România furată | Cardul de sănătate și afacerile bolnave din sistem
„La ora asta sunt bani în sănătate, dar se risipesc extrem de mulţi. Aceşti bani nu ajung la pacient, nu ajung la omul care e suferind şi nu ajung nici la medici”, spune Mircea Ifrim, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale.
20 mai 2014. Polițiștii descoperă, la Institutul Oncologic Fundeni, peste 1.000 de rețete false, emise pe numele unor bolnavi de cancer. Într-o farmacie din București sunt găsite şi alte deconturi ilegale, de aproape două milioane de euro. 13 doctori sunt audiaţi și alte 25 de persoane sunt chemate la DNA.
„Pentru că aveau codul de boală în foaia de observaţie, practic Casa de Asigurări de Sănătate, la un eventual control, nu putea să constate o neregulă pentru că corespundea codul de boală cu prescripţia respectivă”, spune Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.
Aceasta este doar una din reţelele specializate în fraudarea Fondului Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate, scoasă la lumină de procurori anul trecut. Reţeta se multiplică în alte zeci de cazuri în întreaga ţară - peste 100 de angajaţi ai sistemul medical au fost anchetaţi. Printre aceştia se numără patru foşti înalţi demnitari, doi directori de spital şi patru şefi de clinică. Restul sunt medici, farmacişti, asistenţi şi funcţionari.
„Nu există niciun sistem în Romania, public, care să cheltuiască cinci miliarde de euro cash. Să nu cumva să credeţi că fraudele astea, o parte dintre ele, nu sunt conexate cu politica. Gândiţi-vă că într-un sistem de cinci miliarde de euro, în care nu e controlat nimic, arunci nişte bani în piaţă şi n-ai cum să controlezi. 10% cred că vi se pare şi dumneavoastră o cifră rezonabilă”, spune Lucian Duţă, fost preşedinte al CNAS.
România este printre ultimele state europene care introduc un sistem informatic centralizat pentru gestionarea banilor din sistemul medical. La nivel guvernamental, discuţiile au început în anii '90, imediat după ce Ministerul de Interne a informatizat sistemului de evidenţă a populaţiei.
„Chiar de la început s-au ridicat probleme de implementare şi au apărut imediat actori, potenţial actori în domeniul acesta, cum a fost compania HP. Eu am auzit de HP în acest context, al informatizării asistenţei medicale, în 1992, când eu am fost numit la Comisia Naţională de Informatică”, spune Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naţionale de Informatică.
În 1995, România emite primele norme în domeniul informaticii medicale. Documentele erau elaborate după model european şi ar fi trebuit să fie baza legală pentru digitalizarea centralizată a sistemului medical.
„Înregistrările medicale, sistemul informatic pentru sănătate, sistemele informatice pentru sănătate, fiind vorba de mai multe subsisteme ale sistemului general”, explică Mircea Petrescu.
Tot la jumătatea anilor '90 este adoptată legea asigurărilor sociale de sănătate. Timp de aproape opt ani, decontările din domeniul medical sunt coordonate, în mod centralizat, de către Ministerul Sănătății, prin cele 41 de direcții locale și direcția sanitară a Capitalei, în baza raportărilor lunare ale medicilor, unităților medicale şi farmaciilor. Până în 1998, pentru plata serviciilor medicale este utilizat un sistem mixt: banii vin dintr-un fond special destinat Sănătăţii de la bugetul de stat, din împrumuturi de la Banca Mondială, din fonduri Phare și din donații. În 1998, guvernul Radu Vasile înfiinţează o Casă Naţională şi 42 de case de sănătate judeţene pentru descentralizarea asigurărilor medicale.
„El a făcut o deplasare, o vizită oficială în Germania şi de acolo s-a întors într-o mare admiraţie pentru sistemul automat, computerizat al asistenţei medicale din Germania şi chiar a lansat câteva idei în dorinţa de a aplica ce era în Germania”, spune Mircea Petrescu.
În 1999 începe proiectarea Sistemului Informatic Unic Integrat al Asigurărilor Sociale. Acesta urma să fie pilonul principal al reţelei naţionale medicale şi trebuia să contabilizeze servicii medicale pentru aproape 20 de milioane de oameni. În Germania sistemul era funcţional de ani buni şi aducea economii substanţiale bugetului de stat.
„El a fost implementat într-un interval de aproximativ trei ani de zile, a intrat în funcţiune şi acolo nu exista să poată să sustragă un leu, niciun cabinet privat, niciun cabinet de stat”, spune Mircea Ifrim, membru titular al Academiei de Știinţe Medicale.
În 1999, statul decontează pentru sănătate peste un miliard de euro. Asta înseamnă că unui român asigurat i se cuveneau 60 de euro pe an.
Licitaţia pentru Sistemul Informatic Unic Integrat, SIUI, este organizată în decembrie acelaşi an. Şase companii IT depun oferte: Intracom, Siemens Business Services GmbH&Co, ICL Romania, Compaq Computer BDG GmbH şi Elbyt Systems.
Nouă luni mai târziu comisia de licitaţie desemnează câştigătorul - compania Compaq. Licitaţia este contestată de Intracom. Curtea Supremă de Justiţie respinge acţiunea.
Contractul este semnat după aproape doi ani, în iulie 2002.
„Treptat, Comisia Naţională de Informatică a dispărut în ceaţă, a fost împinsă în ceaţă pentru ca oamenii care erau acolo să nu se ocupe de această tematică”, spune Mircea Petrescu.
Proiectul este structurat pe o perioadă de 15 ani. După primii doi ani, sistemul trebuia livrat la cheie şi verificat. Contractul prevedea ca restul de 13 ani să fie dedicaţi gestionării sistemului de către Compaq Computer.
Sistemul trebuia să fie funcţional la jumătatea anului 2001. Compania urma să primească 119 milioane de euro.
„Nu s-a dorit. Mă întreb de ce nu s-a dorit ca să se colaboreze cu organizațiile guvernamentale germane în acest domeniu”, spune Mircea Petrescu.
În iunie 2004, în urma unui control al Curţii de Conturi la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerului Sănătăţii sunt descoperite nereguli grave în privinţa cheltuirii banilor de la buget. Camera Deputaţilor înfiinţează o comisie de anchetă. Preşedintele era doctorul Mircea Ifrim.
„Constatam la vremea respectivă că foarte multe din fondurile alocate sistemului informatic au fost folosite pentru sistemul informatic şi sistemul informatic era departe de a fi realizat”, spune el.
Comisia descoperă deconturi ilegale, suplimentarea nefondată a bugetului casei de sănătate prin subvenţii guvernamentale şi faptul că nu există o evidenţă clară a banilor cheltuiţi pentru dezvoltarea sistemului informatic naţional.
De exemplu, comisia spune că, pentru informatizarea serviciilor medicale, gestiune şi contabilitate, multe spitale din ţară închiriaseră licenţe informatice de la diverse firme private fără aprobarea casei.
„Preţurile pot varia în funcţie de modulele care se vor a fi integrate, de la 10.000-15.000 de euro până la sute de mii de euro şi în funcţie de numărul de utilizatori, de numărul de ore de implementare şi de training”, spune Mugur Popescu, specialist în programe informatice de gestiune.
Comisia mai găseşte ilegalităţi şi cu privire la durata contractelor şi modalităţile de achiziţie. Tot ea identifică în documentele semnate mai multe clauze nefavorabile spitalelor.
Tot din 2003 şi până în 2006 sunt semnate acte adiţionale la contractul de informatizare din 2002, în valoare de peste 15 milioane de euro. Intră în joc, pe lângă Compaq Computer, Siveco şi HP România. Ambele sunt implicate și în procesul de informatizare a învăţământului.
Contractele cu Ministerul Educaţiei au fost semnate în aceeaşi perioadă şi sunt acum anchetate de DNA.
Între 2006 si 2007, Casa Naţională încheie alte două acte adiţionale la contractul cu Compaq Computer din 2002. Preţul pentru Sistemul de sănătate informatizat creşte cu 28 de milioane de euro. Mare parte din sumă merge la servicii de instruire a personalului.
HP România SRL şi Siveco SA primesc 804 euro pe zi pentru fiecare profesor care iniţiază angajaţii sistemului public de sănătate în tainele computerelor. Actele adiţionale, care prevăd servicii pe 38 de ani, sunt semnate de actualul preşedinte al CNAS, Vasile Ciurchea.
Pe 14 aprilie 2006, Parlamentul adoptă Legea 95 privind reforma în domeniul sănătăţii. Actul normativ dedică paragrafe întregi informatizarii sistemului şi vorbeşte pentru prima oară, oficial, despre o nouă componentă menită să pună ordine în sistem: „În bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate vor fi alocate sume pentru cardul naţional, astfel încât acesta să poată fi implementat până la sfârşitul anului 2007”.
Cardul de sănătate reprezintă cheia de boltă a Sistemului Unic Integrat şi este elementul principal împotriva fraudei din sistemul de asigurări medicale.
El trebuie să conţină, pe lângă datele cu caracter personal ale asiguratului, şi un cip electronic care stochează informaţii cu privire la istoricul medical al fiecărui om: consultaţii, spitalizări, boli cronice şi reţetele eliberate de-a lungul timpului. Cu alte cuvinte, statul ştie, în permanenţă, câţi bani de la buget cheltuie pentru fiecare pacient, iar fraudele sunt eliminate.
„Cardul nu prea l-a vrut nimeni. De ce l-ar vrea? Dumneavoastră aţi vrea să fiţi pontat la ce oră intraţi şi iesiţi din clădire?”, spune Marius Filip, expert onorific CNAS.
Aderarea României la Uniunea Europeană, din 2007, face ca proiectul Sistemului Informatic Unic Integrat, şi implicit cardul de asigurat românesc, să intre într-un con de umbră.
În prim plan apare cardul european de sănătate. Un document electronic care dă dreptul persoanelor asigurate din statele membre să acceseze gratuit sau la un cost redus servicii medicale pe teritoriul Uniunii. Cardul este lansat în 2004, în contextul în care majoritatea ţărilor europene terminaseră de implementat sistemele informatice în asigurările de sănătate. De exemplu, Franţa are un sistem funcţional din 1998. Spania, din 2002.
„Aveam specialişti destui care să lucreze pentru această importantă activitate socială. Aveam precis în număr destul de mare specialişti făcuți la Politehnică, făcuţi la diversele Politehnici din ţară”, spune Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naţionale de Informatică.
Trei ani mai târziu, informatizarea ajunge din nou pe agenda publică. Sistemul Unic Integrat se află în teste de mai bine de un an şi este lansat oficial cu câteva zile înainte de Crăciun.
„S-au tot făcut acte adiţionale şi ceea ce pot să vă spun este că iniţial costul sistemului informatic era în jur de 100 de milioane de euro, s-a ajuns cu acte adiţionale la încă 68 de milioane de euro şi încă nu s-a terminat sistemul informatic”, spune Mircea Ifrim, membru titular al Academiei de Știinţe Medicale.
Tot în 2010, Guvernul Boc aprobă memorandumul privind „Implementarea Cardului Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate” şi stabilește un calendar strict, care implică Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Imprimeria Naţională.
Până la finalul anului trebuiau concepute infrastructura IT şi aplicaţiile software. Toate contractele necesare tipăririi şi distribuţiei cardului trebuiau încheiate într-un an şi jumătate. Guvernul ia în calcul 18,5 milioane de asiguraţi.
Mai 2015. Unui pacient, deşi plăteşte contribuţii la sistemul de sănătate, îi este refuzată o radiografie pentru că nu a primit de la autorităţi cardul de asigurat. Scena are loc la cinci ani de la memorandumul guvernului Boc şi la nouă ani distanţă de când cardul trebuia introdus în sistemul medical prin legea privind reforma în sănătate.
„Nu pot decât să mă gândesc că sunt foarte mulţi care nu doresc cardul. Li s-a spus pacienţilor: nu veni cu card, ţine-l acasă, îţi spunem noi când să vii cu el şi a venit momentul 1 martie când nu au avut niciun exerciţiu de lucru cu cardul. Au introdus de nu ştiu câte ori cardul în cititor. Sigur, sistemul reacționează la atâtea erori”, spune Vasile Ciurchea, președintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
„În spate sunt interese meschin-politice, incompentența crasă a tuturor celor care au condus sistemul sanitar în ăştia doi ani şi jumătate şi o nepăsare şi, trei la mână, probabil că sub presiunile imense care s-au făcut de cei care fraudează sistemul şi care erau mână în mână cu liderii politici”, spune Lucian Duţă, fost preşedinte al CNAS.
„Unii furnizori nici măcar nu îşi doresc cardul de sănătate pentru că au fost obişnuiţi să raporteze cum vor şi să nu existe metode foarte stricte de verificare”, spune Cristian Bușoi, fost preşedinte CNAS.
După dosarul electronic de sănătate implementat în 2014 şi reţeta electronică funcţională din 2013, a venit rândul cardului. O altă componentă a Sistemului Informatic Unic Integrat introdusă pentru pentru urmărirea banilor din sistemul medical. Ultima, dar nu cea din urmă.
Deşi istoria lui e scurtă, cardul are deja o poveste care conţine un raport al Corpului de Control al Premierului, o sesizare DNA şi, mai presus de toate, un scandal naţional.
„Chestiunea a fost extrem de murdară. Primul preşedinte al Casei de Sănătate după ce am plecat eu a fost finul lui Ponta. El nu a fost pus acolo decât cu un singur scop. Să facă tot posibilul să facă sesizări la DNA în legătură cu mine”, spune Lucian Duţă.
Acesta a fost preşedinte al Casei de Sănătate între 2009 şi 2012. Potrivit Corpului de Control al Guvernului, din cele 15 măsuri impuse prin memorandumul privind implementarea cardului naţional de sănătate, niciuna nu a fost realizată integral în termen. Altele au fost abandonate. De exemplu, caietul de sarcini necesar licitaţiei pentru softul care trebuie să facă integrarea cu Sistemul Unic Informatic este întocmit cu şapte luni întârziere.
Contractul de 20 de milioane de euro este semnat abia în 2012, cu o lună înainte de demiterea lui Lucian Duţă de la conducerea Casei de Sanatate. Un consorţiu de firme format din HP România SRL şi Novensys Corporation SRL urma să dezvolte programul informatic necesar folosirii cardului de sănătate şi să pregătească specialişti în domeniu.
La data atriburii, Novensys Corporation SRL, în acţionariatul căreia a apărut off-shore-ul înregistrat în Cipru I.C.B. INVESTMENT LIMITED, care a avut legături cu fostul şef al ANAF Şerban Pop, era în mijlocul unui scandal. Compania, controlată de Andrei Caunii şi Florin Golumbeanu, şi care între timp şi-a schimbat numele în VERTIVI MANAGEMENT SRL, câştigase, tot prin participarea într-un consorţiu, licitaţia pentru monitorizarea electronică a rovinietei. Contractul, atribuit de CNADNR, a fost contestat şi face obiectul unui dosar la DNA, pentru trucarea licitaţiei.
„Am discutat cu foştii mei colaboratori din Casa de Sănătate şi am întrebat şi persoane din afara Casei de Sănătate care ştiu foarte bine sistemul. Cel mult au putut fi întârzieri de câteva secunde, mi s-a explicat. Dacă într-adevăr au fost mesaje de eroare sau probleme de blocaj a fost că nu a existat o trainuire a celor care trebuiau să folosească cardul”, spune Cristian Bușoi.
„Sistemul era pus la punct. Ei nu trebuiau decât să se ducă în faţa uşii prim-ministrului şi să spună un lucru extrem de simplu: „Dă-mi banii la Casa Naţională să plătesc cardurile, fă comandă la imprimerie” şi la sfârşitul anului 2012 ele trebuiau să existe. Cardul naţional de sănătate a fost lansat public în preajma campaniei electorale a lui Ponta, de-aia nu i-au dat drumul, înţelegeţi?”, spune Lucian Duță.
La începutul lunii mai 2015, în primele zile de funcţionare a cardului de sănătate, medicii şi pacienţii au avut o surpriză.
„Doamnei nu îi validează serviciul. Deci eu îi fac un serviciu, am consultat-o, îi eliberez reţetă sau bilet de trimitere la solicitare, dar mie nu-mi validează serviciul şi din cauza sistemului SIUI”, spunea un medic.
„Ca orice nou sistem, la început nu este perfect, sunt probleme care se îndreaptă în fiecare oră, în fiecare zi, dar pe de altă parte există categoric - şi asta este treaba Casei Naţionale de Sănătate şi a celor care au lucrat să îndrepte pe măsură ce apar probleme”, a fost reacția premierului.
Printre problemele care au blocat sistemul informatic al cardului, în primele zile, se numără şi validarea unui număr foarte mare de carduri într-un timp scurt. Asta pe lângă faptul că au existat cazuri când medicii nu au putut accesa sistemul din cauza erorilor de sistem, au introdus PIN-ul greşit de foarte multe ori sau cititoarele de carduri nu au funcţionat.
„Ştiam că putem să păstram în bazele de date câţi pacienţi are medicul de familie, ce prescrie, care sunt medicamentele şi ştiam sigur că introducerea şi funcţionarea sistemului, numai anul ăsta, de exemplu, va aduce undeva la 250-300 de milioane de euro economii”, spune Victor Ponta.
„N-ai cum să verifici frauda, decât dacă-i prinzi. Atunci vezi care este frauda. Băieţii nu sunt chiar proşti, lucrurile sunt lucrate bine, sunt lucrate inteligent pe un lanţ întreg, inclusiv lanţ informatic. Să nu credeţi că cu prescripţia electronică şi cu cardul n-o să fie fraudă în continuare. Eu vă spun din experienţa americană. La fiecare măsură antifraudă există două măsuri profraudă”, spune Marius Filip, expert onorific CNAS.
De la 1 iulie 2015, cardul de sănătate va deveni obligatoriu pentru toţi asiguraţii din România. Toţi medicii, toţi farmaciştii, toate clinicile sau spitalele vor putea presta servicii de sănătate numai pe baza sistemului informatic. Mai sunt numai 40 de zile până când medicii trebuie să renunţe la reţetele scrise de mână şi pacienții vor putea fi tratati, în afara urgenţelor, doar dacă prezintă cardul.
„Nu cred că prin împărţirea acestui sistem s-a realizat ceva pe fiecare componentă a lui. Părerea mea este că nu s-a realizat, inclusiv pentru faptul că nu urmăreşte nimeni ce s-a întâmplat în aceşti 20 de ani, mai mult de 20 de ani de când trebuia să se realizeze. Eu sunt pur şi simplu stupefiat!”, spune Mircea Petrescu, fost președinte al Comisiei Naţionale de Informatică.
„Casa de sănătate nu ştiu dacă înţelege foarte bine nevoile unităţilor medicale. Ele au nevoie de un sistem integrat local pe care ei să funcţioneze, nu de un sistem naţional de raportare neapărat”, spune și Mugur Popescu, specialist în programe informatice de gestiune.
În total, informatizarea sistemului sanitar a costat, în ultimii 15 ani, peste 300 de milioane de euro. Asta nemaipunând la socoteală pierderile anuale din sistemul decontărilor, din ultimii 25 de ani, care s-ar ridica la câteva miliarde de euro.
Vertivi Management SRL, noua denumire a Novensys Corporation, una dintre firmele care au creat sistemul pentru cardul de sănătate şi care trebuie să asigure mentenanţa pentru următorii trei ani, este în acest moment în insolvenţă. Asta înseamnă că nu poate fi trasă la răspundere, iar angajamentele din contract trebuie preluate de HP Romania SRL.
Specialiştii apreciază că toate problemele sistemului vor dispărea în următoarele şase luni. Cu toate acestea, Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate (PIAS) încă nu e finalizat 100%. Mai trebuie dezvoltate aplicaţiile pentru îngrijirile la domiciliu, pentru biletele de trimitere, concediile medicale şi o componentă de alertă a contribuabilului atunci când apare ca neasigurat în baza de date a Casei Naţionale. Când vor fi toate puse la punct este o necunoscută.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
