există persoane dedicate activităţilor de curăţenie întrebarea lor a fost: Cum vă doriţi să fiţi civilizaţi dacă nu învăţaţi să faceţi curat?", povestește Alexandra Jidiuc, specialist în cultură niponă.
Fetele învaţă separat de băieţi, toţi poartă uniformă şi, deşi au cursuri de luni până sâmbătă, japonezii aleg să se ducă şi duminică la şcoală pentru activităţi sportive. Încă de la vârsta de 3 ani, de când intră la grădiniţă, sunt obişnuiţi de părinţi să meargă singuri şi tot singuri îşi cară ghiozdanul. Astfel, un copil de 3 ani este dus de părinţi doar în prima zi la grădiniţă, în a doua este supravegheat, iar din a treia zi, merge singur.
„Sunt lăsaţi în locuri publice de părinţi, iar din punctul respectiv merg singuri. Nu o să fie nicio surprindere să vedeţi copii de 6 ani, singuri, în metrourile din Tokyo, mergând spre şcoală şi acasă. Singuri, cu rucsacul în spate, şi cu o responsabilitate extraordinară. Nu au niciodată la ei telefoane sau tablete până la vârstă de 14 ani. Copilul în metrou nu ascultă muzică la căşti, nu vorbeşte la telefon, ci citeşte”, spune Alexandra Jidiuc.
În Japonia, meseria de dascăl este a cincea cel mai bine plătită, pe primele locuri fiind cosmonauţii, arhitecţii şi avocaţii. Din momentul în care părintele îşi lasă copilul la şcoală, profesorul este cel care are autoritatea asupra lui. De exemplu, dacă un elev este prins furând, nu părintele este cel anunţat, ci profesorul. În medie, un profesor din Japonia câştigă 62.000 de dolari/ an.
Violenţa nu este văzută că o formă de educaţie în Japonia, dar profesorul are această autoritate asupra elevului, astfel că dacă se întâmplă că elevul să nu fie cuminte în cadrul orei sau să nu respecte ceea ce i s-a spus, profesorul poate să ţipe la el, poate să îl lovească, iar acest lucru rămâne doar între profesor şi elev. Părintele, în momentul în care îşi lasă copilul să intre în şcoală, practic cedează această responsabilitate profesorului. Profesorul este sunat şi discută direct cu directorul despre fiecare elev din clasă.
Sistemul finlandez
În Asia funcţionează cele mai apreciate şi mai performanţe sisteme de învăţământ din lume. Specialiştii susţin însă că acestea nu se potrivesc ţărilor din Europa sau America, unde mentalitatea şi cultura sunt total diferite. Europenii se laudă însă cu sistemul finlandez. Teme puţine, dar multe activităţi practice, profesori aleşi doar dintre elite şi o promovabilitate de peste 90 % a elevilor care dau bacalaureatul.
Din anul 2010 Ministerul Educației a aprobat funcţionarea unei grădiniţe şi a unei şcoli primare în România care urmează sistemul nordic de predare.
„Din start va fi şocant faptul că profesorilor li se spune pe nume. Noi considerăm şi unul dintre principiile pe care le-am învăţat de la colegii noştri din Finlada a fost că nu formalitatea dă respectul, ci relaţia aduce respectul”, spune Alina Cîrjă, director al şcolii finlandeze din România.
„Temele au scopul de a fixa anumite cunoştinţe, ele sunt mult mai puţine, pentru că încurajăm creativitatea. Elevii sunt îndemnaţi să facă proiecte de weekend şi să citească”, spune un profesor.
Finlandezii continuă să aducă îmbunătăţiri sistemului educaţional. Până în anul 2020, Finlanda va renunţa la împărţirea programei şcolare în materii clasice, precum istorie sau matematică, şi va trece la studiul unor teme interdisciplinare. Mai exact, elevii se vor pregăti pentru ceea ce îşi doresc să devină cu adevărat.
„Diferenţa este că noi nu mergem doar pe română şi mate, mergem şi pe arte vizuale, adică ne descoperim talentele. Eu dacă aş avea toată ziua română şi mate aş fi foarte axată doar pe ele şi aş uita să ştiu foarte multe despre mine”, spune o elevă.
„Copiii ies foarte mult în faţă. Ei folosesc elemente de public speaking, sunt motivaţi să ţină discursuri şi să aducă argumente. Dorinţa noastră este să le punem cel puţin 10 întrebări la fiecare oră pentru ca ei să fie motivaţi să găsească răspunsuri”, spune un profesor de la școala finlandeză.
„Un alt lucru care ni l-au spus finlandezii este că o naţiune care citeşte este o naţiune care face orice lucru. Drept urmare, ne uităm la ei că economic sunt sus, social, cultural şi din alte puncte de vedere”, spune Alina Cîrjă, directorul școlii finlandeze din România.
Chiar dacă în România există şcoli particulare care împrumută modele educaţionale de succes, sistemul public de învăţământ rămâne la pământ. Suntem pe primele poziţii în Europa când vine vorba de analfabetism sau abandon şcolar. Recunoscută cândva pentru calitatea învăţământului, ţară noastră se află acum abia pe locul 32 din 40, în clasamentul celor mai apreciate sisteme de educaţie din lume. Şi an de an clasamentul se schimbă. În rău pentru România şi pentru viitorul ei.
Citiţi şi:
Educaţia de calitate, pe cale de dispariţie
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
